In urma cu 91 de ani, evenimentul de la 27 martie aducea Basarabia acasa, la sanul Mamei Romania.
Cate framantari n-au fost atunci, la sfarsitul primului razboi mondial: se desfiintasera patru imperii (tarist, austro-ungar, otoman si german); zeci de popoare devenisera libere, scapand de lanturile fostelor imperii; circulau libere cele 14 principii ale presedintelui american W. Wilson, de care puteau beneficia popoarele cu libertatea proaspat castigata; se pregatea Conferinta de Pace, atat de importanta pentru europeni etc, etc.
Dintre toate, parca cel mai important lucru era dreptul popoarelor la autodeterminare, dreptul acestora de a-si hotari singure soarta...
Pe acest fond se miscau cehii si slovacii care vor crea un stat federativ - Cehoslovacia; sarbii, croatii, slovenii, bosniecii etc, care vor crea Iugoslavia; basarabenii, bucovinenii si ardelenii care vor reveni la Tara Mama si vor crea statul national unitar roman; polonezii, georgienii, pana si ungurii si austriecii se vedeau, bucurosi sau nu, in granite firesti, naturale.
In Basarabia, situatia nu era deloc simpla: peste 100 de ani fusesera provincie ruseasca (din 1812) in care limba rusa a fost impusa cu multa obstinatie, inlocuind in cele din urma, limba romana din toate scolile, fara sa o poata scoate insa, din familia si biserica romaneasca. Alta sicanie cu urmari nedorite in Basarabia au fost colonizarile.
Astfel, in Basarabia era adusi evrei, cazaci, rusi, nemti, bulgari, gagauzi, greci, armeni, tigani, poloni etc. amestecati intentionat cu romanii moldoveni, ajungandu-se in final la un paradox: crestea populatia Basarabiei, dar scadea populatia basarabenilor! Pe de alta parte, basarabenii erau colonizati tot mai spre est, acolo unde, in loc de raiul fagaduit, gaseau nevoi, boli si moarte..
Romanismul s-a mentinut cu indarjire in jurul manastirilor Chipriana, Hancu, Jabca, Dobrusa, Frumoasa, Raciula, Varzaresti, Soroceni, Condrita si-n familiile ce aveau speranta in Dumnezeu. Pentru aceasta atitudine, Biserica Basarabiei va avea martirii ei. Rezistenta s-a facut si prin presa, prin scoala..., chiar daca scolile au fost rusificate fortat...; O forta deosebita aveau societatile literare si revistele din jurul lor: Curierul romanesc, Albina romaneasca, Basarabia, Viata Basarabiei, Moldovanul, Luminatorul, Cuvantul Moldovenesc, Glasul Basarabiei... Renaste curentul national prin: Alexandru Donici, Alecu Russo, Zamfir Arboe, Ion Pelivan, Pavel Dicescu, N Gavrilita, Pantelimon Halipa, Ion si Teodor Inculet, Alexie Mateevici... Se manifesta cu eficienta Societatea pentru Cultura si Arta, un fel de Astra ardeleana...
Vreo 300 000 de basarabeni care luptasera pe front, facand parte din armata rusa, satui de propaganda rusa pentru republica lor, in contact cu soldatii romani din Ardeal, din Regat sau Bucovina vor promova ideea nationala, ideea unitatii romanilor. Pe de alta parte, in Basarabia au sporit numarul de congrese, intruniri ale invatatorilor, preotilor, satenilor, ostasilor, care, in totalitatea lor militau pentru autonomie, pentru limba romana, pentru un Sfat al Tarii care sa ia decizii democratice.
In aprilie 1917 s-a constituit Partidul National Moldovenesc, presedinte Vasile Stroescu, avandu-i aproape pe Pan Halippa, Onisifor Ghibu, Paul Gore, Vladimir Herta, George Tofan... In zilele de 23-27 oct. 1917 are loc la Chisinau - Congresul ostasesc, cu vreo 500 de delegati, ostasi romani din fosta armata rusa, care au hotarat: Autonomia Basarabiei, in cadrul Republicii Federative Democratice Rusesti (!); Constituirea Sfatului Tarii care sa raspunda de suveranitatea tarii; Alegerea unui birou care sa organizeze actiunile democratice viitoare, sa convoce adunare legislativa, Sfatul Tarii...
La nivelul Basarabiei, in sate si orase se aleg comitete care au trimis la Congres deputati alesi: Orasele - 44 de deputati; Satele - 36 de deputati; iar corporatiile, preotimea, dascalimea- 58 de deputati. Dintre acestia 70% erau moldoveni, iar 30% - rusi, evrei, bulgari, nemti.. Congresul se intruneste la 21 nov. la Chisinau, avand ca presedinte pe conf. univ. Ion Inculet, fiindu-i alaturi: Ion Pelivan, Pan Halippa, Pan Erhan, St. Ciobanu, Ion Buzdugan, Gh. Pantea, Vasile Barca, A. Crihan etc si hotaraste crearea Sfatului Tarii (150 de deputati) care, la 2 dec. 1917 proclama Republica Democratica Federativa Moldoveneasca, cu Ion Inculet - presedinte; Puterea executiva o avea Consiliul Directorilor cu Petre Erhan ca sef; In acest timp, bandele rusesti provocau crime si jafuri impotriva civililor basarabeni...
O delegatie a Cons. Directorilor ajunge la Iasi, cerand ajutor impotriva acestor bande. Antanta orienta spre Chisinau o divizie sarbeasca si alta ceha, care insa refuza, insa accepta voluntarii ardeleni si bucovineni care au avut lupte grele cu bandele rusesti aflate in gara din Chisinau.
Sfatul Tarii si Consiliul Directorilor au avut mult de suferit, fiind la un pas de desfiintare, iar puterea era cat pe ce sa ajunga in mana bolsevicilor Katowski, Kaabak, Perper, Levinson..
O noua delegatie a basarabenilor disperati ajunge la Iasi dupa ajutor... Raspunde, in sfarsit, g-lul Brosteanu, care intra cu armata si multe steaguri tricolore in Chisinau, spre marea bucurie a populatiei civile disperate. Inamicul se retrage la Tighina, apoi peste Nistru..., iar Sfatul Tarii revine si se intruneste la 24 Ian. 1918, proclamand in unanimitate independenta Republicii Moldovenesti. Dar noua republica independenta n-avea nicio sansa de una singura si toata populatia vedea salvarea ei in Unirea cu Romania...
La 27 martie 1918 Sfatul Tarii hotaraste Unirea Basarabiei cu Regatul Romaniei, hotararea s-a luat in sala festiva a Liceului III din Chisinau, cu urmatorul rezultat al votului: 86 „pentru Unire“; 3 „contra“ si 36 abtineri, 13 absenti; Rezolutia de unire specifica: „In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), in hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor de azi inainte pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania“.
Deputatii si publicul se imbratisau, se sarutau... Ochii tuturor erau plini de lacrimi de bucurie...Toate clopotele din Chisinau vesteau marea bucurie; Tunurile bubuiau, salutand marele act; Avioanele spintecau vazduhul purtand pe aripile lor clipele curate si sfinte ale marii sarbatori; Liderii Unirii si poporul se indreptau spre marea Catedrala spre a aduce multimiri lui Dumnezeu pentru clipele de fericire...
Bucurestiul primeste cu multa caldura hotararea basarabenilor: Primul ministru - Al. Marghiloman declara: „In numele poporului roman si in numele regelui Romaniei cu mandrie iau act de Declaratia Domniilor-Voastre pentru UNIRE si declar ca Basarabia este de acum unita pe vecie cu Romania una si nedespartita...“, iar regele tarii, Ferdinand I Intregitorul specifica: „Cu adanca emotie si cu inima plina de bucurie am primit stirea despre importantul act ce s-a savarsit la Chisinau. Sentimentul national ce se desteptase asa de puternic in timpurile din urma in inimile moldovenilor de dincolo de Prut, a primit prin votul inaltator al Sfatului Tarii, o solemna afirmare. Un vis frumos s-a infaptuit... In aceste momente solemne si inaltatoare pentru patrie, de aici inainte comuna, Va trimit la toti cetatenii din noua Romanie de peste Prut, regescul meu salut, inconjurandu-va cu aceeasi inimoasa si calda iubire parinteasca“.
Presa vremii consemna: „Ferice de fratii basarabeni cari, din prisosul insufletirii si dragostei lor de neam si tara, au izbutit sa impleteasca din nou legaturile firesti intre Basarabia si Romania, legaturi care cu 100 de ani in urma fusesera destramate de ghearele pradalnice ale vulturului din Ural... Ferice de noi, cati ne-am invrednicit de a fi martori oculari la aceasta mare si inaltatoare serbare nationala, pentru ca este serbare nationala“.
Basarabia va trimite in Parlamentul de la Bucuresti, prin vot universal, egal, direct si secret 90 de deputati si 35 de senatori, proportional cu populatia ce-o avea provincia. Lucrurile intrau in normal, dar prin ultimatumul rusesc din 26-28 iunie 1940, act favorizat de Pactul Ribentrop-Molotov (ramas in vigoare si astazi, dar numai pentru romani), rusii rapesc Romaniei Basarabia, Bucovina, Tinutul Hertei si Insula Serpilor, teritorii din care-si asigurau painea, vinul si lemnul. Incepea teroarea impotriva unionistilor... Multi vor sfarsi in groapa comuna...
Comunistii rusi in cardasie cu cei romani de la Chisinau sau de la Bucuresti (vezi cauza scoaterii PCR inafara legii in anul 1924: pentru ca militau, la indemnul Cominformului de la Moscova, pentru dezmembrarea statului national unitar roman creat in anul 1918!) mentin dezbinarea prin tot felul de miscari abile, derutante, paradoxale: de la un singur imn s-a ajuns la doua!; abateri de la alfabetul latin; in locul unui singur Dictionar romanesc, avem doua, si unul moldovenesc, probabil mai urmeaza un dictionar banatean, altul dobrogean, altul oltean sau maramuresan.... Mare-i gradina lui Dumnezeu!
La masurile antiromanesti, aplicate in Basarabia de catre comunistii scoliti la Moscova, poporul roman a raspuns cu „Podul de flori“, care, la caderea comunismul (1989) ar fi putut consolida unitatea de neam a romanilor, anuland aberatiile Pactului Ribentrop-Molotov.
Germanii au reusit-o in 1990 cu Helmuth Kholl la carma, pe cand romanii, cu d-nii Iliescu la Bucuresti si Snegur la Chisinau, ambii fiind comunisti scoliti la Moscova, n-au reusit. Ulterior, nici Lucinski si Constantinescu, si nici Voronin sau Basescu n-au facut mai nimic. Mai mult, Podul de flori devine un Pod de ghimpi, cu expulzari reciproce, cu obstructii si intoarceri de la granita, cu avize, chemari si pasapoarte, cu alte sicanii de prost gust s.a.m.d.
V.R. - Romanian Global News
Bibliografie:
- Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 1997; - Ioan I Nistor, Istoria Basarabiei, editura Napoca Star, Cluj, 2008; - Viorel Patrichi, Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu, editura Zamolxe, Bucuresti, 1998; - Andrei Serbulescu, Monarhia de drept dialectic, editura Humanitas, Bucuresti, 1991; - Neagu Cosma, Culisele palatului regal, editura Globus, Bucuresti, 1990; - Iurie Colesnic, Basarabia necunoscuta, editura Universitas, Chisinau, 1993.