Modesta si nesuferita din cauza tepilor ei, Dumnezeu i-a daruit puteri miraculoase de vindecare.
Urzica are mari probleme de „imagine“: buruiana de frunte, taiata cu coasa, cand ocupa teritorii prea mari in fanete si in gradini, e foarte greu sa o reconsideri drept planta medicinala cu insusiri de exceptie. Dar asta e adevarul! Nenumarate studii si cercetari facute in ultimii ani au aratat ca in frunzele, in semintele si in radacinile urzicii exista adevarate farmacii, unde sunt produse medicamente care vindeca fara gres sute de boli. In toata lumea exista aproximativ 40 de specii de urzica, de la soiurile pitice din apropierea Cercului Polar, pana la urzicile gigant, de patru metri inaltime, din padurile tropicale. In Noua Zeelanda exista chiar arborele de urzica (Urtica ferox), ale carui frunze secreta o asemenea cantitate de substante iritante, incat o urzicare poate omori o caprioara sau chiar un om. Cele doua specii de urzica existente la noi (urzica mare si urzica mica) nu ajung la asemenea „performante“, insa au calitati uimitoare, mai ales in domeniul vindecarii bolilor.
Cum recoltam urzica
De la urzica se folosesc doua parti care au proprietati medicinale destul de diferite: iarba (adica tulpina cu tot cu frunze) si radacina (mai exact, rizomii, adica tulpini subterane in care urzica isi depoziteaza peste iarna substantele de rezerva).
Iarba - se recolteaza tulpinile, cu tot cu frunze si, eventual, cu inflorescente, prin taiere, in faza de maturitate a plantei, adica in intervalul cuprins intre lunile iulie si noiembrie. Personal, prefer sa recoltez partea aeriana de la urzica toamna, tarziu, cand odata cu frunzele si tulpina, pot culege si semintele de urzica, care au calitati medicinale deosebite. Se taie varfurile inflorite ale urzicii (care trebuie sa aiba o lungime de 20-30 cm, nu mai mult), care apoi se pun la uscat in strat de grosime medie (maximum 4 centimetri), in locuri aerisite, umbrite si lipsite de umiditate. Atunci cand s-au uscat, tulpinile de urzica devin foarte casante si se rup cu un pocnet sec. Se depoziteaza in pungi de hartie, in locuri intunecate si uscate.
Radacinile (rizomii) - se recolteaza dupa primele brume, in luna noiembrie, cand se dezgroapa cu o cazma, se spala intr-un curs rapid de apa si se lasa sa se usuce intr-o incapere calduroasa si, daca se poate, expuse la lumina soarelui (chiar daca aceasta lumina este filtrata de sticla). Cand s-au uscat, radacinile de urzica devin, si ele, foarte casante si se rup cu un pocnet sec. Se depoziteaza in saculeti de panza, in locuri racoroase si uscate.
Preparate pe baza de urzica
Tinctura de iarba de urzica
Se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze, peste care se adauga doua pahare (in total 400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 12 zile, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de 4-6 ori pe zi, cate o lingurita, diluata in putina apa.
Tinctura de radacina de urzica
Intr-o sticla cu dop se pun 15 linguri de pulbere de radacina, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 60 de grade (deoarece extragerea principiilor active din radacina necesita o concentratie alcoolica mai mare). Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita, diluata in putina apa.
Pulberea
Atat radacinile, cat si partea aeriana a urzicii se macina cat mai fin cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de urzica se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 4 saptamani (deoarece unele principii active ale urzicii se oxideaza in timp).
Pulberea din partea aeriana se administreaza de 3-6 ori pe zi, cate o lingurita intreaga, pe stomacul gol.
Pulberea de radacina se administreaza de 4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita, pe stomacul gol.
Infuzia combinata
Reteta este aproape aceeasi, atat pentru frunze, cat si pentru radacina. Se pun 3-4 linguri de pulbere de iarba de urzica sau 2 linguri pulbere de radacina la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de urzica, care se foloseste intern (2-4 cani pe zi).
Sucul de urzica
Se obtine din frunzele proaspat culese, cat timp planta este verde (adica de primavara si pana toamna tarziu). Acest suc se obtine cu ajutorul mixerului (blenderului) electric: in vasul mixerului se pun 100 de grame de planta foarte bine spalata in prealabil si 150 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza totul prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 120 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a anemiei.
Tratamente interne
Adenom de prostata - pentru tratarea acestei afectiuni se foloseste cu un succes extraordinar radacina de urzica. Studii pe pacienti facute in Franta, in Germania, in Polonia, in Iran atesta extraordinarul efect al urzicii in tratarea acestei afectiuni.
Semintele de urzica au, si ele, calitati medicinale.
In studiul iranian, facut la Universitatea din Teheran si considerat de referinta pentru studiile din Europa, din 558 de pacienti cu adenom de prostata s-au alcatuit doua grupe, pacientii din prima grupa luand urzica, iar cei din a doua grupa un remediu placebo (fals). Dupa 6 luni, 81% din pacientii care au luat urzica au observat o ameliorare clara a adenomului de prostata, in timp ce doar 16% din grupul de control au avut rezultate similare. Se administreaza infuzia combinata de radacina de urzica, din care se beau 750-1000 ml pe zi, pe stomacul gol, in cure de sase luni. Acest remediu reduce treptat frecventa urinarilor nocturne, reduce volumul prostatei, normalizeaza urinarea.
Alergie - se folosesc frunzele si tulpinile urzicii, care se administreaza sub forma de pulbere, cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de doua luni. Mai multe studii pe subiecti umani atesta faptul ca administrarea frunzelor de urzica reduce frecventa si intensitatea reactiilor alergice pe piele, a catarului respirator si a tulburarilor digestive de origine alergica.
Rinita alergica - un studiu clinic facut in anul 1990, la un institut din Portland, Oregon, Statele Unite, atesta faptul ca frunzele de urzica previn si trateaza rinita alergica. La un procent de 58% dintre pacientii tratati cu frunze de urzica s-a remarcat diminuarea inflamatiei mucoasei nazale, diminuarea congestiei nazale, a catarului, usurarea respiratiei, disparitia altor simptome produse de alergie, cum ar fi mancarimea, curgerea ochilor etc. Se administreaza pulberea de frunze, cate o lingurita de 4 ori pe zi, pentru profilaxia rinitei alergice, si cate o lingurita, de 6 ori pe zi, contra rinitei acute. O cura interna cu urzica dureaza 90 de zile si se poate relua dupa 2-3 saptamani de pauza.
Artrita - mai multe studii facute in Germania au demonstrat faptul ca administrarea frunzelor de urzica are efect antiinflamator articular. La pacientii reumatici care au facut tratament intern cu aceasta planta s-a remarcat o diminuare sensibila a durerii si a inflamatiei articulare, dupa cateva saptamani de administrare. Cercetari de laborator facute de un colectiv de medici germani, condus de Karl Riehemann, au pus in evidenta faptul ca tratamentul cu urzica inhiba in corp productia substantelor implicate in aparitia inflamatiilor articulare si a durerii. Se administreaza infuzia combinata de iarba de urzica, din care se bea cate o cana (300 ml), de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, in cure de 40 de zile urmate de 10-14 zile de pauza.
(continuare in numarul viitor)
Ilie Tudor