Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana de editura Majesty Press din Arad, Romania
(continuare din numarul trecut)
PRINCIPIUL NUMARUL 1: CRITICA ESTE GRESITA
Aceasta povestire despre judecata lui Dumnezeu fata de o persoana critica ne ajuta sa intelegem ce parere are Dumnezeu despre atitudinile critice. Maria nu era singura persoana critica. Amintiti-va ca, doua capitole mai incolo, in Numeri 14, citim cum i-a trimis Dumnezeu pe o multime dintre ei sa moara in pustie datorita murmurarii neincetate, printre care se strecurasera cu siguranta si atitudini critice. Experienta Mariei ilustreaza cateva principii despre critica tipice poporului lui Dumnezeu (si noua).
Principiul numarul unu a devenit evident:
Critica este gresita.
Nu trebuie sa fii un invatat biblic pentru a deduce aceasta invatatura din text: Critica este pacat, si pasajul la care ne-am referit certifica lucrul acesta. Aaron a spus; „Nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe 1-am facut ca niste nechibzuiti si de care ne-am facut vinovati.“ Critica este pacat. Evident, ne face placere sa minimalizam judecata care urmeaza atitudinii critice; vrem sa credem ca este numai o slabiciune. Am prefera sa numim critica un obicei rau. Critica este intr-adevar o slabiciune, un obicei rau, insa dincolo de aceste trasaturi, din perspectiva lui Dumnezeu, critica este pacat. Dumnezeu nu agreeaza aceasta atitudine prin care noi staruim asupra defectelor percepute la o anumita persoana, fara o avea in vedere binele ei. Ideea principala a acestui pasaj este ca Dumnezeu aude critica si o judeca drept pacat.
EFCTELE UNEI ATITUDINI CRITICE
Principiul numarul unu - critica este gresita - se refera si la consecintele acestui pacat (consecinte care nu lipsesc in cazul nici unui pacat). Intr-adevar, cand adoptam o atitudine critica, experimentam cateva dintre acele consecinte cu care s-au confruntat Aaron si Maria. Mai intai,
Critica afecteaza partasia noastra cu Dumnezeu!
Critica nu distruge relatia noastra cu Dumnezeu, ci deformeaza capacitatea noastra de a simti dragostea si prezenta Lui.
Daca ai ajuns in viata la punctul in care ai intors spatele pacatului si L-ai primit pe Christos prin credinta ca fiind singura temelie pentru iertare, toata judecata lui Dumnezeu pentru pacatul tau a fost transferata asupra lui Christos la cruce. Relatia ta cu El este restabilita. Exista insa judecati pentru pacat care nu sunt legate de aceasta - nu judecati pe verticala, vesnice, ci pe orizontala, judecati temporare, determinate de pacat. Judecatile pe orizontala ca rezultat al pacatului cu care trebuie sa se confrunte fiecare se numesc adesea consecinte. Prima consecinta a atitudinii critice se observa in relatia noastra cu Dumnezeu. Pacatul impiedica prietenia noastra cu Dumnezeu. Vedem acest principiu la lucru in relatiile interumane. Daca o critici pe sotia ta, nu inseamna ca prin aceasta ea inceteaza sa-ti fie sotie, dar relatia ta de prietenie cu ea este afectata! Maria si Aaron au inceput sa-l critice pe fratele lor, dar au ajuns sa simta consecintele mai ales in relatia lor cu Dumnezeu. Dumnezeu da atentie modului in care ne purtam unul fata de celalalt.
Daca ai o atitudine critica, aceasta va aseza bariere in calea prieteniei tale cu Dumnezeu. Daca viata ta spirituala este o pustie - arida, moarta, lipsita de bucurie si de veselie - poate aceasta se datoreaza faptului ca ai ingaduit o atitudine critica fata de o persoana sau un grup de oameni din viata ta. Este o alegere care dauneaza nu numai relatiei noastre cu persoana respectiva, ci si cu Dumnezeu.
Daca prietenia mea cu Dumnezeu se intrerupe, ce pot sa fac? 1 Ioan 1:9 ne spune: „Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.“ Termenul din limba greaca, homologeo, tradus prin a marturisi, este semnificativ. Este alcatuit prin asocierea a doua cuvinte: homo insemnand acelasi si logeo insemnand a spune. A marturisi inseamna a spune acelasi lucru. Prietenia mea cu Dumnezeu este stanjenita cand eu spun altceva despre atitudinea critica decat spune Dumnezeu. Ce spune Dumnezeu despre atitudinea mea critica? El spune: „Este pacat! Este gresit!“
„O, dar Tu nu cunosti situatia mea. Nu stii cat imi este de greu si ea ma scoate din sarite. Cineva trebuie sa ii spuna cum stau lucrurile in viata ei sau in situatia lor...“ Toti avem argumente pentru a ne justifica atitudinea critica. Insa prietenia cu Dumnezeu poate fi reluata numai cand fiecare dintre noi „spune acelasi lucru ca Dumnezeu“ si recunoaste critica drept pacat. Tu si eu trebuie ca cadem de acord cu Dumnezeu „Da, Doamne, acea atitudine critica este inacceptabila. Imi pare rau; este pacat si aleg sa incetez.“
A doua consecinta negativa a criticii este aceasta:
Noi insine suntem raniti de propria atitudine critica!
Critica are un impact negativ asupra noastra personal. Ea percepe o taxa semnificativa de la noi, ca fiinte spirituale.
Cu toate ca ii invat pe cei din biserica mea folosind diferite pasaje din Cuvantul lui Dumnezeu, exista anumite principii la care revin mereu. Iata unul dintre ele: Daca alegi sa pacatuiesti, alegi sa suferi. Dumnezeu nu este o fiinta cereasca arbitrara care spune din capriciu: „Asta e bine si asta e rau.“ Tot ceea ce Dumnezeu numeste pacat este daunator pentru noi ca fiinte umane - totul. Cand Dumnezeu spune: „Nu!“, ceea ce spune El de fapt este: ,.Nu-ti face rau singur!“
Cand Dumnezeu spune „Nu critica!“, El nu incearca sa ne priveze de o experienta satisfacatoare. El spune, de fapt „Aceasta este impotriva a ceea ce te-am creat sa fii.“ Pestii au fost creati sa inoate. Pasarile au fost create pentru zbor. Oamenii fost creati sa traiasca in armonie cu Dumnezeu. Cand pacatuim, intrerupem prietenia noastra cu Dumnezeu. Intrerupem fericirea noastra omeneasca si viata devine pustie.
Chiar si aceia care nu pretind a-L cunoaste pe Dumnezeu observa rezultatele negative ale pacatului si criticii in viata oamenilor. Dr. David Fink, autorul cartii Release from Nervous Tension, a lucrat cu mii de oameni care sufereau de afectiuni sau tulburari mentale si emotionale. Majoritatea i-au cerut doctorului Fink un leac rapid, care sa le ofere vindecarea intr-un timp record; ei intrebau: Care este secretul sanatatii emotionale? Atat de multi oameni tulburati de aceeasi intrebare. In cautarea unui raspuns, doctorul a studiat doua grupuri: primul era alcatuit din cateva mii de oameni care aveau anumite suferinte - tensiune, framantari emotionale, nivel crescut de stres; cel de-al doilea grup era alcatuit din aceia - mii de oameni - care erau liberi de acest fel de lupte interioare.
Treptat, a inceput sa-si dea seama de un lucru: cei care sufereau de tensiune extrema aveau o trasatura in comun - erau „bagatori de vina“ innascuti, obisnuiti sa-i critice constant pe cei din jur. Intre timp, barbatii si femeile care erau eliberati de orice fel de tensiune erau mai putin critici cu ceilalti. Nu incape nici o indoiala: obiceiul de a critica este un tipar de gandire cu un mare potential distructiv personal.
Iata de ce am introdus atitudinea critica printre obiceiurile pe care Dumnezeu vrea sa le inlocuim. Ele ne conduc in pustie. Atentie daca esti dintre acei care spun mereu: „De ce nu a facut lucrul acesta?“ sau „De ce nu poate sa faca astfel?“ si „Cand va invata oare?“ si alte nelipsite remarce negative. Critica te poate distruge! Te trimite in pustie.
Daca obiceiul de a critica influenteaza negativ prietenia noastra cu Dumnezeu si ne face rau noua insine, rezulta ca este la fel de distructiv si in relatiile noastre cu ceilalti.
O atitudine citica distruge relatiile cu cei din jur!
Ca pastor ii aud adesea pe oameni zicand: „Pur si simplu nu reusesc sa-mi fac prieteni“ sau „De fiecare data cand incerc sa ma imprietenesc cu cineva…“ Si inainte ca ei sa reuseasca sa spuna trei propozitii din povestirea lor trista, tot ceea ce vrei sa le spui este „Stii ce? De vina este atitudinea ta! Atitudinea ta critica, negativa, bagatoare de vina. Stii de ce esti singur? Pentru ca oamenii nu pot sa accepte atitudinea ta.“
Cine isi doreste sa petreaca o seara de vineri cu cineva despre care se stie din experientele precedente ca va acapara cea mai mare parte a conversatiei vorbind despre ultimele greseli ale fiecaruia din topul 10 al celor mai nesuferiti oameni? Poti sa iesi tu cu o astfel de persoana, daca vrei - eu raman acasa; prefer sa vad o emisiune in reluare decat sa merg la o astfel de cina. Prinzi ideea? Relatiile cu ceilalti sunt distruse cand devenim celebri pentru atitudinea noastra critica. Critica este gresita.
Obiectiile lui Aaron si ale Mariei demonstreaza clar principiul numarul unu: critica este gresita. Sa privim alte cinci principii ce reies din Numeri 12.
PRINCIPIUL NUMARUL 2: CRITICA ESTE MARUNTA
Al doilea principiu este acesta: critica este marunta. Acest principiu a fost evident cand Aaron si Maria l-au criticat pe Moise- pentru casatoria lui cu o femeie etiopiana. „Nu-mi place femeia aceasta cu care s-a casatorit. Nu inteleg de ce s-a casatorit cu ea. De ce nu ne-a cerut si noua parerea mai intai? De ce nu a vorbit cu mine? Nu as fi vrut niciodata ____.“ Nu sotia lui Moise era adevarata problema. Sotia lui Moise era pretextul marunt, de suprafata, pentru problema mai adanca, aceea a inimilor lor geloase. Cineva ar fi trebuit sa-i opreasca si sa strige: „Hei! Ce va supara, de fapt? Ce se ascunde in spatele acestei critici marunte?“ Si in spatele acestei critici se ascundea destul de mult, insa foarte putin avea legatura cu Moise.
Observ adesea aceasta situatie datorita slujbei mele de consilier marital. Stau de vorba cu cupluri si incerc sa-i ajut sa-si salveze casnicia. Mereu aud plangeri marunte. „Nu suport slujba lui; calatoreste prea mult.“ Nu aceasta este insa problema, ci este ceea ce critica respectiva persoana. In spate se ascunde altceva. Este posibil ca ea sa se simta nesigura? Poate ca el nu este sotul atent care ar trebui sa fie. Asa ca, de fiecare data cand el paraseste orasul ea se simte nesigura; este napadita de incertitudine. Critica este numai o masca a problemei reale. Grija poate fi justificata, insa critica nu te va apropia de adevar.
Sau sa luam un alt exemplu de critica: „El/ea nu-i agreeaza pe parintii mei.“ De ce oare? Ce se ascunde dincolo de asta? Sa trecem dincolo de critica la problemele mai profunde. „Ea imi rataceste mereu sosetele.“ Sigur, si acesta e adevaratul motiv pentru care casnicia voastra se clatina. Sau ea spune: „Nu aseaza niciodata lucrurile la locul lor.“ Lucrurile minore care sunt motiv de critica au numai menirea de a ascunde problemele adevarate. Daca vrei cu toata inima sa continui respectiva relatie, trebuie sa te ocupi de problema reala. Sunt sigur de acest lucru. Impreuna cu cuplurile rezolv problemele pe care ei le aduc in discutie si inainte de a-i lasa sa se indrepte spre masina, surpriza! Isi dau seama ca, de fapt, altceva nu merge. Motivul pentru care nu si-au dat seama este acela ca micile critici ascundeau adevarata problema care le impovara inima.
Ai auzit vreodata acea povestire extraordinara din fabulele lui Esop, despre un om care calatorea spre un oras impreuna cu nepotul sau? Omul mergea pe jos, in timp ce baiatul calarea pe magarus. Insa oamenii spuneau: „Ia te uita la batranul acela suferind mergand pe jos, in timp ce baiatul tanar si puternic, perfect capabil sa mearga, calareste pe magar?“ Asa ca batranul, auzind aceste cuvinte, a facut schimb de locuri si a inceput sa mearga el calare, in timp ce baiatul mergea pe jos. Acum insa, i-a auzit pe oameni spunand: „Ia te uita ce-mi vad ochii. Un barbat in firea profita de bietul baietel. Iti vine sa crezi?“Asa ca pana la urma atat barbatul cat si copilul au hotarat sa mearga calare. Si atunci i-au auzit pe oameni spunand: „Ia uitati-va la brutele acestea cum chinuie bietul magar!“ Asa ca au descalecat de pe magar si au mers amandoi pe jos, pana i-au auzit pe cativa oameni spunand: „Ce pacat! Un magar puternic si nu-l calareste nimeni!“ Ultima scena a povestirii ni-i infatiseaza pe baiat si pe batran pasind sovaielnic de-a lungul drumului alaturi de magar. Ideea este urmatoarea: daca un om este inclinat spre critica- daca intentia lui este de a gasi greseli - nu va gasi absolut nimic care sa-1 multumeasca.
(Continuare in numarul viitor)
Dr. James MacDonald