Doamne schimba-mi atitudinea (Pana nu e prea tarziu) - (15)

Poate ai auzit de seminaristul care nu avea nici doi bani. Imi amintesc acele zile! Acest seminarist trebuia sa organizeze prima data o inmormantare. Era atat de emotionat si nu avea haine potrivite. Asa ca a mers la magazinul second-hand sa cumpere un costum ieftin, conservator, de culoare inchisa, pentru prima inmormantare pe care avea sa o oficieze. Cand a ajuns la magazin, a gasit cateva rafturi pline de costume inchise la culoare: cu doua randuri de nasturi, cu un singur rand de nasturi, de toate marimile. A intrebat-o pe vanzatoare: „De unde aveti toate aceste costume?"

Ea a raspuns: „Firma de pompe funebre de vizavi a dat faliment, asa ca am primit toate aceste costume pe care ei le foloseau pentru a-i invesmanta pe decedati."

Groaznic! s-a gandit el in fata perspectivei de a purta un costum confectionat pentru decedati. Insa apoi s-a gandit cat de putini bani avea si aceasta ramanea totusi cea mai buna optiune, asa ca a cumparat unul.

Pe cand se afla in fata adunarii, in costumul sau nou-nout, a inceput sa vorbeasca despre vremelnicia vietii si despre apropierea vesniciei. Ducand mana la buzunar - a fost socat sa afle ca nu avea buzunare!

„Bineinteles", gandi el. „Este un costum confectionat pentru morti! Pentru ce sa aiba buzunare?" Nimeni nu are nevoie de buzunare pentru vesnicie pentru ca nu luam absolut nimic cu noi cand plecam.

AL DOILEA PAS SPRE MULTUMIRE: DESTUL ESTE DESTUL

Pavel exprima lucrul acesta atat de simplu in l Timotei 6:8 „Daca avem cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns." Iata ce avem nevoie: cat pentru subzistenta…minimum absolut. Care sunt lucrurile pe care trebuie sa le ai? Numai doua: hrana si imbracaminte, in concordanta cu versetul 8.

Tot ceea ce ai nevoie pentru a fi multumit este casa si masa.

Hai sa incepem cu „masa". Observati ce simplu este cuvantul hrana. Nu inseamna caviar sau sampanie. Nu este mentionat nicaieri ceva de genul „trei mese pe zi, cu desert inclus". Dumnezeu nu a promis niciodata poporului care il urma pe Moise o cantitate echilibrata din cele patru categorii majore de alimente. Le-a promis numai mana si apa. Iata ce trebuia sa aiba. E adevarat ca sunt putini oamenii care cred ca ar putea sa fie fericiti cu o dieta atat de simpla ca aceasta. Asa ca hai sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu sa ne improspateze memoria. Nu avem nevoie de o dieta complexa si de delicatese rare - mancare pe care sa o devoram cu lacomie! Nu trebuie sa avem un bufet suedez. Acesta nu face parte din ecuatia fericirii. Cand ne asteptam sa fim multumiti cu minimul necesar, Dumnezeu ne va surprinde adesea cu tratatii speciale. Daca pretindem 31 de arome, pierdem dreptul la multumire si inimile noastre devin pustii.

Acum hai sa ne gandim la „casa" noastra. Cuvantul din versetul 8 este „imbracaminte". Doar imbracaminte - iata tot ce avem nevoie pentru un mare castig. Nu avem nevoie de o multime de toalete cu pantofi asortati. Nu avem nevoie de o casa de 400 de metri patrati, cu aer conditionat si planuri pentru o casa de vacanta. Avem nevoie doar de un acoperis deasupra capului si de haine cu care sa ne incalzim trupul.

Nu spun ca o casa mai spatioasa sau o a doua casa reprezinta un lucru rau. Spun doar ca nu ne sunt necesare si ca urmarirea asidua a unui astfel de obiectiv ne poate duce la nefericire! Ai nevoie numai de hrana si de acoperamant. Atat este suficient. Iata un proverb roman: „Banii sunt ca apa marii; cu cat bei mai mult cu atat iti este mai sete." Ei bine, multumirea este cea care intrerupe acest cerc vicios al setei si te face in stare sa spui: „Daca voi avea hrana si imbracaminte, cu acestea voi fi multumit." (1Ttimotei 6:8) Multumit. Asta inseamna sa spui. „Am destul."

PASUL TREI SPRE MULTUMIRE: INVATA DIN EXPERIENTELE ALTORA

Dincolo de a te gandi la vesnicie si a lasa ca destul sa fie destul, iata al treilea pas pentru a obtine multumirea: invata din exemplul celorlalti. Trasatura cea mai nebuneasca a rasei umane este aceea ca suntem inclinati sa gandim ca trebuie sa invatam totul de unii singuri. Cat de nebuneasca este tendinta aceasta?! De ce nu putem sa invatam pur si simplu de la ceilalti oameni? Nu suntem primii oameni care vorbesc despre multumire, nu-i asa? Si nu suntem nici primii care se lupta cu lacomia si care experimenteaza caderea si devastarea, care sunt consecintele ei.

Intr-adevar, mii si mii de oameni inaintea noastra au invatat deja lectia aceasta. Majoritatea au invatat-o prea tarziu. (Acesta este subiectul cartii de fata: Doamne, schimba-mi atitudinea pana nu e prea tarziu") John D. Rockefeller a spus: „Am castigat milioane, insa ele nu mi-au adus fericirea." Cornelius Vanderbilt a spus: „Preocuparea de a castiga milioane este o povara prea grea. Nu gasesc nici o placere in aceasta." John Jacob Astor, care a strans o bogatie extraordinara in timpul vietii lui, a spus: „Sunt cel mai nefericit om de pe pamant." Cu toate ca avea o proprietate luxoasa, Henry Ford a afirmat la sfarsitul vietii lui: „Am fost mai fericit cand eram baiat si lucram intr-un atelier auto, cu toate ca nu aveam nimic." De ce sa nu luam in serios aceste exemple si sa evitam greselile lor?

PERICOL, PERICOL, PERICOL

Ma intreb daca vreunul dintre cei de mai sus a citit versetul din l Timotei 6:9: „Dar cei ce vor sa se imbogateasca cad in ispita, in lat."? Acel cuvant vor, provine dintr-un cuvant grecesc care nu inseamna o dorinta sub un impuls momentan, ci o „dorinta ferma nascuta din ratiune." Va suna familiar? „M-am tot gandit si iata care va fi viata mea - banii. Voi castiga cat de mult posibil. Voi achizitiona bunuri. Voi construi. Voi ajunge sa fiu in top si voi spune: „Priviti ce am facut!" Acesta este un plan defectuos. Cu privire la aceasta avem Cuvantul lui Dumnezeu, care avertizeaza: „Cei care vor sa se imbogateasca" sunt usor de inlantuit.

Observati cuvantul ispita. Banii iti ofera sansa de a vizita anumite locuri, de a face anumite lucruri si de a experimenta o presiune de a pacatui cu care cei saraci nu se vor confrunta niciodata. Odata cu sporirea averii, ispita se amplifica: „Cei care vor sa se imbogateasca cad in ispita, in lat." Cuvantul lat mai poate fi tradus si prin capcana. Banii prind oamenii in capcana. Cat de frecvent auzim oameni spunand:

„Vreau sa-L slujesc pe Dumnezeu, insa pentru asta ar trebui sa vand casa mea spatioasa." Prins!

„Vreau sa petrec mai mult timp cu familia mea si sa caut mai intai cele vesnice, insa acum lucrez la aceasta firma in care toti cei angajati pe aceeasi pozitie ca mine lucreaza saizeci de ore pe saptamana. Daca nu tin pasul si nu lucrez ca si ceilalti, imi voi pierde cariera." Prins!

„Nu vreau sa cheltuiesc atat de multi bani pe haine si masini, insa toti de pe strada mea fac acelasi lucru." Prins!

„Nu vreau ca pustii mei sa se simta ciudat mergand le scoala cu haine de la second-hand sau cu haine primite de la altii." Prins!

Aceasta este gandirea celor care au drept obiectiv in viata imbogatirea. Ei cad in ispita si in capcana.

Un nesabuit este un om caruia ii lipseste discernamantul. „Cred ca acel lucru ne va face fericiti. Poate daca vom obtine cutare lucru, vom fi fericiti." Nu toate dorintele noastre sunt nevinovate. Unele sunt foarte vatamatoare. Unele dorinte ne devasteaza viata cu mult inainte de a obtine lucrurile dupa care tanjim. Ele au infaptuit deja raul, chiar in stadiul de dorinta.

Si apoi urmeaza consecintele finale: „,... ruina si pierzare." A trai o viata intreaga pentru implinirea dorintelor mele aduce mai mult decat stricaciune; aduce devastare. Rezultatele vesnice ale unei vieti intregi traite pentru dorintele mele inseamna pierzare.

Iata de ce spunea lisus: „Este mai usor pentru o camila sa treaca prin urechile unui ac decat pentru un bogat sa intre in imparatia lui Dumnezeu." (Marcu 10:25) El explica: „Acolo unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta." (Matei 6:21) Daca traiesti lucruri, pentru tine insuti si pentru satisfactia ta, atunci nu trebuie sa fii surprins cand Il vei auzi pe Dumnezeu spunandu-ti, la sfarsit: „Niciodata nu te-am cunoscut; departeaza-te de la Mine." (Matei 7:23) Poate ca reusesti sa ii pacalesti pe oameni, dar Dumnezeu cunoaste adevarul.

1Timotei 6:10 exprima concluziile lui Pavel: „Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor." De cate ori ai auzit citatul acesta folosit in mod gresit? Oamenii spun adesea: „Banii sunt radacina raului." Insa nu aceasta se spune aici. Banii nu au nimic rau sau nedrept in ei insisi. Banii reprezinta numai un mijloc, o facilitate. Banii nu sunt cu nimic mai rai decat prajiturile cu ciocolata. Problema este iubirea de bani. Sa-i iubesti! Sa-i doresti! Sa traiesti pentru ei! Sa crezi ca „banii ma vor face fericit".

DOUA TABLOURI DIZGRATIOASE

Pavel a adaugat doua imagini dizgratioase la avertismentul din versetul 10. Mai intai: „Unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta." Cunosti un astfel de om care obisnuia sa-L caute pe Domnul si sa I se inchine? Il iubea cu toata inima lui, insa acum iubeste doar banii. Se inchina „dolarului atotputernic". Trebuie sa aiba mai mult pentru ca iubeste banul! Cunosti pe cineva care corespunde acestei descrieri, care a ratacit de la credinta?

Iata cel de-al doilea tablou, mai trist. Cei care au tanjit dupa bani „s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri".S-au strapuns. Cat de ingrozitoare este imaginea cuiva care se auto-injunghie? Imaginati-va urmatorul dialog.

„Ce faci?"

„Ma injunghii."

„De ce faci lucrul acesta?"

„Pentru ca iubesc banii."

Acest dialog este atat de stupid incat poate ar parea chiar amuzant daca nu ar fi atat de trist! A iubi banii inseamna a te strapunge pe tine insuti cu multe chinuri.

Indiferent cum arata pe dinafara, iubirea de bani face rau pe dinauntru - dauneaza sufletului. Daca persista, te va conduce intr-un loc unde multumirea nu exista. Dar exista o cale mai buna, evlavia plus multumirea inseamna un mare castig.

DESCHIS SI PERSONAL

Cu putin timp in urma, a sunat telefonul. Un prieten de-al meu din New York imi vorbea de la celalalt capat al firului. Stia cat de mult imi place sa joc golf, pentru ca este sportul meu preferat. Asa ca m-a intrebat: «Ce faci in data de 4 decembrie?"

„Nu stiu."

„Tocmai am facut o donatie si voi juca in Al Doilea Turneu Anual in Memoria lui Payne Stewart, in Orlando. Ai vrea sa vii sa joci impreuna cu mine?" Raspunsul meu a fost. „Mai intrebi? Ar fi grozav. Mi-ar face mare placere."

„Excelent!" Apoi, dupa un scurt moment de ezitare, adauga. „Ceea ce este cu adevarat uimitor este faptul ca am facut si o a doua donatie considerabila. Rezulta ca pot sa aleg cu cine sa joc."

L-am intrebat: „Cu cine vom juca?"

Mi-a raspuns cu nonsalanta: „Vom fi noi doi, un tip pe nume Frank si Tiger Woods. Asa ca, verifica-ti agenda."

„O verific chiar acum." Am deschis agenda cu nerabdare. „Of!" aproape ca am strigat. „Voi fi in Israel atunci."

Trebuie sa iti marturisesc faptul ca atitudinea mea a fost mult mai nepotrivita! Timp de cateva ore, in minte mi se derula: „Stupida asta de calatorie in Israel. Incredibil!" De fapt, atitudinea mea s-a inrautatit atat de mult incat cand am ajuns acasa, privind stirile de seara despre violenta din Israel, ma gandeam: „Poate lucrurile se vor inrautati si nu va trebui sa merg!" Aceasta este o atitudine gresita! Pentru a nu fi complet dezamagit de acest pastor, am sa-ti spun ca mi-a venit in minte gandul ca Domnul m-a certat si mi-a spus. „Ai o atitudine complet nepotrivita."

A trebuit sa aleg o atitudine noua. Si, de atunci incolo, atitudinea mea a fost. „Corect. Plec in Israel. Voi pasi pe urmele lui Iisus. Voi vedea lucruri pe care multi oameni isi doresc sa le vada. Va fi culmea spirituala a vietii mele! Turneul asta stupid de golf. Am sa uit de el!" (Pana la urma, calatoria in Israel a fost anulata datorita conflictului din Orientul Mijlociu, iar Tiger Woods s-a retras din turneu. Mi-am dat seama ca nimic nu este la fel de valoros ca a te simti multumit, in orice conditii.)