In magazinele pentru turisti de la Horezu ceramica emblematica pentru localitate poarta adesea chipul lui Vlad Tepes, pentru a fi mai atractiva pentru vizitatori, potrivit unui studiu realizat de Muzeul Taranului Roman (MTR), prezentat la o intalnire din seria Conferinte la sosea.
Bogdan Iancu, cercetator la Muzeul Taranului Roman (MTR), care a lucrat la proiectul „Piata de artizanat", in 2007, printr-o cercetare la Horezu, a prezentat magazinele de ceramica din localitate, unde se gasesc vase decorate cu motive traditionale, dar si obiecte specifice artei moderne, care poarta chipul lui Vlad Tepes sau mesaje in limba engleza. „Ceramica de Horezu se regaseste in standuri destul de amestecate si destul de globalizate", a spus Bogdan Iancu. El a precizat ca prin munca sa nu a dorit sa distruga imaginea asociata regiunii, unde se considera ca s-au conservat mestesugurile romanesti. „Oamenii de acolo muncesc foarte mult, dar trebuie sa se adapteze cerintelor pietei", a spus Iancu. „Olarii din Horezu au inceput sa produca vase strambe, dupa ce un turist a cumparat un astfel de vas dintr-un magazin pentru ca i s-a parut «autentic»", a mai exemplificat Iancu.
In magazinele acestor antreprenori, disponibilizati de la fosta cooperativa de ceramica, exista si vase realizate dupa un model olandez, copiat de pe internet, precum si ceramica de Deruta (echivalentul din Italia al celei de Horezu, ca renume), realizata la Corund, cu lut adus din Italia si mana de lucru mai ieftina. De altfel, mai mult de 60% dintre produsele de pe piata de artizanat de la Horezu provin de la Corund sau din alte zone ale tarii.
Bogdan Iancu a mai prezentat si imagini cu case din Horezu ai caror pereti exteriori sunt decorati cu ceramica, ceea ce cercetatorul a numit „expuneri domestice". Vase de ceramica se regasesc, insa, si pe peretii blocurilor din localitate, pe langa ferestrele cu arcade si cu termopan.
Marius Chivu, jurnalist si critic, invitat la dezbatere, a povestit la randul lui ca el s-a nascut si a crescut la Horezu, cu ideea ca traieste intr-o zona deosebita, datorita renumitei ceramici, dar ca el nu a vazut niciun olar in toata copilaria sa. „In anii ‘90, de la Horezu nu puteai cumpara nicio ulcica", a spus Chivu.
Remarcand, la randul sau, existenta micilor magazine de lemn unde se opresc turistii si unde oala de sarmale din lut sta alaturi de narghilele, Chivu a spus ca se intreaba ce a mai ramas din traditiile maramuresene, in conditiile migratiei populatiei autohtone si ale turismului. „Ma intreb cine sunt taranii de la televizor care canta colinde de Craciun, dar pe care in sate nu ii gasesti", a spus Chivu, subliniind ca exista o nevoie de perpetuare a unei imagini a traditiei care nu se mai regaseste in realitate.
Directorul MTR, Vintila Mihailescu, a atras, insa, atentia ca traditiile taranesti pot fi pastrate si fara tarani, ceea ce se face inclusiv la MTR, nu insa si obiceiurile taranesti. Mihailescu a aratat ca traditiile sunt un produs al modernitatii nationale, o modalitate de raportare la trecut prin reproducerea, pentru public, a unor cutume, indeplinite inainte pentru sine si pentru ca „asa se face". Prin traditii, concepute de moderni, se reproduce, insa, numai o parte dintr-un obicei, pe baza unei afinitati cu elementul respectiv. Astfel, a aratat Mihailescu, din obiceiul Calusului, dansul reprezinta, de fapt, o parte infima, care a fost, insa, selectata pentru reproducere si care este promovata ca traditie romaneasca. In plus, a mai adaugat Mihailescu, numai traditiile sunt nationale, obiceiurile nu.