Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana de editura Majesty Press din Arad, Romania
(continuare din numarul trecut)
Dincolo de lucrurile marunte se ascunde o problema importanta. Sa vorbim in continuare despre aceste „probleme adevarate“. Cel putin trei probleme importante se ascund sub masca criticii. Una dintre ele este aceea a lipsei de iertare. Lipsa iertarii si amaraciunea care functioneaza avand drept combustibil critica. Recent am calatorit dincolo de granitele statului si am intalnit o familie care Il iubeste pe Dumnezeu cu toata inima. La un moment dat, vorbeam cu mama, pe care o respect ca fiind o femeie evlavioasa. Iata de ce am fost surprins de modul in care a vorbit despre un membru al familiei, pe care l-am pomenit intamplator in timpul conversatiei. Aceasta femeie cu suflet duios, cu care in urma cu cateva momente discutasem despre Scriptura si despre lucrurile lui Dumnezeu, a izbucnit dintr-o data:
„E un nemernic! Il urasc!“
Maiculita! Nu-mi venea sa cred. Toata amaraciunea a inceput sa se reverse din interiorul ei pe masura ce isi exterioriza sentimentele fata de acest membru al familiei care facuse atat de mult rau. Imi dadeam seama ca fusesera produse rani importante, insa lipsa iertarii si amaraciunea faceau ca respectivele rani sa se infecteze, in loc sa se vindece. Nu critica este adevarata problema; ea doar acoperea problema mai adanca a lipsei de iertare si a amaraciunii. Cand inima este neiertatoare, critica se va revarsa de pe buze.
In al doilea rand, critica mascheaza invidia, gelozia sau resentimentul. Oamenii sunt adesea critici deoarece sunt invidiosi pe succesul altuia. Asa ca incearca sa o coboare pe respectiva persoana. Pe masura ce mintea lor se preocupa cu bunastarea celuilalt, sunt cuprinsi de resentimente si incep sa gaseasca greseli in ceea ce face el. Din nou problema adevarata nu este atitudinea critica; aceasta este pretextul marunt care ascunde gelozia.
O a treia problema profunda care se gaseste sub masca criticii este esecul personal. Oamenii ii critica adesea pe altii deoarece ei insisi traiesc infrangeri. Poate esti descurajat de directia in care se indreapta viata ta sau esti nemultumit de ceea ce ai reusit sa realizezi pana acum. Poate te lupti cu un pacat care te infrange de fiecare data. Cat este de usor sa devii critic fata de celalalt pentru a incerca sa egalezi scorul. „Eh, nici el nu reuseste totdeauna“ si „Da, poate ca eu ma lupt insa nici el nu e perfect. Nici el nu are totul.“
Critica este marunta. Si in spatele ei se ascund probleme serioase care ne conduc sa traim in pustie.
PRINCIPIUL NUMARUI. 3: CRITICA RIDICA SINELE IN SLAVI
Iata un al treilea principiu despre critica pe care ii vedem ilustrat in atacul lansat de Aaron si Maria: Critica ridica sinele in slavi. Pana la urma, critica umfla sinele in pene. Oswald Chambers, marele scriitor de devotionale, a scris: „Ai grija cu acele lucruri care te aseaza in pozitia de superioritate.“ Orice te face sa te simti superior nu este benefic vietii tale spirituale. Iata ce face critica: distrage atentia de la mine si de la defectele mele, asezandu-ma in pozitia celui care stie. „Eu stiu; eu imi dau seama.“ Critica ma ridica pe mine la nivelul celui mai mare si mai bun. Critica diminueaza durerea de a fi in lumina reflectorului, si imi da extraordinara satisfactie de a manui eu reflectorul. Si, intr-un fel bolnav, capacitatea de a-i pune astfel pe ceilalti in lumina ma face sa ma simt chiar bine. Oamenilor le este mult mai greu sa vada viata mea daca eu arunc lumina orbitoare a criticii asupra lor!
Fii atent ca nu cumva, in mod inconstient, sa-ti spui: „Daca nu reusesc in viata prin ceea ce fac, poate voi reusi sa-mi las amprenta datorita faptului ca stiu ce ar trebui altii sa faca mai bine.“ Critica il ridica pe cel ce o adopta deasupra celorlalti si Dumnezeu nu va onora aceasta atitudine.
PRINCIPIUL NUMARUL 4: CRITICA ESTE DUREROASA
Iata cel de-al patrulea neasteptat principiu al criticii, asa cum reiese el din povestirea noastra biblica: critica este dureroasa. Sa privim impactul pe care il are critica asupra celuilalt. Probabil esti constient de durerea pe care o incerci cand cineva te critica pe tine. Gandeste-te la Moise. Fratele si sora lui, cei pe care crezuse ca se poate bizui, se intorc dintr-o data impotriva lui. Tradarea trebuie sa fi lasat o rana adanca. Uneori, aceia care ne ranesc cei mai tare sunt cei care ne sunt cei mai apropiati. Familia noastra de acasa si de la biserica ne cunoaste defectele si punctele vulnerabile, locurile in care suntem cel mai usor de ranit.
Cel care este criticat constant si continuu poate deveni un un om ratat. Efectul criticii poate darama increderea si puterea din viata cuiva. Durerea cauzata de dusul rece al criticii poate fi devastatoare.
Daca ideile tale sunt trecute cu vederea si eforturile tale sunt ridiculizate, daca cei din partea carora aveai cea mai mare nevoie de sustinere si incurajare si-au batut joc de tine, inima mea te intelege. Parintii fac adesea bucati viata copiilor lor creand un mediu in care critica pluteste in aer. Poate ai citit acest capitol cu gandul la parintii tai sau la o alta persoana importanta pentru tine - este dificil sa te concentrezi asupra propriei tale vieti, deoarece ai privit mereu la fata celui mai sever critic al tau. Iti amintesti de cineva care a lasat rani adanci in viata ta, deoarece te-a criticat intruna. „Nu este suficient de bine!“ sau „Nu o sa reusesti niciodata!“ Poate cuvintele acestea rasuna ca un ecou in urechile tale.
Care este raspunsul tau la o astfel de critica? Cheia este sa ne amintim ca nu suntem aici pentru a castiga aprobarea oamenilor, ci aprobarea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scria: „Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor sau bunavointa lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Christos.“ (Galateni 1:10)
Theodore Roosevelt a spus: „Nu criticul este important, nu cel care arata cu degetul cand cel puternic se poticneste sau cand binefacatorul ar fi putut face mai mult bine. Lauda este a aceluia care se afla in arena, a carui fata este brazdata de sudoare si praf si sange, care se lupta curajos, care greseste si rateaza mereu si mereu, care, in cel mai bun caz, cunoaste la finalul triumful unei mari realizari si care, in cel mai rau caz, daca pierde, macar pierde pentru ca a indraznit. Locul lui nu va fi niciodata alaturi de acele suflete reci si timide care nu cunosc nici victorie, nici infrangere.“
Te incurajez sa le acorzi cat mai putina atentie celor ce te critica mereu. Indreapta-ti in schimb atentia spre ceea ce crede Dumnezeu despre tine si viata ta se va imbunatati. Altfel, este atat de usor sa fi atras in pustie de cineva caruia se pare ca ii place acolo.
PRINCIPIUL NUMARUL 5: CRITICA ESTE ADESEA NECHIBZUITA
Principiul numarul 5 pe care il invatam de la Aron si Maria este urmatorul: critica este adesea nechibzuita. Aceasta subliniere este foarte importanta. Nu toti cei care critica au o inima rea, haina. O mare parte dintre afirmatiile pe care le fac oamenii ar fi evitate daca pur si simplu ei s-ar gandi de doua ori.
Toti oamenii, adica si tu si eu, rostim cuvinte lipsite de iubire, negandite, care pentru altii sunt ca o palma peste fata. Proiectilele noastre verbale nu au drept tinta a rani in mod intentionat, insa buzele nestrajuite adesea produc un rau pe care noi nu il anticipam. Intr-una dintre zilele noastre bune, cand suntem plini de Duhul Sfant si ne concentram atentia asupra binelui, nu am spune nicidecum acele lucruri. Critica este adesea nechibzuita. Observati in textul biblic cat de grabit este Aaron sa adauge: „pacatul pe care 1-am facut ca niste nechibzuiti“ (Numeri 12:11). El nu a incercat sa justifice pozitia pe care o adoptasera. El nu a sustinut ceea ce zisesera, adaugand: „Ba da! Moise chiar s-a casatorit cu persoana nepotrivita!“ Si „Ar fi cazul sa ni se acorde mai multa atentie!“ El si-a dat seama de postura in care se afla si, imediat ce au devenit constienti, observati cum s-au grabit si el si Maria sa retracteze.
Din experienta lui, extragem urmatoarea invatatura: critica nechibzuita le dauneaza oamenilor la care tinem cu adevarat.
PRINCIPIUL NUMARUL 6: CRITICA STAVILESTE TORENTUL BINECUVANTARILOR DIVINE
Al saselea principiu despre critica se gaseste in urmatoarea declaratie: critica stavileste torentul binecuvantarilor venite din partea; lui Dumnezeu. Oswald Chambers a facut o observatie stralucita: „Ori de cate ori esti critic, te gasesti in imposibilitatea de a intra in legatura cu Dumnezeu.“ Acesta este un gand inspaimantator! Obiceiul de a critica ne face sa devenim impietriti, razbunatori si cruzi. Ne da impresia ca suntem fiinte superioare, si aceasta ne flateaza. Este imposibil sa dezvolti trasaturile unui om sfant si in acelasi timp, sa-ti pastrezi atitudinea critica. Critica lezeaza relatia noastra cu Dumnezeu si cu semenii, transformandu-se in cele din urma intr-un baraj in calea binecuvantarilor lui Dumnezeu.
In ultimii cinci ani, pe masura ce un numar crescand de oameni au parasit alte biserici si au venit in biserica noastra, am observat formandu-se un tipar. Toti veneau raniti, obositi si uneori furiosi. Fiind membri noi, prima mea grija nu a fost vizavi de atitudinea lor critica. Ceea ce ma ingrijora era atitudinea critica fata de bisericile din care au venit. Poate ca inainte de a pleca fusesera spuse cuvinte care ranisera. Daca aduc cu ei un bagaj de rani sufletesti, frustrari si conflicte nerezolvate, adunate din experienta anterioara, acesta ii va otravi atat pe ei, cat si relatiile noi in care se angajeaza. Iata rezolvarea: supararea trebuie adresata. Astfel, adesea ii somez pe noii membri, in numele lui Iisus, sa scrie o scrisoare sau sa dea un telefon cu scopul de a rezolva supararile din trecut. Vreau sa te provoc si pe tine: daca critica datorata ranilor emotionale din trecut s-a strecurat in familia ta, trebuie sa gasesti o modalitate de a aplica tratamentul. Daca copiii tai cunosc neimplinirile tale si au observat atitudinea ta negativa fata de alte persoane, tu esti cel care le faci rau din punct de vedere spiritual. Aminteste-ti, te rog, ca multe dintre atitudinile timpurii sunt adoptate de copiii nostri dupa modelul nostru.
Te provoc sa adopti o atitudine corecta, plina de har fata de biserica lui Christos si fata de slujitorii Lui. Simtamantul de eliberare momentana pe care il experimentezi dupa ce i-ai criticat pe alti crestini nu merita comparativ cu daunele pe care le cauzezi familiei tale. Si atitudinea critica ce-ti chinuie inima nu merita, deoarece strica relatia ta cu Dumnezeu. Pentru a primi din nou binecuvantarile lui Dumnezeu, trebuie sa marturisim, sa parasim aceasta atitudine a pustiei si s-o inlocuim cu o atitudine din Tara Promisa. Si astfel gasim solutia... Dar, mai intai, cateva cuvinte despre raspunsul meu in fata criticii.
DESCHIS SI PERSONAL
Poate ca nu va surprinde pe nimeni faptul ca ma confrunt cu critica la adresa mea. Se pare ca aceasta face casa buna cu viata pastorala. Stiu ca mare parte este meritata. O parte imi este chiar folositoare. Insa merita sau nu, ramane totusi dificil sa te confrunti cu comentarii negative. Totusi, cel mai greu pentru mine nu este cum sa gestionez durerea provocata de critica, ci teama de a nu prinde virusul. Prea adesea m-am surprins pe mine insumi rostind cuvinte critice care, dupa ce am reflectat putin, am realizat ca isi aveau originea in durerea resimtita de mine pentru felul sever in care fusesem tratat. Aceasta nu este o scuza acceptabila.
O parte din durerea care alimenteaza critica trebuie indepartata repede, ca nefiind demna de atentia noastra. In aceasta privinta, pretuiesc exemplul lui Abraham Lincoln. De-a lungul vietii, el a trebuit sa faca fata unui adevarat torent de critica severa. Domnul Lincoln a comentat cu o anumita ocazie:
„Daca as incerca sa citesc sau, cu atat mai putin, sa raspund tuturor criticilor aduse la adresa mea si tuturor atacurilor indreptate spre mine, acest birou ar trebui sa fie inchis pentru orice alte preocupari si sa se ocupe exclusiv de acestea. Fac tot ce stiu -- tot ce pot - si am intentia de a face astfel pana la capat. Daca la sfarsit concluzia va fi ca am facut rau, nici chiar zece ingeri care sa jure in favoarea mea nu ar fi luati in seama. Daca la sfarsit se va dovedi ca am facut totul bine, atunci tot ceea ce se spune acum impotriva mea nu va mai avea nici o valoare“.
Insa nu toate criticile pe care le primim pot fi inlaturate. Ceea ce ramane trebuie adus inaintea lui Dumnezeu.
(continuare in numarul viitor)
Dr. James MacDonald