Mircea Lucescu a intrat in cartea de aur a fotbalului european. El a reusit sa se incoroneze, alaturi de echipa sa, Sahtior Donetk, in ultima editie a Cupei UEFA, competitie ce din sezonul urmator se va numi Europa League.
Succesul e cu atat mai frumos cu cat s-a obtinut la Istanbul, unul dintre locurile dragi lui Lucescu, acolo unde a obtinut rezultate mari la echipele Galatasaray si Besiktas. De data aceasta, desavarsirea s-a produs pe terenul celeilalte puteri a Stambulului, Fenerbahce.
Daca mai era nevoie, Lucescu a dovedit inca o data ca e un mare strateg. Ca un adevarat sahist, si-a anticipat fiecare pas din aceasta campanie. „Parca am avut o presimtire si am disputat doua meciuri de pregatire cu Fenerbahce, chiar pe acest teren, astfel ca echipa mea nu e straina de conditiile de joc“, a povestit Lucescu. „Stiu ca la o finala, drama o traieste cel care pierde. De aceea, am venit aici sa castigam trofeul“. Lucescu a afisat pe toata perioada sederii la Istanbul o siguranta dezarmanta. A ras, a glumit, a dat inter-viuri inainte de meci, poate mai mult ca alta data. Dadea senzatia ca isi pregateste terenul pentru un eventual esec. Infirma: „Numai la victorie m-am gandit. Ii stiam pe nemti pe dinafara“. Surprinzator, castigarea trofeului nu l-a mai gasit pe Lucescu in aceeasi stare de entuziasm. Si-a manifestat o bucurie ponderata, fara excese. S-a intors la hotel, acolo unde il astepta echipa, dar si patronul Rinat Ahmetov. Dupa cateva momente de exuberanta, jucatorii s-au dus la odihna, Ahmetov a disparut cu suita sa in noapte, iar Lucescu a ales un loc linistit pentru a sarbatori marea victorie alaturi de familie si de cateva cunostinte. Au fost alaturi de el sotia, fiul Razvan, nora, nepotii si cativa buni prieteni, printre care Dinu Gheorghe si Constantin Anghelache. Ar fi vrut ca, macar pentru moment, sa nu mai spuna nimic in plus fata de cele declarate la conferinta de presa. In cele din urma, Lucescu s-a redescoperit si si-a deschis din nou sufletul, povestind din secretele sale. A fost seara lui, a fotbalului ucrainean, dar si a celui romanesc.
Un tricolor de la Razvan
Ca din senin, cineva a reusit sa patrunda pe teren si sa-i dea lui Mircea Lucescu tricolorul, cu care avea sa se infasoare. „Steagul mi l-a dat fiul meu, care acum are o responsabilitate pentru fotbalul romanesc“, a dezvaluit tehnicianul. „I-am vazut pe ceilalti jucatori ca-si pusesera drapelele nationale pe ei si eu am vrut sa-i dau steagul lui Razvan Rat. Ca a ajuns la tata, nu e nici o problema“, a explicat si selectionerul Romaniei, care s-a intors inca de ieri dimineata in tara.
„Am castigat cu multa inteligenta“
Jurnalul National: Cum va simtiti, domnule Lucescu?
Mircea Lucescu: Nu pot fi decat fericit dupa un asemenea meci si le multumesc tuturor, incepand de la presedinte, la club, la staff si la jucatori.
Cum i-ati simtit pe cei de la Werder?
Stiam ca intalnim o echipa puternica. Nu intamplator a avut rezultate foarte bune cu echipele italienesti. Important era sa nu le dam mingea, sa nu ajunga in careul nostru cu centrari. Am avut mai multe ocazii. A fost o finala controlata de Sahtior, prin urmare un rezultat normal.
Sahtior a inceput foarte bine, a marcat, dar s-a vazut repede egalata.
Noi am avut foarte multe ocazii, dar a venit acea greseala a lui Pyatov si echipa s-a mai retras. In mod normal nu trebuia sa avem probleme. Sunt suparat pe Pyatov. Chiar i-am zis inainte de meci sa aiba grija la loviturile executate de Naldo, ca trage puternic si sa le respinga in lateral. El a vrut sa prinda mingea. Pentru aceasta greseala va plati la acest final de sezon si nu va mai apara nici macar la finala Cupei Ucrainei.
Ati anihilat o echipa cu o medie de inaltime vizibil superioara echipei dumneavoastra.
Am spus de multe ori ca un meci se castiga si cu multa inteligenta. Media lor de inaltime era pe undeva pe la 1,88 m, iar a noastra la 1,80 m. 8 centimetri este o diferenta foarte mare. De aceea m-am bazat pe jocul combinativ, in viteza. Le-am cerut jucatorilor sa nu incerce sa joace frontal, pentru ca nemtii pot bloca usor zona prin gabarit, si sa joace pe zonele laterale, cu multe un-doi-uri. Jocul nostru rapid si precis nu a avut darul decat sa-i enerveze si sa-i faca sa greseasca.
Ati facut istorie pentru Ucraina.
N-am facut altceva decat sa incununam o serie de rezultate ale fotbalului ucrainean, care fac acum sa plaseze Ucraina pe locul 1 in ratingul UEFA. Sper ca acest succes sa starneasca un entuziasm pozitiv in Ucraina. Mai ales ca aceasta tara va gazdui urmatoarea editie a Campionatului European.
Cum a reactionat echipa in prelungiri?
Sincer, ma asteptam la prelungiri si mi s-a confirmat ca echipa sta bine la capitolul fizic.
In conditiile in care ati inceput meciul cu cinci brazilieni.
Au jucat foarte bine, mai ales ca toti sunt foarte tineri. Doar Jadson are 25 de ani, ceilalti au 22-23 de ani. Filozofia mea a fost mereu de a creste jucatori tineri. Se zice ca intr-o formatie e bine sa ai maximum doi brazilieni, ca atunci cand apare si al treilea apar si problemele. Iata ca eu am jucat cu cinci. La evolutia lor nu trebuie uitata contributia capitanului Srna, dar si a lui Razvan Rat. Toti au fost minunati.
Veti juca Supercupa Europei.
Mi-as dori pentru acest meci pe Barcelona, pentru ca simt ca e anul lor. Oricum, noua ne-ar veni cumva mai usor sa intalnim o echipa spaniola decat una britanica.
Ati semnat un nou contract cu Sahtior, in conditiile in care v-au solicitat iar echipele turcesti. Nu v-ati grabit?
Nu, pentru ca am semnat cu sufletul. Vreau sa-mi continuu treaba aici, astfel ca in sezonul urmator sa facem performanta si in Liga Campionilor. Aici am gasit intelegere in proiectele mele. In Turcia, presedintii se schimba din doi in doi ani si se cere performanta imediata. Nu se pune acces pe cresterea de jucatori. Se fac investitii mari si se cer rezultate imediate. Presedintii isi fac imagine in functie de numele starurilor cumparate. Dar poate intr-o buna zi ma voi intoarce la Istanbul, un oras pe care il iubesc foarte mult. Insa nu se stie cand.
Bucuria lui Ahmetov
Imediat dupa meci a patruns pe gazon si patronul celor de Sahtior, miliardarul Rinat Ahmetot. S-a imbratisat cu toti, iar dupa decernarea medaliilor a alergat cu trofeul in dreptul galeriei ucrainene, formata din peste 7.000 de suflete. A fost aruncat apoi pe brate de jucatori. Cand a plecat de la hotel a fost abordat de ziaristi. A facut semne ca nu pricepe limba engleza, dar a fost mai ingaduitor ca alta data. A dat de inteles ca e fericit si a aruncat un “OK” care se voia un raspuns la toate intrebarile ce i se puneau si pe care el nu le pricepea.
Florin Gongu - Jurnalul