Daniel – Profetul epocii Neamurilor

Cuvantul de aur: „Ierusalimul va fi calcat in picioare de Neamuri, pana se vor implini vremurile Neamurilor." Luca 21:24

Introducere

Pe vremea profetului Daniel s-a intamplat un lucru extrem de important in dezvoltarea planului lui Dumnezeu cu poporul Sau. Pana in jurul anului 600 i.C., poporul ales a fost rezident in tara pe care Dumnezeu i-a dat-o, avand independenta politica si religioasa. La acea data regatul lui Iuda a fost cucerit de babilonieni, ceea ce a pus capat independentei de care evreii s-au bucurat de secole. Momentul cuceririi regatului iudeu insemna transferul suveranitatii pamantesti asupra poporului ales de la dinastia lui David la Nebucadnetar, monarhul Noului Imperiu Babilonian. Asa incepe timpul Neamurilor in programul lui Dumnezeu. La curtea lui Nebucadnetar Dumnezeu ridica un profet care va anunta pe imparatul Babilonului si pe suveranii ulteriori, ca autoritatea lor este delegata si ca imparatul este responsabil inaintea Dumnezeului evreilor de felul in care imperiul pe care il reprezenta actiona asupra acestui popor. Minunile si mesajele pe care Dumnezeu le ofera prin Daniel au scopul sa clarifice aceste lucruri. Nebucadnetar este silit in mai multe imprejurari sa declare ca Dumnezeul evreilor este adevaratul Dumnezeu, care are stapanire si peste Neamuri. De fapt, odata cu cucerirea regatului lui Iuda istoria, privita din punctul de vedere al rascumpararii, intra in perioada numita a Neamurilor.

Obiective

1. Sa intelegem ca Dumnezeu este stapanul istoriei, a popoarelor si a indivizilor, si prin urmare decide asupra tuturor lucrurilor. Sa ne supunem suveranitatii Lui!

2. Sa intelegem ca Dumnezeu are un timp stabilit pentru fiecare lucru decis in programul sau. Sa asteptam cu rabdare implinirea promisiunilor si a planurilor Lui!

3. Sa intelegem ca si lucrurile care par catastrofale sunt parte a planurilor lui Dumnezeu, si prin urmare putem sa ne incredem in intelepciunea cu care El lucreaza spre binele celor ce Ii apartin!

Cadrul

Cartea profetului Daniel contine doua parti distincte. Primele sase capitole prezinta in general informatie de natura istorica. Urmatoarele capitole contin in cea mai mare parte profetii referitoare la poporul lui Dumnezeu in relatie cu Neamurile. Ideea cea mai pregnanta a textului este ca Dumnezeu este suveranul popoarelor si a istoriei. „Ca sa stie cei vii ca Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor, ca o da cui ii place" (4:17; cf. 4:25, 32, 35). Cartea este scrisa in doua limbi, si anume ebraica si aramaica. Capitolele 2-7 sunt scrise in aramaica, limba folosita in timpul imperiilor Asirian si Babilonian ca limba universala in comert si diplomatie. Aceasta portiune arata deslusit ca Dumnezeul evreilor domneste si in cer si pe pamant. Neamurile au in aceasta scriere informatia ce le comunica faptul ca Dumnezeu a scris si istoria lor, si ele sunt responsibile inaintea acestui Dumnezeu. Celelalte capitole sunt scrise in ebraica si ele contin profetiile la care evreii sunt indemnati sa priveasca pentru a intelege istoria lor viitoare in relatie cu Neamurile.

Analiza

Profetiile referitoare la epoca Neamurilor pot fi grupate in trei categorii.

1. Cele ce arata identitatea si succesiunea imperiilor Neamurilor

2. Cele ce arata secventa cronologica si timpul hotarat pentru Neamuri

3. Cele ce arata evenimentele sfarsitului

Informatiile ce arata identitatea si succesiunea imperiilor Neamurilor

Aceasta informatie a fost oferita prin intermediul unui vis al imparatului Nebucadnetar ce a fost relatat si interpretat de catre Daniel (capitolul 2). Visul a fost atat de impresionant incat Nebucadnetar, desi nu putea sa si-l aminteasca, a fost extrem de tulburat. Incapacitatea imparatului de a-si aminti visul este la fel de importanta ca si interpretarea lui. Daca imparatul ar fi putut relata continutul visului, inteleptii ar fi putut da interpretari diferite visului, si nu s-ar fi stiut care este interpretarea corecta. Dar Dumnezeu a aratat ca interpretarea corecta era a celui ce a putut sa dea si continutul visului uitat de imparat, adica Daniel. Relatarea visului uitat era garantia ca interpretarea data de Daniel era cea corecta.

Continutul visului este facut cunoscut imparatului de catre Daniel care ii spune ca in acest vis Dumnezeu comunica omenirii ce se va intampla in vremurile viitoare. Daniel acorda lui Dumnezeu meritul pentru descoperirea visului si a interpretarii. Chipul foarte mare, infricosator si stralucit reprezenta imparatiile lumii.

Capul de aur reprezenta imparatia babiloniana.

Pieptul cu cele doua brate de argint reprezenta imparatia ce va urma dupa imperiul babilonian, si anume imparatia medo-persilor. Identitatea acestei imparatii este oferita si in capitolul 8, unde imparatia medo-persana este reprezentata printr-un berbece cu doua coarne inegale, care au crescut succesiv, si dintre care cel din urma a ajuns mai mare ca cel dintai. Persii au ajuns sa intreaca in insemnatate pe mezi, care au devenit cunoscuti in istorie inaintea persilor.

Pantecele si coapsele de arama reprezentau imparatia grecilor, care a inlocuit-o pe cea medo-persana, lucru explicitat in capitolul 8 unde grecii sunt reprezentati de tapul venit din apus cu un corn mare in frunte care a invins berbecele. In locul cornului mare care s-a frant au crescut patru coarne mai mici, ceea ce arata ca la moartea lui Alexandru Macedon imperiul se va diviza in patru regate.

Picioarele de fier reprezentau a patra imparatie, care va fi ca fierul, intrecand in forta si durabilitate imperiile anterioare. Din istorie stim ca imperiul roman a luat locul imperiului grecilor, fiind in cele din urma divizat in doua, imperiul roman de apus si cel de rasarit. Visul lui Nebucadnetar a aratat numarul, identitatea si succesiunea imperiilor ce urmau sa apara in istorie si sa domine poporul lui Dumnezeu. Istoria ulterioara a aratat veridicitatea acestor profetii cuprinse in visul talcuit de Daniel.

Piatra desprinsa fara ajutorul unei maini care a spulberat chipul grandios si apoi a crescut de a umplut pamantul nu reprezinta altceva decat Imparatia lui Dumnezeu care va apare dupa aceste imparatii si va umple pamantul.

Informatiile ce arata secventa cronologica si timpul hotarat pentru Neamuri

Capitolul 9 din cartea lui Daniel are in prima parte inregistrata rugaciunea facuta de Daniel ca mijlocire pentru poporul sau (9:3-19). Mijlocirea aceasta a fost determinata de faptul ca profetul Daniel a inteles din carti (Ieremia 25:11-12; 29:10-14) ca dupa 70 de ani de distrugere si robie Dumnezeu va restaura pe poporul sau si va binecuvanta din nou tara. Daniel marturiseste inaintea Domnului pacatele poporului sau si cere ca Dumnezeu sa isi implineasca fagaduintele, anticipand trimeterea lui Mesia.

In acest punct apare in fata profetului ingerul Gabriel si se ofera sa lumineze mintea acestuia. Ingerul ii comunica faptul ca punctul terminus al celor 70 de ani de robie babiloniana nu inseamna venirea lui Mesia, ci Dumnezeu a stabilit pentru poporul sau o perioada de 70 de heptade, la capatul carora ii va binecuvanta cu imparatia promisa. „Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte pana la incetarea faradelegilor, pana la ispasirea nelegiuirii, pana la aducerea neprihanirii vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si prorociei, si pana la ungerea Sfantului sfintilor" (9:24).

In aceeasi informatie oferita de ingerul Gabriel ni se spune care este punctul de incepere a celor 70 de hepatade, sau saptamani, care se vor finaliza cu aparitia lui Mesia, si anume darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului (9:25). Ni se spune ca aceste 70 de saptamani sunt structurate dupa cum urmeaza. Mai intai se vor scurge sapte saptamani, apoi alte sasezeci si doua si apoi a saptezecea. De ce sunt divizate aceste 70 de hepatade in acest fel? Probabil ca cele dintai sapte heptade marcheaza incheierea canonului Vechiului Testament cand prin scrierea ultimei carti (Maleahi) Dumnezeu anunta sosirea lui Mesia. In text ni se spune ce anume desparte heptada saizeci si noua de a saptezecea. La sfarsitul heptadei a saizeci si noua Unsul va fi stapit si nu va avea nimic (9:25-26). Jertfa lui Mesia va avea loc la saizeci si noua de heptade dupa porunca de rezidire a Ierusalimului, adica dupa 483 de ani. In acelasi capitol ni se arata care vor fi evenimentele celei de a saptezecea heptada. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si sfantul locas... El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare si pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste... (9:26-27)

Pastor Daniel Chiu