"Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului
Si le e mila de tarana lui". (Psalmul 102:14)
Psalmul 102 este o rugaciune interesanta. Nu stim cine este autorul, dar stim din supratitlu ca este un nenorocit doborat de intristare ce isi varsa plangerea inaintea Domnului. O astfel de rugaciune ne interseaza pe toti cei ce ne recunoastem in aceasta descriere. Nu stim precis care este cererea lui, dar stim ca a fost arzatoare, ceea ce ne face din nou sa dam atentie acestui psalm, noi toti cei ce avem probleme arzatoare. Nu stim circumstantele in care a scris psalmul. Unii cred ca autorul este un credincios din exil, ce asteapta cu nerabdare restaurarea poporului ales in tara promisa, dupa fagaduinta Domnului. Si in acest punct ne putem identifica cu autorul si cu asteptarile sale, deoarece si noi anticipam implinirea promisiunilor pe care Domnul ni le-a facut noua.
Primul lucru ce il observam in Psalm este ca autorul solicita atentia Domnului si cere sa fie ascultat. El isi descrie nerabdarea in ziua necazului in care se afla si striga catre Domnul pentru a fi ascultat degraba, cerand ca Domnul sa nu-Si ascunda fata de el. Doua expresii sunt puse impreuna: Fata Ta si ziua necazului meu. Cand se intalnesc aceste doua lucruri, necazul – oricat de mare, oricat de greu – este eliminat. Dupa descrierea nerabdarii este descrisa starea sa nenorocita. Intai, conditia fizica: oasele ii ard, inima ii este lovita si se usuca, oasele se lipesc de carne. Apoi este conditia psihica: este ca o pasare singuratica pe acoperis (izolare), asemenea unui pelican in pustie (dezolare), asemenea unei bufnite intre daramaturi (deprimare). Cat de miscatoare sunt imaginile folosite!Ele sunt sugerate de cuvintele foarte bine alese: singuratic, pustie, daramaturi… Aceste probleme sunt complementate de insomnie (nu mai pot dormi), lipsa apetitului (pana si painea uit sa mi-o mananc), incapacitatea de a se bucura de orice lucru (imi amestec lacrimile cu bautura)… Este descrisa apoi atitudinea dusmanilor sai. Acestia il batjocoresc in fiecare zi, si jura cu numele sau (il dau ca exemplu de om blestemat). In fine, este descrisa mania Domnului. El simte mania si urgia Domnului impotriva lui: m-ai ridicat si m-ai aruncat departe…, El mi-a frant puterea in drum si mi-a scurtat zilele… Psalmistul anticipeaza o imbatranire rapida si o moarte prematura. Zilele mele sunt ca o umbra gata sa treaca si ma usuc ca iarba… (v. 11). Iata problemele psalmistului.
Ei bine, in acest punct el isi ridica privirea de la problemele sale la Domnul. Dar Tu, Doamne, Tu imparatesti in veci… (v. 12). Cum Il vede psalmistul pe Dumnezeu? Il vede ca imparat suveran (v. 12), ca si creator atotputernic (v. 25), ca si Dumnezeu neschimbat (v. 26-27). Este recunoscuta deci puterea lui nelimitata si vesnica. Apoi este luata in considerare compasiunea lui Dumnezeu pentru noi (vei avea mila… v. 13). Psalmistul nu intretine ideea unor teologi moderni cari se indoiesc de atotputernicia lui Dumnezueu, si nici ideea unor credinciosi ce se indoiesc de dragostea lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu este atotputernic si iubitor, de ce avem atatea probleme? Tocmai pentru a vedea ce Dumnezeu minunat avem! Dumnezeu lasa potopul de probleme in viata noastra pentru a ne determina sa ne ridicam privirile inspre El si a vedea puterea si dragostea lui pentru noi! Nu este intelept sa ne uitam la problemele noastre, ci este intelept sa ne uitam la Dumnezeu. Psalmistul face tocmai acest lucru dupa descrierea problemeor sale. Si cere sa fie ascultat.
Care este motivul pentru care cere sa fie ascultat? Daca analizam psalmul, vom vedea ca este un motiv ciudat. Caci robii tai iubesc pietrele Sionului, si le este mila de tarana lui (v. 14). In acest punct psalmistul insira ratiunile pentru care vrea ca rugaciunea lui sa fie ascultata. El vrea sa fie ascultat deoarece iubeste pietrele Sionului si ii este mila de tarana lui. Cu alte cuvinte, el iubeste lucrarea Domnului si simte compasiune pentru greutatile lucrarii Domnului. Noua ne pasa foarte mult de problemele noastre, dar Domnul vrea sa ne pese intai de Sion, de Biserica in care El ne-a asezat. Se cuvine sa avem iubire pentru pietrele Sionului si sa ne pese cu adevarat de tarana lui. Oare ne-am rugat vreodata: Doamne, Te rog sa imi asculti rugaciunea pentru ca iubesc Biserica din care fac parte si am interes pentru problemele ei? Se cuvine sa nu ne mai uitam la problemele noastre, ci la interesele imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu ne asculta rugaciunile si ne rezolva problemele cand iubim pietrele Sionului. Psalmistul stie ca atunci cand pietrele Sionului sunt zidite, neamurile vor ajunge sa se teama de Domnul si imparatii pamantului vor slavi Numele Lui. Iata alte doua ratiuni pentru care el cere sa fie ascultat. El iubeste pietrele Sionului, si deoarece zideste aceste pietre, neamurile vor ajunge sa cunoasca pe Domnul si slava lui va fi sporita. Cand aceastea sunt prioritatile vietii noastre, putem sa ne rugam cu confienta. Oricine iubeste Sionul (Biserica locala din care face parte) si zideste Sionul, pentru ca altii sa ajunga sa cunoasca pe Domnul si pentru ca Numele Lui sa fie slavit, va vedea mana Domnului la lucru in viata sa.
Sa observam increderea psalmistului cu privire la interventia Domnului. Da, Domnul va zidi iarasi Sionul, si se va arata in slava Sa (v. 16). Sa observam promisiunea versetul urmator: El ia aminte la rugaciunea nevoiasului si nu-i nesocoteste rugaciunea (v. 17). Intai vine zidirea Sionului si apoi ascultarea rugaciunii nevoiasului! Aceasta este prioritatea lui Dumnezeu, prioritate ce ar trebui sa o adoptam si noi. Dumnezeu zideste pietrele Sionul prin credinciosii ce iubesc Sionul. Acestia vor avea rugaciunile ascultate cand uita de problemele lor si dau atentie problemelor Sionului. Psalmistul cere sa se scrie aceste lucruri pentru neamul de oameni care va veni (v. 18)! Sa mai observam un lucru: Domnul priveste din ceruri pe pamant ca sa intervina in rezolvarea problemelor noastre (sa auda… sa izbaveasca… v. 21-22) pentru ca ei sa vesteasca in Sion Numele Domnului… si popoarele sa se stranga ca sa slujeasca Domnului. Intelegem ca Domnul foloseste Sionul pentru aceste obiective si raspunde rugaciunilor pentru a atinge aceste obiective. Care sunt motivatiile pentru care cerem Domnului sa ne asculte rugaciunile? Se cuvine sa ne analizam viata si sa ne verificam motivatiile pentru care cerem Domnului lucruri. Pietrele Sionului (zidirea Bisericii locale) trebuie sa devina obiectul dragostei noastre, si tarana lui (problemele reale ale Bisericii locale) trebuie sa obtina mila noastra (interesul care intervine si actioneaza pentru ca Sionul sa fie zidit). Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului si le este mila de tarana lui. Iata motivul pentru care putem veni cu confidenta inaintea Domnului in rugaciune!
Pastor Daniel Chiu