La 95 de ani de la nasterea marelui politician Corneliu Coposu, ultimul secretar al Partidului National Taranesc Crestin Democrat (PNTCD), constanteanul Constantin Ionascu, vorbeste despre mostenirea spirituala lasata de Seniorul politicii romanesti.
Nea Costica, asa cum ii place sa i se spuna, l-a cunoscut pe Corneliu Coposu in 1943, cand, impresionat de manifestatia anti-antonesciana de pe Bulevardul Elisabeta, din Capitala, s-a inscris in partid.
Constantin Ionascu, acum in varsta de 85 ani, isi aminteste ca in fruntea manifestantilor de pe Bd. Elisabeta se aflau Iuliu Maniu, Ion Mihalache si Corneliu Coposu. Astfel, a inceput pentru nea Costica viata de taranist, alaturi de Corneliu Coposu, care l-a cooptat in partid „cu magnetismul lui, cu veselia permanenta si cu puterea extraordinara de a ne mobiliza“.
Impreuna au trecut apoi prin inchisorile comuniste. „Am scapat mai usor, am luat doar 9 ani. Eu eram mai neinsemnat fata de titanii PNTCD “, spune nea Costica. De fiecare data cand este invitat la orele de istorie pentru a le vorbi elevilor, Constantin Ionascu povesteste despre Senior si lupta anticomunista. „Ce am vazut eu vreau sa dau mai departe, nimic nu trebuie uitat“, considera nea Costica.
„Eu inchideam si deschideam usa partidului“
Acasa are o biblioteca impresionanta, plina cu albume de fotografii si copii ale tuturor sedintelor Biroului Executiv al PNTCD, din perioada 1992-1995, cand s-a stins din viata Corneliu Coposu. La vremea respectiva, Costantin Ionascu era secretarul permanent al partidului si al presedintelui Corneliu Coposu. „Acolo in sediu munceam, acolo dormeam. Eu inchideam si deschideam usa partidului, toti cei care veneau la Senior treceau mai intai pe la mine“, spune nea Costica.
Constantin Ionascu a fost chemat la Bucuresti de Corneliu Coposu, imediat dupa ce in 1992 a reusit sa organizeze la Constanta o mare manifestatie taranista. „A fost primul oras unde evenimentul a decurs fara probleme, pentru ca in toate celelalte oamenii lui Iliescu au facut totul sa-l impiedice“, adauga Ionascu.
„Lumea lui Coposu era plina de entuziasm“
Fostul secretar al PNTCD sustine ca optimismul si linistea sufleteasca i le datoreaza lui Corneliu Coposu. „Cand am ajuns la Bucuresti, chemat sa-l ajut, m-a intrebat ce imi poate oferi. Nimic, i-am zis, vreau doar sa lucrez cu dumneavoastra. Am eu o conditie, mi-a zis el, sa nu urasti. A fost tare greu, dar m-am format incetul cu incetul. Si asa am invatat sa nu mai am resentimente fata de bolsevicii care ne-au mancat viata, ne-au controlat, ascultat, batut. Primul ajutor pe care ti-l da lipsa de ura este sanatatea, spun asta la anii mei. Acum sunt linistit, dorm ca un copil de se mira si nevasta-mea“, marturiseste nea Costica.
Anii petrecuti in preajma lui Coneliu Coposu l-au incarcat cu multa energie si, mai ales, cu multa intelepciune. „Avea un stil... Nu se pronunta niciodata definitiv, asculta indelung, avea rabdare, statea, analiza, gandea, studia oamenii, intamplarile. Lumea lui Coposu era plina de entuziasm si cu un apetit pentru sacrificiu. Facea orice sa fie bine“, isi aminteste Costica Ionascu.
Stia tot ce se intampla in partid
In ceea ce priveste viata politica, Ionascu spune ca Seniorul stia tot ce se petrece in partid, chiar si despre gruparile din interior care erau impotriva lui. „Nu i-a agreat niciodata pe Radu Vasile si pe Ulm Spineanu. Stia ca Tepelea si Gabrielescu erau oamenii lui Ion Iliescu din PNTCD. Cunostea faptul ca Ioan Avram Muresan lucra, impreuna cu unii din Timisoara si Arad, sa instaureze puterea ardeleneasca in partid, dar fara Coposu. A stiut dintotdeauna, ca sa numai vorbim de Ioan Lup, care pana in 1989 avusese sarcina sa-l urmareasca in permanenta. Stia pana si de Dudu Ionescu, care incerca sa-l dea jos pe seful de la tineret, Remus Opris. Toate astea le vedea, dar spunea „lasa Costica, asta e mintea pe care o au. Unii dintre ei au facut si ei puscarie“. Nu putea sa fie razbunator, desi avea informatii despre toti taranistii care turnau din casa”, mai povesteste Constantin Ionascu.
Coposu: „Prietenii mei nu mai sunt cu mine“
Fostul secretar isi mai aminteste si ca Seniorul era vizitat frecvent de Virgil Magureanu. ”De la Magureanu stia domnul presedinte cine sunt tradatorii. Venea noaptea, eu ii deschideam usa, eu o incuiam dupa ce pleca. Nu vorbeau numai despre taranisti, ci de oameni din toate domeniile. Il respecta mult pe domnul Coposu”, spune nea Costica.
In toamna lui 1995, anul dinaintea alegerilor, in toata tara se organizau alegeri pentru filialele locale. Corneliu Coposu se simtea bine, era optimist si pentru a coordona noua reorganizare a PNTCD nu s-a mai dus in Germania la tratament, desi fusese programat.
„Nu ma mai duc, Costica. Lasa-ma in pace, avem alte treburi urgente, trebuie sa castigam alegerile de la anul”, mi-a spus. Si s-a intamplat scandalul de la Vrancea, unde Ioan Lup vroia sa fie senator si a reusit sa convinga o parte din membrii Biroului National sa impuna la Focsani o conducere formata din legionari si fosti comunisti de frunte ai judetului. 7 din 13 au votat impotriva lui Corneliu Coposu, am procesul verbal al sedintei, eu l-am facut, stateam intre Senior si Ioan Lup. Corneliu Coposu ii stia pe toti, de la Magureanu. La sfarsit am ramas doar noi doi in sediu, era tarziu, atat a spus: „Prietenii mei nu mai sunt cu mine“. S-a dus acasa, s-a asezat in pat si de atunci nu s-a mai ridicat, asa de puternic a fost socul pentru el“, isi aminteste Constantin Ionascu.
Documente unicat
In albumele sale de poze, Constantin Ionascu pastreaza la loc de cinste fotografii cu Corneliu Coposu, Doina Cornea, Ana Blandiana, Ticu Dumitrescu, Ion Ratiu, Vartan Arachelian sau cu ambasadorul Frantei, care i-a inmanat Legiunea de Onoare. De asemenea, pastreaza poze de la mitingurile de protest sau electorale ale PNTCD. „Am si o multime de documente de la partid. Pe toate le am in arhiva, nu le gasiti in alta parte, doar la surorile Coposu o parte dintre ele“, spune Nea Costica, adaugand ca le pastreaza ordonate in biblioteca pe care a construit-o cu mana lui.
Feri Predescu - Evenimentul Zilei