Doamne schimba-mi atitudinea (Pana nu e prea tarziu) - (17)

Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana de editura Majesty Press din Arad, Romania

(continuare din numarul trecut)

In capitolul trei am facut o distinctie, spunand ca murmurarea se refera la situatii, in timp ce critica se refera la oameni. Gandirea noastra negativa in raport cu oamenii se numeste critica. Maria si Aaron erau prinsi cu totul de aceasta atitudine fata de Moise.

Pentru a avea o idee clara pe parcursul acestui subiect dureros, iata o definitie a criticii distructive. Critica inseamna a starui asupra defectelor percepute la o alta persoana, fara a fi interesat de binele ei. Iata, de fapt, ce facem cand ne angajam in critica. Ne oprim asupra defectelor pe care le descoperim la celalalt, fara a ne pasa de binele lui.

Te invit sa examinam definitia. Mai intai, observa cuvantul percepute. Motivul pentru care spun „defecte percepute" este acela ca perceptia mea despre ce este gresit la tine nu este neaparat corecta. Poate exista circumstante pe care eu nu le inteleg sau poate problema este, de fapt, la mine, nicidecum la tine. De fapt, putem deveni extrem de critici cu ceilalti, si parerea noastra sa fie cu totul gresita. Acum, sa trecem peste intrebarea daca defectele sunt reale sau percepute, deoarece in ambele cazuri, aceasta atitudine este distructiva pentru noi. Asa ca acesta este primul aspect –defectele percepute.

Acum sa luam seama la cuvintele a starui asupra defectelor percepute la altcineva. Aceasta este problema-cheie, nu-i asa? Unii oameni sunt optimisti, increzatori si incurajatori.

Insa altii sunt adesea critici fata de oameni si actiunile lor. Esti tu un om care trece prin viata spunandu-si: „Asta nu este bine!" si „Cine spunea ca lucrul asta este bun?" si „Cineva ar fi trebuit sa se ingrijeasca de aspectul acesta"? Daca gandesti astfel, te confrunti cu pericolele unui spirit inclinat spre critica mai mult decat o persoana care este optimista si increzatoare. Indiferent daca ne oprim asupra unui defect al cuiva sau daca am ajuns la punctul din care nu vedem nimic cu claritate, suntem in pericolul de a adopta atitudinea pustiei numita critica.

Ti s-a intamplat vreodata? Te gasesti la un serviciu de inchinare in biserica ta si mintea ta face comentarii. Eu as face lucrul acela altfel, sau De ce oare fac asta? sau De ce oare se misca in felul acesta? Te gandesti: Eu nu as proceda niciodata astfel.Daca esti o persoana analitica, pe valurile mintii tale plutesc o multime de informatii. Nu trebuie neaparat sa incetezi cu totul sa gandesti in acest mod. Dumnezeu te-a creat astfel. Problemele, incep cand incepi sa starui asupra observatiilor tale - cand nu le poti pune deoparte.

Poate intrebi: „Dar cum il pot ajuta pe cineva daca nu staruiesc asupra lucrurilor pe care le face?" Buna intrebare. Din aceasta cauza am adaugat a doua parte a definitiei: fara a fi interesat de binele ei. Nu este critica sa starui asupra unui defect pe care il observi la cineva, atata timp cat 1) te rogi in privinta aceasta si/ sau 2) cauti o solutie. Trebuie sa starui asupra unei probleme inainte sa te rogi pentru ea, nu-i asa? Daca observi ca un frate sau o sora se lupta intr-o anumita directie, a incepe sa te rogi pentru ei si sa-I ceri lui Dumnezeu ajutorul nu este o atitudine negativa, nici critica. De asemenea daca ii cunosti personal, nu este critica sa te concentrezi suficient de mult asupra acestei probleme pentru a te hotari „Stii o voi ajuta. Voi merge la ea si voi vorbi cu ea."

Cand ii invat pe oameni despre critica, inevitabil cineva intreaba: „Cum ramane cu a vorbi cu o terta persoana despre defectele altcuiva? Daca vad ceva gresit in viata prietenului meu, este gresit sa vorbesc cu un alt prieten despre ceea ce am observat? Este acea conversatie critica?" Nu neaparat. Este gresit numai daca nu am intentia de a ajuta prietenul la care am observat defectul. O conversatie nu este critica daca intentia este aceea de a incerca sa ajuti.

Ti s-a intamplat vreodata? Vrei sa ajuti pe cineva, dar te intrebi: „Am innebunit? Imi imaginez oare ceva ce nu este adevarat?" Simti ca ai vrea sa mai ceri un sfatul cuiva. Acest lucru nu este gresit, tinand cont de faptul ca vorbesti cu terta persoana pentru a imbunatati modul in care vrei sa-l ajuti pe celalalt. Tu spui: „Este un teren cam alunecos." Da e adevarat! Iata cum poti sa previi alunecarea. Daca mergi sa vorbesti cu Sue despre Sally si simti ca la sfarsitul conversatiei cu Sue nu te poti opri pentru a spune: „Acum hai sa ne oprim un moment sa ne rugam pentru aceasta situatie, deoarece imi doresc cu adevarat sa o ajut pe Sally", ai dat de necaz. Daca nu esti sigur care sunt motivele care stau la baza impartasirii unei situatii cu o a treia persoana, atunci probabil te angajezi in barfa si ceea ce faci nu are la baza un spirit autentic, dornic de a ajuta.

Adunand toti acesti factori, ar trebui sa ne formam o imagine reala despre deosebirea dintre critica constructiva si o atitudine distructiva. O atitudine critica este o alegere de a starui asupra defectelor percepute la altcineva, fara a fi interesat de binele ei.

Acum, sa ne intoarcem la Numeri 12. „Maria si Aaron au vorbit impotriva…" Sa ne oprim pentru un moment asupra acestui aspect. Amintiti-va ca acestia erau fratele si sora lui Moise. Acum, din senin, Moise a primit o lovitura destul de puternica, nu-i asa? Cum reactionezi fata de critica neasteptata si nedreapta din partea celor apropiati? Verbul din ebraica tradus prin „a vorbi impotriva" este la feminin. Aceasta inseamna ca, in acest caz, cea care a criticat a fost Maria. Banuiesc ca Aaron a fost pur si simplu prins de situatie. Acest lucru se intampla adesea. O persoana adopta o atitudine critica si pur si simplu o atrage pe cea de-a doua in conversatie. Amaraciunea unuia ii poate ataca si pe ceilalti. Iata ce s-a intamplat si in cazul acesta.

Inainte de a o acuza prea tare pe Maria, sa ne amintim ca Maria nu era o oarecare; de fapt, era o femeie foarte evlavioasa. Sora mai mare, Maria, era cea care il luase pe Moise si il asezase in cosulet intre trestii (Exodul 2:1-10). Tot ea aranjase ca Moise sa o aiba drept doica pe mama sa, cu toate ca fusese adoptat de fiica lui faraon. Maria il iubea pe Moise. Mai mult decat atat, in timpul iesirii din Egipt, dupa ce poporul trecuse in mod miraculos prin Marea Rosie, Maria a fost cea care a scris cantarea de inchinare pentru a sarbatori acea mare biruinta (Exodul 15).

Maria era o femeie cu adevarat evlavioasa, corecta, care ne invata, printre alte lucruri, ca nu ar trebui sa credem ca am ajuns atat de sus din punct de vedere spiritual, incat nu ne mai putem face vinovati de critica. Suntem la fel de vulnerabili ca Maria. Nici unul dintre noi nu poate sa spuna: „Mie nu mi se poate intampla" si „Eu pur si simplu nu am probleme cu critica" si „Eu niciodata______". Gresit! Fiecare duce o lupta cu aceasta atitudine.

„Maria si Aron au vorbit impotriva, lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevasta." (NKJV) Acest lucru este ciudat deoarece noi stim ca sotia lui Moise era Sefora, iar ea era madianita. Textul nu specifica aici insa fraza „pentru ca o luase de nevasta" pare sa indice ca Sefora murise si Moise alesese o alta femeie drept sotie. Si ce credeti? Sora mai mare nu era de acord cu alegerea lui.

Credeti ca aceasta este cu adevarat problema? Poate ca, aceasta era problema de suprafata, insa daca citim mai departe, descoperi originea problemei. „Oare numai prin Moise vorbeste Domnul? Nu vorbeste oare si prin noi? Si Domnul a auzit-o." (versetul 2) Sotia lui Moise era numai un pretext; adevarata problema o constituia intaietatea lui Moise. Ceea ce gandeau ei, de fapt, era: „De ce sa primeasca Moise toata atentia? Si noi conducem! De ce ia numai el laurii? Moise incoace si Moise incolo. Ne-am saturat sa tot auzim de Moise cat e ziua de lunga. Cum ramane cu noi? Care este pozitia noastra? Care este misiunea noastra?" Ei spuneau: „Nu vorbeste oare (Domnul) si prin noi?"

Sa privim la versetul 3: „Moise era un om foarte umil, mai umil decat orice om de pe fata pamantului." (traducerea MKJV) Acesta este un verset uimitor, daca intr-adevar Moise a scris intregul Pentateuc (primele cinci carti ale Bibliei), inclusiv Numeri. Cred ca el a scris Numeri; cei mai multi invatati ai Bibliei cred lucrul acesta; cel mai important insa este ca Iisus credea ca Moise este autorul. Cand Iisus Se referea la Pentateuc, adesea spunea: „Nu ati citit in cartea lui Moise...?" (Marcu 12:26; vezi si Luca 24:44) Astfel, daca Moise este autorul Pentateucului, cum ar putea un om care este cel mai umil care a trait vreodata sa scrie despre el insusi: „Moise era un om foarte umil, mai umil decat orice om de pe fata pamantului"?

Aceasta este o intrebare corecta. Noi credem ca inspiratia Scripturilor se extinde atat asupra scrierilor, cat si asupra adunarii cartilor Bibliei. Daca iti inchipui ca Moise s-a asezat intr-o zi si s-a apucat sa scrie Pentateucul, sa stii ca lucrurile nu s-au petrecut astfel. El a scris multe fragmente in locuri diferite si la momente diferite; probabil tinea jurnale - sub inspiratia Duhului Sfant. Dupa moartea lui Moise, fragmentele pe care el le scrisese au fost stranse si a fost alcatuit Pentateucul. In cateva pasaje din Pentateuc, sunt adaugate comentarii. De exemplu, Deuteronomul descrie moartea lui Moise. Ar fi putut el sa descrie propria moarte? Bineinteles ca nu. Moise a murit si cei care au strans scrierile lui au scris despre moartea lui.

Asadar, cum ramane cu fraza aceea despre umilinta? Cineva a adaugat mai tarziu explicatii, dorind ca noi sa intelegem cat de nemeritata a fost critica aceasta la adresa lui Moise si cat de mult l-a afectat. Iata-l deci pe cel mai umil om in viata nefiind scutit de critica la adresa lui, prin care era atacata lucrarea pe care o desfasura pentru Dumnezeu.

Acest atac nedrept nu a ramas fara urmari. Dumnezeu le-a poruncit Mariei si lui Aron sa i se alature lui Moise la „cortul intalnirii". „Dumnezeu s-a coborat intr-un stalp de nor si a stat la usa cortului. A chemat pe Aron si pe Maria si ei s-au apropiat amandoi." (versetul 5) Dumnezeu i-a asezat pe Maria si pe Aron fata in fata cu Moise. Dumnezeu a spus urmatoarele cuvinte in versetele 6-8: „Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis. Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucrurii grele de inteles, ci el vede chipul Domnului."

Cu alte cuvinte, Dumnezeu spunea: „Aveti cea mai vaga idee despre cine vorbiti? Nu am nici un alt servitor de talia lui Moise in intreaga lume. Vorbesc cu el in mod direct.Cine va credeti sa ridicati vocea impotriva lui si sa-l criticati? „Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise? Domnul S-a aprins de manie impotriva lor si a plecat." (versetele 8-9)

Observati profunzimea sentimentelor lui Dumnezeu. Maria si Aron erau speriati de moarte. Nu au avut ragaz sa gandeasca „Nici nu am fost chiar atat de critici! Am evidentiat doar cateva nedesavarsiri. Vreau sa spun - stati putin, nimeni nu este perfect." Dumnezeu nu a asteptat explicatii. Versetul 10: „Norul s-a departat de pe cort. Si iata ca Maria era plina de lepra, alba ca zapada. Aron s-a intors spre Maria si iata ca ea avea lepra." Pur si simplu…

Aaron a intervenit pentru sora lor pe langa Moise. Si-a dat seama ca Moise era unica lor speranta. „Te implor, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati! Sa nu fie Maria ca un copil nascut mort, a carui carne este pe jumatate putreda cand iese din pantecele mamei lui! (versetele 11-12) Apoi Moise, mereu umil, mereu plin de compasiune, s-a apropiat de Domnul: „Moise a strigat catre Domnul, zicand: Dumnezeule, Te rog, vindec-o!" (versetul 13) Domnul a tinut-o in carantina timp de sapte zile si restul poporului a asteptat, constient de judecata infaptuita. In final, Maria a fost curatita si au pornit la drum (vezi versetele 13-16). Din nefericire, acea perioada de sapte zile nu a avut prea mult timp influenta asupra poporului.

(Continuare in numarul viitor)

Dr. James MacDonald