In noaptea lui 22 decembrie 1989, pe coridoarele austere ale Casei Scanteii, unde noi, ziaristii, ne asezaseram birourile spre a nu fi impuscati de teroristii care asaltau voiosi cladirea televiziunii si urmau sa vina din minut in minut, asa eram asigurati telefonic de tot felul de atotstiutori, si spre cladirea unde erau redactate atunci cele mai multe ziare, faceam, ca toti romanii, scenarii si scriam ce ne trecea prin cap si nu prea stiam nici noi ce-o sa fie, cum o sa fie, ce-o sa patim daca se intoarce foaia. „Cum o sa fie?“ – l-a intrebat un reporter mai tanar pe Tudor Octavian. „Habar n-am, dar stiu ca n-o sa ne mai plictisim!“ – i-a raspuns scurt fiara.
In esenta, cam asta e uriasa diferenta dintre ce era si ce e. Am iesit dintr-o lume extrem de previzibila si am intrat intr-una care, pentru foarte multi si pentru destula vreme, a fost si mai e imprevizibila. De fapt, am intrat intr-o lume normala, in care evenimentele se desfasoara intamplator, uluitor, neasteptat, socant doar in masura in care resorturile, contextele, interesele, motivatiile nu ne sunt cunoscute. Cum nimeni nu se mai ocupa sa ne faca viata previzibila, iar ghicitorii de tot felul, specialistii in zodiacuri, cititorii in stele, cafele sau funduri de cratita, se inghesuie pe la oteveuri, intr-o concurenta neloiala cu analisti scoliti (foarte putini) dar si din aceia (foarte multi) pentru care si scoala de corectie e tot scoala, identificand atatea evolutii probabile sau mai mult ca sigure incat biata realitate nu mai face fata cererii de imprevizibilitate, paradoxul in care ne gasim e ca ne bantuie un soi de strategie a hazardului, predictibilitatea absoluta a incoerentei substituind coerenta relativa a planificarilor de tot felul despre care stiam cu precizie si satisfactie ca nu se finalizau. Ce plan cincinal s-a indeplinit vreodata? Nici macar acela celebru replanificat in patru ani si jumatate (pe jumatate, ziceau rauvoitorii).
Se pun pariuri ca la fotbal, evolutiile politice sunt anticipate in functie de cafele baute prin birouri populate de persoane care cred ca se pricep la politica in masura in care au functii, rude etc. Cineva de absoluta buna credinta, intrucat s-a intamplat sa anticipez corect o serie de evolutii politice, m-a intrebat ingenuu de ce nu incerc si cu numerele de la loto. As fi apreciat ironia, daca era, dar insul chiar credea ca un fel de arta a ghicitului guverneaza capacitatea de a anticipa evolutii pe baza, desigur, a unor tendinte manifeste sau latente in contexte atent analizate si masurate potrivit unor reguli socio-psihologice si nu in functie de dorinte proprii sau ale celor care platesc asa-zise analize, de fapt instrumente destul de primitive, desi uneori eficiente, de manipulare.
Acea lume predictibila si plictisitoare dinainte de 1989, era de fapt efectul unui refuz mental. Personal, nu cred ca se realizase chiar o teribila spalare a creierelor, ea era mai mult mimata. Activistii se laudau ca o realizasera (in realitate, multi dintre ei ascultau „Europa Libera“ si stiau/spuneau bancuri cu Ceausescu), iar cei mai multi oameni simpli se prefaceau ca sunt indoctrinati ca sa fie lasati in pace. Abia cand au aparut (reaparut) credintele si sperantele, oamenii au devenit vulnerabili, mai usor de manipulat. Inainte de 1989, ne salva dubla gandire. Ne salva inteligenta, dar instaura fariseismul ca reper moral. Totul era sa stii sa te prefaci. Ca sa supravietuiesti, desigur. Si tot scuza supravietuirii era invocata pentru delatiunile de tot felul, pentru coruptia care, e adevarat pe sume mici (pachetul de Kent si punga de cafea) cuprinsese intreaga societate. Dupa 1989, dubla gandire n-a fost lustrata. Am mai pierdut din subtilitate (unui lider politic puteai sa-i spui „bou“ si nu pateai nimic), am uitat sa facem bancuri, dar deprinderea de a zice una (ce doreau sefii) si a face alta („ce vrea muschii mei“) s-a perfectionat. S-a liberalizat si coruptia, Kent-ul devenind Mercedes si punga de cafea punga plina de dolari. Si astfel, farmecul evolutiilor imprevizibile a ramas pentru fraieri care se tot minunau de intamplarile vietii, in timp ce pentru baietii destepti lumea era perfect predictibila ca doar de-aia dadusera spaga. Sigur ca emisiunea nationala „Surprize, surprize“ functiona si pentru initiati, cand spaga altuia era mai mare de pilda. Multe dintre bataliile politice, romanticele manifestatii studentesti din Piata Universitatii, controversele publicistice in care intrau destui fraieri cu talent, erau folosite vartos de noii maestri ai pupitrelor predictibilitatii lumii.
O spun cu foarte mare sinceritate, romanii au acum cea mai buna clasa politica pe care o pot avea. Merita din plin presa pe care o citesc si se bucura de influenta exact a acelor elite pe care le agreeaza. Traind cu voluptate un transfer substituiv de responsabilitati, alegand aproape cinic lideri pe care-i poate batjocori (oare de ce fuge de cei pe care ar trebui sa-i respecte?), punand succesiv pielea tapului ispasitor (un tap care se imbogateste si rade behaind) pe cei care alterneaza la guvernare constienti ca lumea va rade de ei (acesta e scenariul!), publicul compliciteaza consistent la farsa a carui victima se plange ca este.
Sa fie asa un blestem al poporului roman (ca el e, saracul, publicul, populatia, electoratul, subiectii, esantionul stratificat si uneori, dar mai rar si in soapta, natiunea) ca sa rada dacic, ascultand manele si band Coca-Cola cu votca Kreskova, pentru ca s-a prins ca-i luara pamantul da-i dadura cuptor cu microunde in leasing, sau e doar un popor absolut normal cu o normala perceptie a evolutiilor politice si o ancestrala stiinta a supravietuirii care-l face sa nu se prapadeasca asa usor cu firea, intrucat a trait o mie de ani fara guvern, acum cand are o lecutaca de guvern? Si ce sa mai crezi despre poporul roman care, cand sunt atatea probleme mondiale, iar s-a apucat de bancuri si zice, de pilda, ca diferenta esentiala dintre Ceausescu si Basescu e parul?
N.A. Randurile de mai sus au facut nenecesara analiza evolutiile politice determinate de lansarea la apa a noului crucisator politic PD liniuta L.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti