„Moartea nu e o taina;
e doar sfarsitul acelei taine mari,
care e viata.“ - Nicolae Iorga
Sunt inca devastat de tragedia zguduitoare a cuplului de romani din Phoenix, Arizona. Cand mi-a ajuns stirea vroiam sa stiu mai multe pentru ca aflasem faptul ca victima, Gabriela, era tot din Oradea. Insa pe masura ce am primit mai multe informatii si detalii am inceput sa simt in mine o revolta a unui om neputincios in fata unei situatii care-l depaseste cu mult. In momentul in care am primit fotografiile si am realizat ca micuta Tiffany si fratiorul ei Joshua nu isi vor mai imbratisa vreodata mama, cu toate ca nu le vazusem zambetul niciodata, n-am putut decat sa ma aprind mai tare de manie pe rautatea si egoismul lipsit de rationament al celui ce le-a fost tata. Imi era ciuda ca nebunia lui a trecut nejudecata si necorectata de cei ce l-au cunoscut. Revolta a crescut mai tare realizand ca suntem uneori victimele unei culturi care ne indeamna chiar orbeste la „a nu judeca sa nu fim judecati“.
Nu sunt de acord cu acest indemn biblic atunci cand este luat din context! Nu cred ca Dumnezeu a lasat ca in Sfanta Sa Scriptura sa ramana acest verset pe care noi sa-l aplicam orbeste pentru orice circumstanta!
Cred in nevoia judecatii chiar si aici pe pamant si cred de asemenea in puterea autoritatilor de a corecta in bine unele situatii. Cred mai mult in puterea autoritatii divine care schimba rezultatul atunci cand ii este alocat lui Dumnezeu un coeficient important in ecuatie. Cred ca uneori persoanele pot fi schimbate si se pot racorda la standardul moral, spiritual si intelectual al societii din jurul lor atunci cand se depune efort substantial in acest scop.
Cred acum din nou ca atunci cand situatia este ignorata din fel si fel de motive, diavolul isi atinge scopul si isi bate joc de cei ce se departeaza de Dumnezeu. Este chiar ironic. Rasplata diavolului pentru cei ce-l slujesc pe el este moartea vesnica, iadul. Pe cand cei ce refuza ademenirile diavolului si imbratiseaza credinta in Fiul lui Dumnezeu sunt rasplatiti pentru credinta lor cu Mantuire si viata vesnica.
Cum pot cateva secunde schimba vesnicia?
Cum poate intunecimea intunecimii patrunde chiar si acolo unde Lumina a fost candva prezenta?
Cum poate intunerecul sa rupa bucuria adusa de Lumina Lumii si sa inabuse totul cu spaima, teroare, plans si jale?
Simplu. De aceasta data a facut-o printr-un singur om care, desi atentionat, a refuzat sa mai vegheze si s-a lasat amagit de propriile-i ambitii pline de rautate si egoism, lipsite de cel mai mic rationament. Un om care stia sa iubeasca dar nu mai vroia iubirea, un om caruia cantarea de lauda lui Dumnezeu i-a fost pe buze insa la urma a ales sa se desparta de Dumnezeu pentru vecie cu un singur glont. Ce l-a adus in situatia aceasta? Raceala dragostei sale pentru cei din jur nu a fost altceva decat semnul racirii dragostei sale pentru Dumnezeu. Ori iata inca o data adeverit faptul ca: fara Dumnezeu nimic nu e! Nimic nu poate exista fara El. Dragostea dispare cand Dumnezeu este alungat din viata crestinului.
Odata ce s-a despartit de Dumnezeu si si-a gasit alinare in pacat, traiectoria spre iad ingreunata cu fiecare secunda in absenta lui Dumnezeu l-a adus pe om in punctul in care pana si putina fericire ramasa altei persoane poate sa fie prea mult. Numai asa imi pot explica faptul ca Daniel Parasca si-a ucis sotia in fata copilasilor nevinovati iar apoi si-a incredintat si propiul sau suflet mortii si diavolului sinucigandu-se.
Secundele nu mai pot fi date inapoi iar consecinta deciziei unui nebun acum sunt jalea mai multor familii, iar cel mai greu de inteles este faptul ca in acest pachet de lacrimi sunt viitoarele mii si mii de zile inlacrimate ale nevinovatilor copilasi ramasi fara mama si tata: Tiffany (4 anisori) si Joshua (3 anisori). Micuta Tiffany avand si o rana ce-i va lasa urme pe genunchi care-i va aduce aminte de moartea mamei sale si de glontul comun ce le-a patruns trupul.
Sunt prea slab sa inteleg multe lucruri. Sunt prea mic sa pot pune unele intrebari, si totusi sunt dornic a intelege si a cunoaste tainele ascunse in spatele unor astfel de tragedii. Singurul lucru pe care-l inteleg, aici la distanta, este faptul ca sunt responsabil sa trag un semnal de alarma.
Atentie parinti! Atentie la atitudinea copiilor si la departarea lor, uneori lenta si destul de greu de observat, de Creatorul!
Atentie tineri la ispitele si placerile lumii care nu duc spre cer ci spre iad. Fiecare fapta comisa in intuneric aduce cu sine alta si tot mai indepartati veti fi de Lumina care poate si trebuie sa va fie calauza!
Nu va jucati cu pacatul! Nu-i cautati dulceata pentru ca veti avea parte numai de acreala si otrava ascunsa. Pacatul nu este dulce ca mierea ci mai degraba o copie falsa si inselatoare creata de diavolul pentru a va ascunde adevarata miere: Cuvantul lui Dumnezeu!
Alegeti-L pe Dumnezeu si Cuvantul Sau acum cand secundele curg din plin prin Har pentru ca s-ar putea ca mai tarziu o singura secunda sa faca diferenta.
Atentie la cei din jurul vostru si daca observati pacatul spuneti-i pe nume! Daca vedeti nebunie, egoism, rautate si lipsa de supunere fata de Dumnezeu, sesizati fiecare gest si fiecare fapta ca atare! Nu va fie frica sa judecati daca intentia voastra este de a corecta persoana in cauza, de a-i vrea binele! Nu veti fi intelesi probabil de catre cei pe care vreti sa-i ajutati insa ganditi-va ca actiunea voastra, dusul rece al expunerii pacatului, poate sa fie inceputul unei noi vieti imbunatatite si poate sa fie chiar salvarea acelei vieti, ori ai alteia.
Judecati! Insa judecati cu dreptate si cu dorinta de a schimba situatia si persoana in bine si de a o trezi la realitatea vietii responsabile! Nu va fie frica sa vreti binele cuiva! Nu va sfiiti sa depuneti efort pentru a va face vointa infaptuita! Nu va dati inapoi atunci cand va trebui sa spuneti lucrurilor pe nume! Nu renuntati la cauza atunci cand vi se pare de neatins rezultatul dorit. Dumnezeu este acel ce completeaza lucrarea buna si o duce la bun sfarsit.
Mai am un indemn pentru cei din afara cercului afectat de aceasta tragedie: nu va bucurati de necazul altuia si nu aruncati cu blama si pata asupra credinciosilor lui Dumnezeu ce sunt in lacrimi! Pacatul nu este al lor ci numai suferinta! Singurele pacate de care unii pot fi acuzati acum sunt: ingaduinta si toleranta. Ori la aceste capete de acuzare vreau sa stiu cine este primul care poate lua piatra s-o arunce in cei acuzati?
Atentie la vorbe, la barfa si glumele proaste pe seama acestui incident! Atentie ca vine judecata chiar daca nu doriti si pentru fiecare vorba si gest vom da socoteala fiecare.
Mai degraba rugati-va pentru cei in necaz, pentru familie si prieteni, pentru bisericile afectate si Dumnezeu sa aibe mila de noi toti. Doamne da-ne tuturor izbanda asupra pacatului!
Concluzionez cu un alt citat plin de semnificatie din meditatiile ganditorului Nicolae Iorga: „Taina existentei umane nu sta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.“
Steven V. Bonica - Redactor Sef