Calculele reci il plasau pe Calin Popescu Tariceanu drept favorit in cursa pentru conducerea PNL: partidul a guvernat, a obtinut un scor electoral mai mult decat acceptabil, a rezistat patru ani ofensivei asediatoare a lui Basescu si a reusit sa nu intre intr-o guvernare care risca sa-i dizolve identitatea. Probabil ca ultimul succes pe termen lung, dar pierdere pe termen scurt, caci multi liberali ramasera fara functioare, a fost decisiv in debarcarea lui Tariceanu perceput drept principal vinovat ca n-a acceptat compromisurile cerute pentru a guverna sub palaria, capastrul si biciul PD-L.
A iesit presedinte Crin Antonescu, cu un scor mai mult decat elocvent, ceea ce, pentru moment, poate sa-i fi dat lui Traian Basescu prilejul de a da pe gat un paharel (de, i s-a infundat lui Tariceanu!), dar, dupa prima dusca, presedintele trebuie ca s-a inecat la gandul ca pirpiriul Crin poate fi mai vanjos decat Calin. Caci calculele fierbinti au triumfat si, dincolo de expresia frustrarii liberalilor ca nu sunt la guvernare care a generat aceste calcule, Crin Antonescu are sansa (pe care Tariceanu n-o avea, chiar daca o merita) de a juca finala pentru prezidentiale cu Basescu. Exceptand reactia cam prea hormonala a lui Bogdan Olteanu, liberalii s-au purtat ca niste domni la congres, nu s-au ciufulit intre ei asa cum e obiceiul la romani, au identificat exact adversarul politic si au oferit doua variante de strategie. A castigat echipa Antonescu si, pana in ianuarie anul viitor, cand va avea loc congresul ordinar al partidului, ea trebuie sa-si aplice cu succes strategia. Pentru Crin Antonescu, mandatul de presdinte al PNL are doar noua luni. Daca devine presedintele Romaniei, nu mai poate fi presedintele PNL, daca face un scor minor la europarlamentare si se face de ras la prezidentiale uita ca a fost presedintele PNL.
In ce masura va influenta schimbarea de la varf a PNL evolutiile politice ulterioare si chiar pe cele economice? Eterna „mostenire dezastruoasa“ pe care o invocau succesiv partidele ajunse la guvernare nu mai functioneaza. N-au decat sa-i trimita scrisori lui Tariceanu cei care invoca erorile trecute pentru a justifica neputinte prezente. Guvernul trebuie sa gaseasca solutii, nu justificari. Campania electorala (cam permanenta) in care se afla partidele va trebui sa se axeze mai mult pe proiecte si solutii, decat pe reprosuri si incriminari.
In ce masura noul lider liberal reprezinta un jucator redutabil, primul care trebuie s-o simta e chiar Traian Basescu, mare jucator la randu-i. Ion Iliescu a constatat fara ezitare sansa lui Antonescu si, dincolo de regretul ca acesta nu e social-democrat (asta e cusurul liberalilor – sunt liberali), experimentatul politician a simtit, oricat de neplacut ar fi pentru Mircea Geoana, ca finala ar putea fi Basescu-Antonescu. Pentru PSD, aflat la guvernare alaturi de PD-L, va fi foarte greu sa impuna un candidat cu sanse. Oricum, cea mai proasta strategie pentru PSD ar fi sa-l atace pe Antonescu ca sa se claseze pe locul al doilea la prezidentiale. Antonescu il va ataca doar pe Basescu (asa cum a facut cand i-a luat locul lui Tariceanu, atacandu-l tot pe Basescu). La randul sau, Basescu, daca se va concentra doar asupra lui Antonescu, il scoate sigur de finalist, dar marinarul are instinct asa ca va incerca sa-l minimalizeze, sa-l ignore chiar. Nici nu prea are cum sa-l atace, ca romanticul Crin n-a fost stiti dumneavoastra unde si nici n-a vandut stiti dumneavoastra ce. O gafa a comis-o actualul presedinte, dar nu se prea poate lega de numele mic al lui Antonescu atata vreme cat numele sau mare, Basescu, are un etimon si mai zglobiu, constituind unul din rarele substantive proprii care se poate conjuga. In plus, intervine un element psihologic de neignorat, un entuziasm popular aproape de neconceput. Habar n-am cat de mult se pricepe Crin Antonescu (cum habar nu prea aveau americanii de priceperea lui Obama – iata o comparatie neintamplatoare care s-a facut imediat dupa congresul liberal), dar bag de seama ca el inspira incredere. Pe vremuri, adica acum cinci ani, era clar ca Adrian Nastase se pricepe mai bine, dar Basescu a impus un ritm indracit de Ciuleandra si l-a invins. Efectiv, Basescu era mai simpatic si fata de Nastase e in continuare. Dar fata de Crin Antonescu?
P.S. Evident, in tara in care, dupa Ceausescu, au urmat Iliescu, Constantinescu, Iliescu, Basescu, pare important ca numele candidatului la presedintie sa aiba sufixul „escu“. PSD l–a ratat pe Oprescu si inca nu stie sa-l joace pe Diaconescu (apropo, poate fi foarte importanta atitudinea lui Sorin Oprescu si nu ma indoiesc ca, starnit de ziaristi desigur, doctorul va scoate bistuirul).
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti