Peste doar cateva zile se implinesc 18 ani de cand, cu lacrimi, sange si durere, revolta poporului roman a spulberat de la putere regimul dictatorial comunist al lui Ceausescu. Precizez ca nu confund sistemul comunist cu sistemul sceleratului si a nomenclaturii sale care conducea discretionar Romania spre dezastru. Este o viata de om de cand comunismul real, cel de zi cu zi din Romania, minciuna oficiala de stat, terorizarea poporului si multe altele au devenit, oficial, o istorie de trista aminitire. Un vis urat pe care cei conceputi in acel Decembrie insangerat il stiu doar din vorbe si povesti. Revolutia din Decembrie 89, sublima unire din urma unui chin de 45 de ani a intregului popor dar si sacrificiul a mii si mii de tineri, impotriva unui sistem politic imbecil, avea sa redea prestigiul international al romanilor, avea sa aduca un val mondial de simpatie pentru poporul care a dus-o cel mai rau din lume sub regimurile comuniste. Atunci s-au deschis usile spre un nou viitor.
Din nefericire, atentia lumii si parca si a lui Dumnezeu acordata romanilor nu a fost pentru foarte mult timp. La numai cateva luni dupa jertfa de sange care a distrus practic doctrina comunista pe plan mondial, romanii aveau sa aleaga, in marea lor majoritate, un fost nomenclaturist al PCR, in functia de sef de stat. In scurta perioada care a trecut de la miile de cadavre incinerate pe ascuns, din Timisoara, Bucuresti, Sibiu, Constanta, Cluj si alte orase ale tarii, pana la victimile mineriadei din 13-15 iunie, romanii nu au facut altceva decat sa legalizeze, cu mijloace democratice, o conducere a tarii ce avea la varf un fost prim secretar de partid. Daca mai este cazul sa amintesc, acesta inca este, Ion Iliescu. Florile pe care manifestantii pasnici, care demonstrau pe strazile si pietele marilor orase, le-au pus in tevile pustilor soldatilor romani ce aveau sa-i ciuruiasca noaptea miseleste, au palit in fata unei noi nomenclaturi comunisto-securiste ce avea sa transforme comunismul in capitalism. Rezultatele le stie oricine mai are contacte, rude sau familii in tara. Imi pare rau ca acum, la o viata de om de cand Romania ar fi trebuit sa fie o tara libera, democrata si prospera, eu voi vorbi despre realitatea care face ca acolo lucrurile sa mearga inca rau. Dar pentru ca am stat in fata gloantelor de acum 18 ani si am fost printre cei care, in 21 Decembrie a strigat, inca de dimineata, la Intercontinental: „Jos comunismul“ si am luptat pana nu s-a mai tras nici un glont in fostul sediu al lui Ceausescu, pentru ca doar prin minune am scapat fara nici o zgarietura din maceluri si chiar din fata unui pluton de executie comandat de armata romana, consider ca este corect fata de cei care nu au avut sansa mea, sa scriu cinstit despre ceea ce s-a intamplat si se intampla acum in Romania. Iar ceea ce spun eu aici este perfect real, chiar daca altfel prezentat, poate parea a fi indeplinirea viselor celor care acum se afla, in Cimitirul Eroilor Revolutiei, sub o cruce rece de marmura alba.
Cauzele pentru care timp de 18 ani Revolutia nu a invins in Romania sunt multe si diverse. Cea mai importanta a fost revenirea comunistilor rebotezati, dincolo de lovitura de stat data de esalonul doi, nu regimului comunist al lui Ceausescu, ci Revolutiei. Ca au invins cei care strigau „Jos tiranul“ si „Jos Dictatorul“ este mai mult decat clar cine a beneficiat de jertfa poporului roman. Si acum, ca si atunci, condamnarea reala a comunismului si a comunistilor intalneste pe cea mai importanta scena politica o inversunare acerba. Dar asta deja este istorie si nu face obiectul articolului meu. Nu pot sa nu amintesc ca intreg Consiliul Legislativ al Marii Adunari Nationale al lui Ceausescu s-a regrupat sub titulatura de Comisia Constitutionala, Juridica si pentru Drepturile Omului, chiar in ianuarie 1990. Oameni ca Florin Vasilescu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Vida, Ioan Muraru,Valer Dorneanu, au facut legile regimului lui Ceausescu dar si tot ce a urmat dupa Revolutie: legile primelor alegeri libere, legile economice, legile de organizare a Parlamentului, ale Guvernului, Justitiei si asa mai departe. Alesii poporului au intrat deja intr-un joc cu reguli prestabilite. Si, pas cu pas, s-a ajuns ca dupa 18 ani, legal, Romania sa fie la fel ca inainte. Putin mai mult circ, dar tot la fel de putina paine. Acelasi sange varsat pe strazi.
Frigul si teroarea, foamea si lipsurile, nesiguranta si minciuna, lipsa oricarui viitor demn si prosper au fost factorii principali care au condus la o coalizare sublima a romanilor, mai intai la Timisoara, apoi la Bucuresti si apoi in toata tara. Acum 18 ani, toata lumea avea in ochi lacrimi de fericire, toata lumea regasise speranta unui nou inceput, a unei noi vieti, speranta unui trai decent, cinstit, demn si onest.
Romanii credeau ca au scapat de teroarea comunismului pentru totdeauna. Numarul mare al victimelor care au cazut atunci secerate de gloantele armatei, militiei si securitatii avea sa confere efortului final de rasturnare a regimului comunist de la putere, titlul de Revolutie. Si a fost cu adevarat o revolutie, dar ea nu a fost, nu a devenit si nu este una structurala, a sistemului si a societatii, a principiilor pe care viata in Romania ar trebui sa se cladeasca. Revolutia s-a produs in sufletul si in inimile romanilor, iar in acesti 18 ani se poate constata ca ceea ce ei au visat atunci s-a cam destramat. Dar ea ramane pentru eternitate in inima fiecarui roman sincer si cinstit.
Nivelul de trai si puterea de cumparare sunt cam aceleasi ca acum 20 de ani. Romanii nu au si nu isi pot asigura, in tara, fara griji, ziua de maine din munca lor, iar aceasta este principala problema de care au avut „grija“ toate guvernarile din acesti ani si toti politicienii, hai sa le spun, post-comunisti.
Totusi, din tot ce a dorit atunci poporul roman, cateva aspecte sunt acum reale, exista, dar cu unele inconveniente de functionare, mai mari sau mai mici. Am sa analizez doar cateva. In primul rand s-a vorbit despre economia de tip capitalist, concurential, liber. Acum se poate spune ca este, dar cine poate concura in Romania cu statul roman. Inaltul nivel al coruptiei de stat face practic inutila orice concurenta iar economia este de fapt o economie aparent libera. Ea este controlata prin parghii si mecanisme economice discrete, de tip mafiot, de catre stat. La fel ca inainte, cine era cu comunistii o ducea acceptabil. Acum cine e cu cei de la putere castiga, restul traiesc de pe o zi pe alta. Acelasi mecanism, aproape aceiasi oameni.
Nici nu se uscase, acum 18 ani, sangele eroilor pe caldaramul strazilor si s-a proclamat democratia, economia de piata, libertatea cuvantului si a presei, pluripartidismul si alegeri libere, corecte. Acum libertatea cuvantului exista, dar nimeni nu il mai ia in considerare. Presa din tara a fost, multa vreme, singurul castig al Revolutiei din decembrie 89. A fost si este inca libera. Dar atunci nimeni nu si-a pus problema ca presa poate fi, in acelasi timp, si libera dar si aservita. Presa romana nu este cenzurata acum de statul roman, ceea ce ar fi o grava violare a drepturilor omului, a libertatii de exprimare, ea este doar aservita intereselor politicienilor. Iar politicienii sunt de fapt statul roman. O grupare oarecum privata, nu de stat. Dar se poate spune ca avem acum o presa libera? Aparent da.
Cu pluripartidismul lucrurile sunt cam cum au vrut romanii acum 18 ani. Adica sa avem mai multe partide care sa se bata intre ele pentru putere, pentru puterea de a face mai mult si mai bine pentru soarta poporului. Ei bine ele se bat si se zmotocesc zgomotos si furibund, non stop. E adevarat ca pentru putere, dar pentru puterea de a imparti ciolanul si de a-si trage, cum se spune, partea leului. Pentru averi uriase, pentru interese de grup si de familie, de tip mafiot. Bataliile au loc, de preferinta in fata propriilor reprezentanti ai presei, a camerelor de luat vederi, pentru ca tot popoorul sa-si aleaga, la televizor, pe cel care ii place mai mult cum se bate. Diferenta este doar ca in urma cu 18 ani aveai o singura optiune de vot, iar acum ai mai multe.Dar tot cam la fel de bune. In plus, atunci erai obligat sa optezi pentru o lista cu un singur partid si un singur candidat iar acum nu te obliga nimeni cu toate ca este o puzderie de candidati. Dreptul de a nu vota pare mai important decat cel pentru care au murit sub gloante mii de oameni tineri.
S-a vorbit atunci si despre o Justitie impartiala, corecta, dar acest vis nu s-a implinit. A fost jefuit intregul sistem bancar romanesc, toata economia romaneasca si agricultura s-au dat pe mai nimic, plus spaga aferenta, denumita elegant, comision. Toata clasa politica participa in numeroase consilii de administratie ale intreprinderilor romanesti rebotezate dar falimentare, incaseaza salarii uriase pentru nimic, iar Justitia nu a pedepsit pe nimeni. Romania este unul dintre cele mai corupte state din lume iar Justitia Romaniei nu ajunge la nici o finalizare nu ajunge sa condamne pe nimeni. Marii corupti, marii infractori, marii imbogatiti ai revolutiei au sute si miliarde de dolari si acum rad in nas poporului roman care si-a varsat sangele pentru Libertate si pentru Justitie. Ei sunt deasupra legilor, deasupra bunului simt. Pentru ei nimic nu pare sa ii mai opreasca, nici macar o alta revolutie. Sistemul lor este insa aproape impenetrabil, aceasta ipoteza este mai mult decat o fictiune.
15 sau 16 ani din ultimii 18 s-a vorbit despre integrarea in Uniunea Europeana, despre revenirea la o realitate istorica, de regasire a traditiilor si a spiritului. Ei bine, dupa valuri de negocieri si declaratii guvernale pro-Europa dar dupa actiuni contrare declaratiilor, anul trecut, UE a acceptat aderarea tarii noastre cu drepturi depline. Asta a insemnat, real, pentru oamenii normali, dreptul romanilor de a circula liberi prin continentul normal la care visau. Idealurile revolutiei s-au restrans la unul singur: libera circulatie a persoanelor. Si au plecat milioane de romani in toata lumea, in special in Europa. Traiesc acolo intr-o tara normala, muncesc, poate mai greu, dar pe bani normali, au ziua de maine si viitorul asigurat. Pentru cei care au plecat spiritul si idealurile revolutiei au invins.
Revolutia a ramas in inimile lor, dar ea s-a infaptuit cu adevarat.Tot ce au visat in anii dictaturii comuniste si chiar sub gloantele ucigasilor nepedepsiti ai Revolutiei, a devenit realitate. Pentru cei ramasi acasa, cele 6-7 miliarde de euro trimisi anual in tara de romanii din strainatate este tot ce le trebuie pentru a mai uita de necazuri si, in fiecare an, in decembrie, sa-si mai aminteasca de faptul ca Revolutia din inimile lor a mai implinit un an. Din pacate, tot mai putini inteleg ca Revolutia a mai pierdut de fapt un an. Tot mai putini, din cei care sunt capabili, mai gandesc la spiritul revolutionar si la infaptuirea lui in tara, in Romania.
Dar orice ar fi, cu orice pret sau sacrificiu, Revolutia din Decembrie 89 ramane etern in inima poporului roman. Si va veni si vremea cand va invinge.
Andrei Ionescu