Am radacini familiale in Basarabia si Bucovina, asa ca particip cu tot sufletul la drama postelectorala de la Chisinau. Dar nu uit, ca diplomat, ca realismul politic si bursa conjuncturilor isi cer intotdeauna drepturile. Fierbinteala sentimentala e dusmanul idealului unionist.
Nu cred ca acea parte din societatea civila care a sperat ca putem forta, acum, cursul evenimentelor avea dreptate. E adevarat, de pilda, ca Unirea Principatelor s-a bazat pe politica faptului implinit. Numai ca implinirea s-a petrecut in limitele prestabilite de Marile Puteri, dupa ce Rusia a pierdut razboiul din Crimeea. In prezent, comparatiile cu reunificarea germana din 1990 sau cu Marea Unire din 1918 sunt lipsite de temei.
Republica Moldova se afla pe o falie geopolitica. E un stat-tampon intre fostele blocuri rivale. Anii Bush, definiti prin expansiunea NATO in detrimentul unei Rusii slabite, s-au incheiat in august 2008, la Tbilisi.
In plina criza economica mondiala, America lui Obama doreste sa-si restabileasca dialogul strategic cu Moscova, pentru a reseta Acordul START, dar si pentru a coopera in dosare sensibile, precum Iranul si Afganistanul. UE, obosita de largirile succesive, de nonratificarea Tratatului de la Lisabona si de hegemonia americana in stil neoconservator, cauta solutii pentru a depasi criza economica, pentru a-si construi apararea comuna, in cadrul NATO, si pentru a-si asigura, din motive de securitate energetica, relatiile cat de cat normale cu Rusia. La randul ei, Rusia lui 2008 - agresiv revenita in prim-plan - cunoaste un nou recul dictat de scaderea pretului la petrol, rarefierea lichiditatilor si de scumpirea creditelor. Tot atatia vectori care ii afecteaza economia nereformata.
Cu un Occident care nu doreste dezghetarea conflictului din Transnistria si o clasa politica dominata de comunisti aflati la capatul puterilor, Republica Moldova nu poate, deocamdata, decat sa se afunde in propriul marasm. E trist, e chiar tragic. Dar viitoarea elita conducatoare de la Chisinau e deja pe pozitii. Criza va debilita fragila economie moldoveneasca, astfel incat urgenta asistentei din partea UE va creste exponential. Daca ne vom uni vreodata, in timpul vietii noastre, cu fratii de peste Prut, acest miracol va cere alt soi de acumulari. E nevoie ca basarabenii sa vrea asta printr-un referendum pe care liderii de la Chisinau sa-l accepte. E nevoie ca economia noastra sa poata absorbi socul unei asemenea mutatii. E nevoie ca Marile Puteri (care exista si vor exista, fie ca ne place sau nu) sa ajunga, in aceasta privinta, la un compromis, pe baza unor compensatii atent negociate. Nu are sens sa strigam, sa ne dedam la gesticulatii nervoase si nici sa cautam, din nou, tapi ispasitori. Ne trebuie rabdare, lobby, efort diplomatic si perspicacitatea de a exploata evolutiile curente intr-un cadru suta la suta european. Romania nu a fost republica sovietica si tot am cheltuit doua decenii pentru a ne destepta. Sa nu le pretindem cetatenilor moldoveni o transformare mentala mai rapida decat aceea de care am fost noi insine capabili. Important e ca timpul joaca in favoarea noastra.
Teodor Baconsky - Cotidianul