Kodak instant camera in varianta autobuz /Fotografii la minut cu Ceausescu

* La mijlocul anilor 70, un roman a transformat un autobuz ruginit intr-un laborator foto pe roti, cu care era capabil sa scoata fotografii „instant“ la targuri si expozitii.
* Toti liderii comunisti, de la Gheorghiu Dej pana la Nicolae Ceausescu, au avut parte de „shooting sessions“ cu Stefan Petrescu

In anii ‘70, cand vizita T.I.B.-ul la Romexpo, Ceausescu n-apuca sa iasa din pavilionul central ca fotografiile cu el erau deja gata. Filmele erau developate intr-un autocar transformat in laborator foto ambulant de catre un roman emigrat in Germania pe nume Stefan Petrescu. Ideea de a-si face laborator de procesare instant a fotografiilor i-a venit in Germania, cand lucra pentru televiziunea ZDF: „Eu mi-am facut un camping bus dintr-o SETRA ruginita. Mi-a luat un an sa-l reconditionez. Acolo aveam laboratorul color si tot ce-mi trebuia: doua laborante nemtoaice mai libertine, dornice sa calatoreasca prin Europa pe gratis, care developau si filme dar curatau si cartofi. Acolo aveam patul, dusul, un fel de barulet si chiar si catelul lup. Cu busul ala am umblat in tarile din Golful Persic si toata Europa. Am fost cu el si la Moscova. Cu numarul de kilometri parcursi in cinci ani cu laboratorul foto ambulant as fi putut lejer sa fac inconjurul globului“.

Venea in Romania mai mult la expozitiile internationale, isi cumpara locul in incinta Romexpo si facea poze „pe loc“ firmelor straine cu standuri inchiriate acolo: „Fotografiam si, cum se umplea un film, aveam o laboranta care imi prelucra materialul. In 30 de minute fotografiile erau gata si expozantii mi le plateau pe loc“. Nicolae Ceausescu a aflat de „autobuzul foto“ al lui Stefan Petrescu la una din editiile T.I.B de la sfarsitul anilor ‘70: „Eu fotografiam standul unei mari firme germane, a trecut pe-acolo Ceausescu si l-am fotografiat in timp ce vorbea cu seful companiei, un domn Lennings. Dupa ce a plecat, vine la mine un neamt si-mi zice: «Domnul Lennings este invitat la masa la Ceausescu. Puteti sa-i developati repede niste fotografii?». Si bineinteles ca eu in 20 de minute am si facut vreo 12-15 fotografii in format 13x18. La masa, Lennings i-a dat fotografiile. Atunci s-a mirat Ceausescu: «Cine le-a facut?» «Tot romanul dvs., Stefan Petrescu».

Ceausescu s-a uitat spre mine, mi-a zambit, a chemat pe responsabilul sectiei de presa a CC-ului, sectia color cum se chema atunci, si l-a certat: «Domne, cum se poate? V-am cumparat atatea masini si echipamente si voi ne dati pozele dupa o saptamana, daca ni le dati, si asta a facut aici in jumate de ora?». Aia s-au cam suparat pe mine ca le-am dat pozele cu sefu’ si incercau sa-mi puna tot piedici, ba ca n-am voie acolo, ba ca n-am voie dincolo, ca nu-s acreditat“. Colegii l-au iertat dupa o vreme si Stefan Petrescu a putut sa se apropie de dictator din nou. Isi facuse chiar si o tactica pentru a-l deservi pe seful statului cat mai prompt: „Cand vizita Romexpo, Ceausescu intai incepea cu pavilioanele romanesti si dupa aia continua cu cele din Vest. Ii faceam repede cateva fotografii sub cupola, ca acolo de obicei erau firmele romanesti, dadeam fuga sa le prelucrez si, cand el iesea, le dadeam gratis celor din delegatia lui, sa le aiba la arhiva. Dupa aia aveam timp sa fac si pentru ceilalti, expozantii care-mi plateau“.

Febletea dictatorului era vanatoarea, asa ca Stefan Petrescu l-a dat gata cu o „shooting session“ in timpul unei expozitii de vanatoare: „La brat cu tovarasa, a trecut pe langa un trofeu de urs medaliat cu aur la competitiile mondiale. El a intors capul spre blana, dar nu s-a oprit. Repede m-am repezit la tovarasa si i-am spus: «Cum, nu va opriti la trofeul acesta?». Si m-a ascultat: «Nicu, Nicu vino inapoi sa facem o poza». Ceilalti fotoreporteri care erau in fata n-au avut timp sa vina inapoi sa traga cadre si ei. Fotografia am predat-o gratuit la Agerpres care a bagat-o pe prima pagina in Scanteia de a doua zi“. Nu-i de mirare ca de fiecare data cand ii recunostea chipul intre jurnalistii care insoteau delegatiile oficiale, Ceausescu il stima: „In primul rand, el cand ma vedea undeva in grup, cateodata eram si socat ca imi facea semn cu capul in semn de salut. Dar nu puteam sa stau prea mult langa seful statului, mai ales cu filajul de-atunci, asa ca ma feream“. Stefan Petrescu a rarit-o cu vizitele la Romexpo pe la inceputul anilor 80, dupa ce si-a vandut „autobuzul foto“ unei trupe de cantareti de rock, care l-au transformat in „dormitor pe roti“ in timpul turneelor.

„Buzunarul cu urgente“ al lui Ion Gheorghe Maurer

Si prim-ministrul comunist Ion Gheorghe Maurer a avut o feblete pentru Stefan Petrescu, inainte ca fotoreporterul sa emigreze. Tot de la vanatoare i s-a tras: „Aveam relatii foarte bune cu Maurer. Si mai ales la vanatoare. I-am facut si primele fotografii color din tara, i-am facut si un tablou mare de vanatoare si omul ma iubea. Ma lua peste picior, facea bascalie, cum era el. Intr-o zi m-a invoit de la televiziune sa-l insotesc la vanatoare. M-a vazut ca eram asa suparat, ma certasem cu Vornicu si i-am spus lui Maurer ca as vrea sa plec la unchi-miu in Viena macar trei luni. Si-mi spune: «Pleaca, de ce nu pleci?». «Pai stiti, asta trebuie aprobat si dumneavoastra sunteti cel care...».

Mi-a intins o hartiuta sa notez data nasterii, tata, mama si celelalte date personale. El a pus hartiuta in geaca lui cu mai multe buzunare si m-am uitat la el putin dezamagit. Imi ziceam: «E, o pune si asta acolo si uita de ea». El m-a luat la rost: «Ce te uiti asa, asta e buzunarul de urgente. A ta e prima pe lista». Si intr-adevar, intr-o saptamana am primit viza. I-am promis ca o sa ma intorc: «Nu Petrescu, poti sa ramai. Ce, crezi ca televiziunea o sa se inchida fara tine? Dar oriunde ai fi, nu uita ca esti roman format aici la noi»“. Se intampla in ‘68. Doi ani mai tarziu, cei doi s-au mai vazut in timpul unei vizite oficiale a lui Maurer in Austria, acesta abordandu-l parinteste pe Stefan Petrescu: „Daca ai probleme, ma anunti.
Si mi-a dat o carte de-a lui de vizita“.

Un paharel de whisky cu Angelo Miculescu

Dupa revolutie, Stefan Petrescu a avut contacte si cu noul val: „L-am cunoscut si pe Adrian Nastase, pentru ca eu il cunosteam inca din Romania pe socrul lui, Angelo Miculescu, si eu aveam un apartament in centrul Bucurestiului, la kilometrul zero, si acolo mai veneau «fostii» la un whisky, asa, sa se mai relaxeze. Si veneau la mine. A venit si Miculescu din cand in cand. Era un om foarte glumet, de viata“. Pe demnitarul comunist il cunostea de cand era ministrul Agriculturii: „A venit la Suceava si atunci am facut si eu cateva fotografii pentru ziarul local si pentru Agerpres. Si Agerpresul i-a trimis ministrului Miculescu o fotografie pe care au gasit-o ei ca-i reusita, iar el mi-a multumit“.

De cinci ani, fotoreporterul pensionar a virat spre fotografia digitala, iar in aceste zile il va insoti pe presedintele Consiliului Judetean Suceava Gheorghe Flutur la un targ de turism la Viena, consiliindu-l pe acesta cum sa faca Bucovina mai fotogenica in ochii Occidentului.

Info plus: De la pescuit, la razboi

Stefan Petrescu si-a inceput cariera la revista „Vanatorul si pescarul“, apoi a fost operator de imagine al Televiziunii Romane si al Programului 2 al Televiziunii Germane, a fost fotoreporter de razboi in Nigeria, Kurdistan, Liban si Israel si fotograf in suita oficiala a presedintelui RFG. La inceputul anilor ‘90 a publicat un album de fotografie cu cadre trase la revolutie si, recent, a lansat volumul „Romania - o perspectiva aeriana“.