„Dar iata ca le-a intampinat Iisus si le-a spus: << BUCURATI-VA!...>>" (Matei 28:9).
Simt si la aceasta Sarbatoare de Pasti ca-n inima inimii mele,
In suflarea suflarii ce-mi tine bucuria mantuirii-n sufletul meu,
Pe drumul de-o viata, cu dorul de Tara de dincolo de stele,
Ca-n mine-i fericirea-nflorita prin Invierea Fiului lui Dumnezeu!
Iubesc sarbatoarea de Pasti, caci imi aminteste ca un mormant a devenit Rai, cand a fost data la o parte piatra grea de la intrare lui si s-a produs Invierea: dar minunat pentru sufletele-n durere ce plang. S-a produs miracolul Invierii, pentru mantuirea noastra. Avem motive de bucurie!
Ne trebuie schimbarea mintii, ca sa intelegem Invierea, caci doar pe calea credintei ne da ea, in dar, mantuirea si fericirea, ii vedem frumusetea si devenim fiinte mai puternice si mai optimiste. Invierea ne reda speranta sufletului si ne leaga – pentru vecie – de eternitatea lui Dumnezeu...
Cristos a Inviat! Ce cuvinte calde si sfinte! Imi simt sufletul tresaltand de bucurie si ascult o cantare ingereasca de cate ori aud acest salut minunat crestinesc venit de la cei ce cu credinta-l rostesc!
Il vad Inviat pe Mantuitorul – si in aceasta primavara – in firisoarele verzi si plapande de iarba, in florile de toate culorile din gradina, in frunzele pomilor din livada, cu zambetul tot in lumina, reinviati la viata ce le-o da clorofila, in razele de soare ce cu rabdare si bucurie ne mangaie ochii si obrajii, dandu-ne sarutarea bucuriei ca iarasi avem o sfanta si binecuvantata sarbatoare: E Ziua Invierii!...
„Isus e Viu; si Viu va fi in veci.
Triumfator S-a ridicat din glie!
Isus cel Viu nu poate fi ascuns.
Bucura-te azi si canta de bucurie!
Isus e Viu: Tu ai Mantuitor!
Isus a biruit prin Inviere moartea,
De dragul nostru al tuturor".
Praznicul praznicelor, sarbatoarea sarbatorilor o avem la Pastele nostru crestinesc, cand cu mic si mare simtim bucuria ca Fiul lui Dumnezeu este Mantuitorul nostru viu pentru vesnicie si avem motive sa fim optimisti si sa purtam in sufletele noastre credinta ca a triumfat binele asupra raului si viata asupra mortii. Patimile, moartea, rastignirea si Invierea Domnului Isus sunt fapte si momente insirate in corola planului lui Dumnezeu de revenire, prin pocainta si credinta, la starea de mantuit a omului, ce da dreptul acestuia sa patrunda in lumea Vietii absolute, scaldata in vesnicia bucuriei si fericirii divine, in familia lui Dumnezeu. Prin Invierea Sa, Mantuitorul ne-a daruit si noua Invierea. Ce bucurie si fericire!
Isus Domnul S-a lasat schingiuit, condamnat si rastignit, de dragul nostru. „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
Fara Inviere n-ar fi fost infranta moartea; si viata ar fi fost doar o frantura de timp cu goana noastra nebuna dupa desertaciunile de pe pamant... Si totul ar fi fost doar un vis, o speranta desarta in ceva ce nu s-ar fi prelungit in eternitae; si n-ar fi existat „lumea cealalta" si am fi disparut, morti in ale noastre pacate... De n-ar fi inviat Mantuitorul, n-am fi inteles de ce ne-a lasat o speranta si noua, cand a declarat cu autoritatea lui Divina: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai" (In.11:25). De n-ar fi fost Invierea si infrangerea mortii, nu s-ar fi deschis portile Imparatiei lui Dumnezeu pentru oricine are credinta salvatoare in Cel Inviat din morti..., dar – cu bucuria mantuirii in mine – declar, din tot sufletul meu, adevarul etern si minunat ce ne aduce speranta vietii eterne: CRISTOS A INVIAT DIN MORTI, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruidu-le.
Invierea din morti a Fiului lui Dumnezeu este o realitate dovedita si marturisita de cei ce au trait evenimentele – din acea prima Zi a saptmanii ce a ramas „Sarbatoare a sarbatorilor crestine" – si au devenit martorii care au primit Marea Insarcinare de la Cel ce este Viu pentru vesnicia vesniciilor: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia („vestea buna") la orice faptura. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit, dar cine nu va crede va fi osandit".
Relatarea diminetii Invierii facuta de cronicarii lui Dumnezeu in cele patru carti, din marea biblioteca divina, numita Scriptura, cu talent scriitoricesc si constiinta misiunii, inspirata de Duhul Sfant, cu descrierea veridica a evenimentelor si a personajelor prezentate, imi umple mintea cu raze de lumina cereasca si adevaruri dumnezeiesti, imi intareste credinta si ma face sa am sufletul plin de o bucurie sfanta permanenta, simtind ca traiesc cu un scop unic: sa-L preamaresc pe Dumnezeu: Tatal meu, care m-a facut sa inteleg mareata Inviere, pe care o traiesc, purtand-o in sufletul meu, o sarbatoresc in bucuria mantuirii mele si o marturisesc prin viu grai; si prin scris, indemnandu-te, cititorule al gandurilor mele, din acest eseu – si pe tine – sa crezi, preamarindu-L pe Dumnezeu pentru realitatea Invierii Mantuitorului si sa canti, plin de fericire – de Pasti si totdeauna – „Cristos a Inviat cu adevarat, si in sufletul meu!"
Pastele este ziua victoriei asupra mortii si sarbatoarea Bucuriei. Domnul Isus a invins moartea! Este un lucru extraordinar de important sa intelegem si sa ne bucuram ca Fiul lui Dumnezeu: Dumnezeu Intrupat este Mantuitorul. El este baza sperantelor noastre ca vom trece din lumea durerii si a mortii in lumea fericita cu Dumnezeu.
Esenta credintei crestine si piatra de temelie a Evangheliei este Invierea din morti a Fiului lui Dumnezeu, a Carui sacrificiu si moarte a fost ceruta pentru pacatele tuturor oamenilor, din toate timpurile – de orice varsta si de orice gen, pentru a reface legatura cu Dumnezeu.
Invierea (gr. „anastasis"= „reintoarcere la viata") este baza credintei noastre. Invierea Domnului Isus este semnul cel mai minunat: miracolul divin prin care Tatal accepta sacrificiul Fiului. Sangele varsat la Calvar devine un sange ce da viata eterna, prin credinta si pocainta.
Invierea este o victorie cosmica, in lumea spirituala, si o garantie ca viata nu se opreste la mormant, ci continua in eternitate. Ca sa te bucuri de sarbatoarea Pastelui, trebuie sa crezi in ea si sa ai parte de fericirea sfintilor. Crezand, ai speranta si viata pe pamant o privesti ca o punte de trecere in Tara unde nu-i durere, ci doar bucurie si pace sfanta, pentru eternitate.
Invierea este singurul eveniment care da sens existentei noastre umane: piatra unghiulara a crestinismului si temelia vietii crestine. Mantuitorul Inviat este izvorul vietii vesnice si speranta invierii noastre. Sa ne bucuram din suflet ca Domnul Isus a inviat, aducandu-ne posibilitatea acceptarii vietii divine, a vietii absolute si vesnice.
Invierea Domnului Isus revarsa in inimile credinciosilor balsamul bucuriei sfinte ca viata a invins moartea, ca binele a triumfat asupra raului, adevarul asupra minciunii, ca dragostea lui Dumnezeu ne-a cuprins in candoarea divina si ne-a legat prin firele de lumina cu sursa divina. De acum, nici eu, nici tu, cititorule, nu trebuie sa fim singuri, caci avem la Cine apela, la Cine ne ruga, cu Cine conversa, Cui sa-I spunem durerile, necazurile, bucuriile si in Cine sa ne incredem. Sa nu uitam ca Invierea Domnului Isus este sursa fericirii noastre. De aceea, sa ne bucuram, la aceasta sarbatoare, cu mic, cu mare!
As dori ca toti care citesc aceste randuri de cantec sfant sa aiba parte de Bucuria Invierii si a Vietii Absolute aici, pe pamant, si apoi, dincolo de punte: in lumea lui Dumnezeu! Si sa fim convinsi ca exista viata dupa moarte! Pentru a ajunge la aceasta Viata absoluta, divina si vesnica, se merita sa ne lasam daltuiti si formati in Scoala lui Dumnezeu, dupa Regulamentul si Sfatul Sau, traind fiecare zi din viata sub calauzirea Duhului Sfant, cat traim pe acest pamant, ca si cum ar fi ultima zi, inainte de lansarea finala „spre acele tarmuri, dincolo de zari...", in credinta, in bucurie si in fericirea adusa de Invierea Fiului lui Dumnezeu!...
Pentru acest praznic al fericirii si al bucuriei, sa ne unim toti crestinii de pe pamant si sa cantam, plini de Lumina lui Dumnezeu „Cristos a-nviat din morti si-n sufletul nostru!", iar noi de aici, de peste mari si de peste munti, campii, dealuri si tari – departe de patria strabuna – oameni cu inimi de romani credinciosi, sa ne inchinam bucurosi, ca-n tara, cand soarele acolo se bucura, cand multimea crestina canta imnul de fericire, la Inviere!
Scriu cu credinta in suflet ca izvorul mantuirii si biruinta vesnica a luminii asupra intunericului, a iubirii asupra urii, a bucuriei asupra tristetii, a vietii asupra mortii se afla in Invierea Domnului Isus Cristos: Fiul lui Dumnezu, Mantuitorul nostru. Cred in Inviere! Cred in bucuria mantuirii ce o port in suflet si o cant, dorind s-o ai in inima ta si tu: crestine, caci – fii sigur – Cristos a Inviat!
Prof. Dumitru Buhai