Afirmatia Guvernatorului B.N.R. potrivit careia varful crizei (atentie, doar varful, nu criza in totalitate) a fost depasita de Romania a starnit, inevitabil, controverse si chiar o oarecare deruta printre cei pentru care viata ori e laie, ori e balaie. Pentru unii, afirmatia celui mai credibil personaj public din Romania ar avea ca efect si credibilizarea guvernantilor actuali, ale caror decizii economice sunt departe de a starni simpatie. La o analiza mai complexa, guvernantii n-au chiar multe de castigat din aceasta afirmatie, caci nu mai pot da vina pe criza pentru eventuala lor nepricepere. Ce e sigur e ca Mugur Isarescu a transmis un mesaj (chiar mai multe) si un specialist de talia sa nu-si poate permite sa se joace cu vorbele.
Sa ne amintim ca spre sfarsitul anului trecut, exact cei care acum se mira ca Guvernatorul apreciaza ca a trecut momentul cel mai greu al crizei sustineau fie ca nu exista o criza, fie ca ea nu va afecta Romania. De la negarea absoluta a unui fenomen cu ample consecinte mondiale pana la blocarea (nu numai) psihologica in structura incremenita a unei obsesii, saltul s-a facut cu o uluitoare usurinta si era normal ca, usor ironic, dar fundamental lucid Mugur Isarescu sa intervina. Actuala criza nu e o indispozitie economica de moment, nu e doar consecinta unor jocuri exagerate pe piata imobiliara si a exceselor din domeniul derivativelor bancare. Ea marcheaza evolutia economica in ansamblu si efectele ei vor fi integrate metabolismului economic si in viitor.
Afirmam in editorialul trecut ca aceasta criza practic nu va trece si ca aceasta veste proasta e si vestea buna: nu ne mai intoarcem de unde am plecat. Probabil ca unul dintre intelesurile afirmatiei Guvernatorului e si acesta, provenind din acceptarea realitatii. Iar Isarescu e primul care intelege si trebuie sa-i faca si pe altii sa inteleaga ca legitatile economice nu pot fi obiectul unor jocuri. Mai exact, ca jocurile de orice fel se supun legitatilor economice si nu invers. Prima treapta a vindecarii e chiar acceptarea de catre pacient a ideii ca e bolnav, caci nimeni nu se poate vindeca de ceva in care nu crede. De data aceasta, nu e vorba de o imbolnavire oarecare, cu sanse de revenire la stadiul initial, ci de o metamorfoza care poate fi acceptata (prelucrata) astfel incat organismul sa functioneze coerent, dar purtand sechelele (care pot deveni noi caracteristici morfo-functionale) starii prin care a trecut. Oamenii beau vin si azi, vita de vie e cultivata pretutindeni, dar nu mai e vorba de vita de vie de dinaintea filoxerei.
Ati cam inteles domniile voastre cu cine tine Mugur Isarescu si macar aceasta parte a mesajului sau ar trebui acceptata ca atare. Vremea vaietatului a cam trecut, e momentul ca sa ne amintim ce spune Isarescu de aproape douazeci de ani: trebuie sa creasca productivitatea muncii, apoi salariile, trebuie sa creasca exporturile, apoi sa facem coada la supermarket unde se vand produse din import etc. etc. Cam asta e cea mai mare criza in Romania si ea are multe, multe varfuri, sub forma clasica a tepelor, iar Guvernatorul n-a zis ca au trecut si astea. Pentru ca n-au trecut, dar macar nu mai trebuie pitite sub umbra varfului crizei mondiale.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti