Pentru romani, imaginile revoltelor de la Chisinau seamana cu ceea ce s-a intamplat la Bucuresti, atat in decembrie 1989, cat si in timpul manifestatiei din Piata Universitatii, in 1990. Ultimul regim comunist din Europa se confrunta pentru prima oara cu ample contestatii de strada. Era inevitabil sa se ajunga aici. Regimul lui Voronin nu putea duce la altceva. Uniunea Europeana a ajuns la granitele Republicii Moldova.
O buna parte a populatiei a emigrat pe piata de munca europeana, banii trimisi acasa fiind de fapt sursa de trai pentru multi dintre cei ramasi acasa. Moldova este cea mai saraca tara de pe continent, situatie pe care comunistii nu au reusit sa o schimbe in anii de cand detin puterea la Chisinau.
Retorica antiromaneasca a lui Voronin, amenintarile, inventarea de inamici nu aveau cum sa aduca mai multa prosperitate cetatenilor moldoveni.
Revenirea in actualitate a teoriei „agenturilor straine", teorie care nu i-a folosit prea mult nici autorului ei, Nicolae Ceausescu, nu poate fi mai de succes acum de partea cealalta a Prutului.
In epoca internetului, e ridicol sa incerci controlarea raspandirii informatiei blocand accesul la frontiera sau difuzand emisiuni de divertisment la postul national de televiziune, in timp ce manifestantii se bateau cu scutierii in strada!
Evident ca provocarile si manipularile fac parte din „meniul" de baza al unor asemenea confruntari.
Tinerii de la Chisinau au reusit sa puna sub semnul intrebarii regimul Voronin. I-am vazut strigand „Victorie!" dupa ce au intrat in cladirea Parlamentului. Dar revolta de strada nu poate aduce „victoria". Este nevoie de lideri care sa propuna un program credibil pentru societatea moldoveneasca.
Deocamdata opozitia pare sa fi incropit un program ale carui principale puncte se refera la verificarea numaratorii voturilor de la alegerile de duminica si la eventuala repetare a scrutinului.
Primele negocieri cu puterea comunista nu au dus la niciun rezultat.
Modelul romaneasc, decembrie 1989 sau Piata Universitatii 1990, chiar daca revine usor in memorie, nu inseamna ca este si singurul valabil. Mai este si „masa rotunda" poloneza la care comunistii au recunoscut in fata Solidaritatii ca istoria ii lasase de mult in urma. Si de atunci au mai trecut 20 de ani.
Ion M. Ionita - Adevarul