Doamne schimba-mi atitudinea (Pana nu e prea tarziu) - (20)

Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana de editura Majesty Press din Arad, Romania

(continuare din numarul trecut)

      Dumnezeu vrea sa ne ajute sa suportam durerea cand ceilalti pacatuiesc impotriva noastra. A trebuit sa invat aceasta: cand durerea criticii se manifesta prin atitudini gresite fata de semenii mei, inseamna ca nu mi-am lasat povara in grija Domnului. l Petru 5 vorbeste despre durerea produsa de acuzatiile false si de tratamentul nedrept si ne sfatuieste sa aruncam grijile noastre asupra Lui, deoarece El ingrijeste de noi (vezi versetul 7). Iata ce sfarama lanturile criticii din partea celorlalti si impiedica cresterea unui spirit critic inlauntrul nostru.

Am speranta ca ai simtit modul in care Dumnezeu a aplicat aceste cuvinte despre critica la viata ta. Atunci cand este vorba despre atitudinea noastra critica, trebuie sa avem o idee clara cu privire la ce-I cerem lui Dumnezeu sa inlocuiasca. Te invit sa meditezi in mod serios la urmatoarele intrebari care ti se adreseaza in mod direct:

1. Sunt o persoana critica? Ti se pare ca este o intrebare prea generala? Atunci incearca asta: Sunt parerile mele despre ceilalti negative si severe? Ma grabesc sa caut greseli? Sunt o persoana analitica prinsa de mreaja criticii? Sunt in mod particular sensibil in aceasta directie deoarece am probleme de acest gen. Am experimentat pe pielea mea frustrarea infrangerii in directia aceasta. Persoanele analitice - carora mintea le este invadata intruna de tot felul de ganduri si idei - trebuie sa raspunda acestei provocari: sunt eu o persoana critica?

2. Culeg roadele criticii in relatia mea cu Dumnezeu? Dupa cum este adevarat in cazul fiecareia dintre aceste atitudini negative, poate ca avem capacitatea de a observa in viata noastra consecintele mai degraba decat cauzele in sine. Un spirit critic determina consecintele despre care am discutat in acest capitol. Asa ca intreaba-te: Este viata mea pustie? Este inima mea ca un desert? Culeg consecintele atitudinii mele in relatia mea cu Dumnezeu? Sunt pregatit sa recunosc faptul ca atitudinea mea critica este una dintre cauzele pentru care ma aflu in pustie?

3. Sunt dispus sa ma caiesc? Sunt dispus sa renunt la rationamentele care m-au condus sa imi formez un astfel de tipar de gandire? Sunt dispus sa renunt la obiceiul de a critica si sa ma caiesc? Daca raspunsul tau este da, te incurajz sa citesti rugaciunea de mai jos si apoi sa faci din ea rugaciunea ta, pe masura ce Ii ceri lui Dumnezeu sa te ajute sa indepartezi atitudinea ta critica.

Doamne, Iti multumesc pentru privilegiul nepretuit de a ma inchina si de a trai alaturi de frati si de surorile mele in Christos. Iti multumesc pentru ca Tu ii cunosti si ii iubesti pe toti si ca fiecare are propria experienta a lucrarii harului si bunatatii Tale in viata lor. Doamne, eu ma aseman cu ei prin aceea ca si pe mine m-ai gasit in pacat. Tu ai facut sa straluceasca lumina lui Christos in viata mea. Acum sunt in procesul de crestere si de asemanare cu Tine. Ajuta-ma de-a lungul drumului sa discern deosebirea dintre critica iubitoare, constructiva si critica distructiva. Ajuta-ma sa gandesc pozitiv si binevoitor fata de ceilalti.

Iti multumesc pentru ca inima mea a fost luminata de Cuvantul Tau. Iti multumesc pentru ca ai folosit acest Cuvant pentru a-mi dezvalui pretul pe care-l platesc pentru parerile mele critice. Iarta-ma pentru ca am avut o parere atat de buna despre mine insumi. Iarta-ma pentru ca am crezut ca punctul meu de vedere este intotdeauna cel mai bun Doamne, recunosc cat de aroganta este aceasta atitudine. Da-mi bunavointa, iubire si toleranta fata de semeni. Iti multumesc, Doamne, pentru ca ne-ai creat pe fiecare in mod unic. Ajuta-ma sa ma bucur de unicitatea fiecaruia dintre noi si sa nu am pretentia ca toata lumea sa vada lucrurile exact ca mine. Da-mi biruinta asupra spiritului de critica. Ajuta-ma sa ma intorc degraba de la acest tipar de gandire, ca sa experimentez plinatatea Ta in viata mea. Te rog toate acestea in Numele lui Iisus. Amin.

Singura atitudine suficient de mare pentru a inlocui critica este iubirea.
Un negustor ambulant, pe care il voi numi Chris, astepta intr-un „Red Carpei Club“ (un fel de sala de asteptare la aeroport, pentru clientii de la clasa I). Chris tocmai terminase de vorbit la telefon, cand a observat ca pe randul de scaune din fata lui se gasea Bill Gates, tipul acela de la Microsoft. Neavand suficient bun simt sa-1 lase in pace, s-a indreptat spre el si la intrebat; „Sunteti Bill Gates?“
Bill 1-a privit pe deasupra ziarului si a raspuns: „Da.“
„Sunt atat de emotionat sa va intalnesc. Nu pot sa cred ca in sfarsit intalnesc si eu o celebritate. Asa ceva nu mi s-a mai intamplat niciodata!“ Deja incepuse sa se balbaie. Raspunsul lui Bill a fost un zambet abia schitat care parca spunea: Uite ca ti se intampla acum.

Asa ca tipul acesta enervant continua: „Aceasta este o ocazie atat de  importanta. Pur si simpli nu-mi vine sa cred ca in sfarsit va intalnesc. Sa va spun ceva. In cateva minute am o intalnire foarte importanta cu niste clienti. Nu stiu daca as putea sa va rog ceva, dar chiar as dori sa-i impresionez pe oamenii acestia. Asa ca - ati putea in timp ce eu ma intalnesc cu ei sa veniti si - apropo, numele meu este Chris - sa ma bateti prieteneste pe umar si sa spuneti: Hei, Chris. Ce mai faci? sau ceva de genul acesta? Deoarece astfel ei ar fi cu adevarat impresionati, crezand ca ne cunoastem. Iar eu am sa incep o conversatie, sau ceva de genul acesta.“In mod surprinzator, Bill Gates a acceptat.

Asa ca, dupa cateva minute, Chris era in toiul unei intalniri cu clientii pe care incerca sa-i impresioneze. Si, bineinteles, a simtit o atingere usoara pe umar. A privit spre Bill Gates, in timp ce acesta spunea: „Hei, Chris. Ce mai faci?
La care Chris ii raspunde; „Dispari, Gates. Nu vezi ca sunt in mijlocul unei intalniri de afaceri?“

Aceasta povestire mi-a fost trimisa prin e-mail de un prieten. (Las la latitudinea ta sa judeci cat este de adevarata.) Cand am citit povestirea aceasta, un gand m-a strafulgerat: Cunosc aceasta senzatie. Stiu cum este sa incerci sa ajuti sau sa lasi deoparte activitatile tale pentru cineva, pentru ca el sa te rasplateasca prin ceva asemanator cu „zgarierea tablei cu unghiile“ sau mai rau! Multe dintre problemele pe care le intampinam in viata se datoreaza oamenilor dificili. Si, cel mai adesea, reactia noastra este una negativa, ceea ce face ca problema sa ia amploare, deoarece se repercuteaza asupra atitudinilor si dorintei noastre de a ne pastra departe de pustie.

In acest capitol vorbim despre inlocuirea unei atitudini critice. Uneori acest lucru este foarte dificil, deoarece oamenii pot sa fie atat de enervanti. Dupa parerea mea, critica, poate mai mult decat orice alta atitudine a pustiei, are capacitatea de a ne prinde in capcana. Cand ingaduim frustrarilor inevitabile care provin de la ceilalti sa ne indemne sa devenim critici, negativi si bagatori de vina, atunci cu siguranta ne indreptam spre pustie.
Iata cum se poate scapa din aceasta situatie. Atitudinea care inlocuieste critica este iubirea. Daca aveti cunostinte care sunt tot timpul inclinate sa critice, probabil ca va ganditi: „Minunat, ce sa spun!!! Asta trebuie sa fac? Trebuie sa iubesc pe toata lumea- chiar si pe...? Stii oare despre cine vorbesti - ai cea mai vaga idee - pe cine imi ceri sa iubesc?“ Da, ai capacitatea de a iubi respectiva persoana - sot, sef, vecin sau altceva - si Biblia ne spune cum sa ii iubim.

Deschide Biblia la l Corinteni 13. Acest capitol este supranumit „Capitolul Iubirii“. In mod normal, nu deschizi Biblia la acest capitol decat daca esti la o nunta sau la aniversarea unei casatorii. 1 Corinteni 13 este ca o floare care-si pierde frumusetea daca incepi s-o diseci sau sa-i rupi petalele. Vreau sa ma asigur ca nu facem lucrul acesta si aici. Daca numai ai auzit acest capitol la biserica si nu l-ai studiat personal niciodata, atunci ai ratat adevarul transformator care salasluieste acolo.

Biserica din Corint avea anumite particularitati. Membrii se confruntau, intr-adevar, cu probleme, insa in 1 Corinteni l:7 citim ca aveau parte de daruri spirituale; si capitolul 11:2 subliniaza ca aveau o doctrina adevarata si puternica. Totusi, ceea ce lipsea era dragostea; iar Pavel, sub inspiratia Duhului Sfant, nu a ezitat sa le dezvaluie ce pierdeau in realitate.
Sa incepem cu acest gand din 1 Corinteni 13:1-2:  Tot adevarul este brutal daca este lipsit de iubire. A spune doar adevarul adevarat, fara a-i si iubi pe oameni, este o experienta brutala. 1 Corinteni 13:1 spune: „Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.“
Conceptul lumii despre dragoste este foarte distorsionat. Aceste distorsionari sunt cele care afecteaza modul in care percepem Cuvantul lui Dumnezeu.
Dupa cum poate stii, in Scriptura exista trei cuvinte grecesti pentru dragoste. As vrea sa-mi concentrez atentia asupra cuvantului agape, deoarece acesta este cuvantul pe care-1 foloseste Pavel in acest capitol. Pe vremea cand a fost scris Noul Testament, acum aproape doua mii de ani, dragostea agape era rara si nu era des intalnita in societate. Oamenii foloseau termenul mai obisnuit, adica eros, care se refera la dragostea senzuala, sau phileo, care descrie dragostea dintre membrii unei familii. Insa termenul pe care-L foloseau numai arareori in timpurile Noului Testament este cel pe care-l intalnim cel mai frecvent in Scriptura. Agape inseamna o iubire altruista, sa daruiasca, de genul „tu ai prioritate“. Descrie dragostea ca act voluntar; este vorba despre o alegere.

Totusi, ceea ce spunem adesea prin „Te iubesc“ nu este „Am facut un legamant, acela de a aseza nevoile tale mai presus de nevoile mele“. In schimb, ceea ce spunem este: „Te iubesc pentru ceea ce faci pentru mine. Ma simt bine in compania ta. Ceea ce faci este important pentru persoana pe care o iubesc cel mai mult, adica pentru mine.“ Ceea ce spunem de fapt este: „Simt ceva.“

Aceasta nu este iubire. Acesta este egocentrism. Daca cladesti o relatie pe aceasta fundatie, te asteapta zile grele.

In acest pasaj din Scriptura suntem provocati sa intregim dragostea. Ni se spune: „Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti.“ Ei bine, in Scriptura nu gasim nicaieri vorbindu-se despre un limbaj ingeresc. Ingerii nu vorbesc o limba diferita. Ori de cate ori in Scriptura apare un inger, el vorbeste in limbaj omenesc. Ingerii sunt mesageri; ei vorbesc limba celor la care sunt trimisi. Ceea ce vrea Pavel, de fapt, sa spuna este: „Daca as fi omul cel mai elocvent... nu, nu, stai - daca as fi cea mai elocventa fiinta... daca as fi ca unul dintre acei mesageri angelici si as vorbi cu claritate si limpezime pentru Dumnezeu incat sa fac o schimbare in vietile oamenilor, insa nu i-as iubi pe oamenii carora le vorbesc...“ Oamenii nu ar auzi mesajul datorita zanganitului care le-ar rasuna in urechi.

Iata ce vrea sa spuna acest verset. Indiferent cat de clar intelegi adevarul lui Dumnezeu sau cu cata competenta aduci acest adevar in viata cuiva, daca nu-i iubesti pe oamenii cu care vorbesti, daca inima ta nu este impovarata pentru cei carora incerci sa le imparti adevarul, iti pierzi vremea. Cuvintele tale rasuna in urechile lor precum un zanganit. Aflam ca in loc de a aduce lucruri bune in viata lor, efortul nostru aduce distrugere. Cand prezentam adevarul in mod agresiv sau cu o atitudine critica, oamenii sunt enervati de ceea ce spunem, in loc de a fi binecuvantati si ridicati. Suntem chimvale zanganitoare.
Este posibil sa-L cunoastem pe Dumnezeu si sa avem credinta puternica in El, dar sa esuam in a comunica, daca nu avem o atitudine iubitoare. Pavel continua: „Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste...“ (versetul 2) Si ce daca intelegi toate problemele teologice? Si ce daca ti-ai luat doctoratul cu tema Dumezeu si Biblia? Nu conteaza. Si chiar daca ai avea „toata credinta“ - o asemenea incredere in Dumnezeu incat sa poti sa faci ceea ce spunea Iisus, sa muti muntii (vezi Matei 17:20; 21:21); daca ai avea aceasta legatura fenomenala pe verticala cu Dumnezeu - te-ar putea El folosi? Nu, daca nu-i iubesti pe oameni.

Daca nu-l iubesti pe cel la care incerci sa ajungi, poti sa ai nota zece cu felicitari si totusi sa cazi la examen. Nu, este chiar mai rau decat esecul. Cand incerci sa ai o influenta pozitiva in viata cuiva, descoperindu-i adevarul, ce spune in text? Mai bine nici nu te apuca sa dai testul; arunca-1 la gunoi. Cine nu iubeste, ia nota zero. Tot adevarul, daca este lipsit de iubire, produce rau. Este brutal.

Chiar daca avem abilitati in comunicare, cunostinta, credinta, daca acestea nu sunt acompaniate de o atitudine iubitoare, mesajul va ramane fara efect. Oamenilor le pasa la fel de mult cum spunem pe cat le pasa ce spunem. Daca avem o atitudine critica - fata de cei pierduti, ca si fata de fratii si surorile noastre in Christos -, cei care ne observa vor fi incapabili sa accepte mesajul. Iata de ce o atitudine iubitoare fata de oameni este singurul antidot pentru atitudinea critica.

Ce spun oamenii despre cei ce-L urmeaza pe Iisus Christos? Stiti cum ne numesc? Cu cateva zile in urma vorbeam cu cineva care mi-a spus: „Nu faci parte din categoria batausilor biblici, nu-i asa? N-ai sa-mi arunci Biblia direct in fata, spunandu-mi Desteapta-te odata, sau iadul te asteapta!?“ N-am stiut ce sa-i raspund. Am ingaimat: „Vreau sa spun, aaa... nu, nu chiar asa. Vreau sa spun, sper ca nu sunt... ei, pai, lasa.“ Este atat de trist faptul ca aceia care au mesajul maret al iubirii in Univers sunt, totusi, atat de lipsiti de iubire cand trebuie sa-l transmita. Sunt brutali; sunt duri. Si ii ranim pe- oameni - nu-i ajutam. Nu-i conducem la schimbarea dorita, deoarece iubirea nu este cu noi.
Sunt sacrificiile marete de vreun folos?

In versetul 3, Pavel da lucrurilor u turnura interensanta. Gandul lui se indreapta intr-o directie cu totul opusa. „Si chiar daca mi-as imparti toata averea...“ Ok. Asadar, daca dragostea inseamna sa asez nevoile semenilor mai presus de nevoile mele, atunci am sa fac o nebunie. Voi darui si voi darui si voi darui.Luati din partea mea hrana si ceva haine si niste bani, pentru ca eu ma voi ocupa de implinirea nevoilor. Restul sunteti liberi sa stati si sa studiati Biblia cat poftiti; eu voi produce o schimbare in lumea aceasta. Ma voi darui oamenilor.

Am scris „Ce ar face Iisus?“ pe abtibilduri, pe brelocuri si tricouri. Si ne implicam in implinirea nevoilor celorlalti. Voi toti stati si studiati Biblia; noi suntem printre oameni, ocupandu-ne de nevoile lor. Dar, stai putin: „Chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor...“ Toata averea? Aceasta este dragostea, nu? Insa Pavel continua: „Chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.“Prinzi ideea?

Nu te-ai astepta sa auzi aceste afirmatii in Cuvantul lui Dumnezeu. In sinea ta, gandesti: ,,Si cum este posibil sa daruiesti tot ce ai celor nevoiasi, ba chiar sa te daruiesti pe tine insuti pentru ei, fara sa-i iubesti?“ Ceea ce doreste Pavel sa sublinieze este faptul ca dragostea se gaseste in echilibrul dintre afectiune si adevar. Avem tendinta sa punem semnul egal intre dragoste si afectiune. Dragostea este mult mai mult decat afectiune. Dragostea biblica este regasita in cuplul inseparabil format de adevar si afectiune.