Crestinismul Daciei

(continuare din numarul trecut)

El ii asigura pe ucenici de faptul ca Biserica (pe care o numeste a Sa)  va fi zidita de El Insusi si va repurta victoria asupra mortii. Imediat El le face apoi cunoscut ucenicilor ca modul in care va castiga biruinta asupra Locuintei mortilor va fi prin moartea si invierea Sa (Matei 16:21).
Nu doar ca Isus mentioneaza fundarea Bisericii si afirma victoria ei finala, dar in urmatoarele zile arata si felul in care Biserica va promova si va mentine relatiile intre cei care o formeaza (Matei 18:15-20)  Credinciosii Sai se numesc si sunt frati pe baza experientei comune ce o au de a fi crezut in Numele lui Isus si de a fi beneficiat de iertarea pacatelor prin jertfa personala pe care o anuntase deja. Acestia vegheaza unii asupra altora pentru a mentine marturia vietii lor in mijlocul societatii pagane. Cei care nu renunta la pacate, in cele din urma vor fi exclusi din comunitate si tratati ca pagani (semn ca nu au ajuns la credinta reala, innoitoare de viata a credinciosilor autentici).
Dupa invierea Sa, Domnul Isus a dat ca misiune ucenicilor Sai sa proclame mesajul mantuitor al mortii si al invierii Lui, sa ceara oamenilor sa se pocaiasca de pacate si sa creada in El. Cei ce vor crede urmeaza sa fie botezati in Numele Dumnezeului triunitar (Tatal, Fiul si Spiritul Sfant), si apoi invatati sa traiasca in conformitate cu invatatura Lui (Luca 24:45-48; Matei 28:19-20; Marcu 16:15-16; Ioan 20:21-22, 30-31). Astfel se incheie Evangheliile, cu insarcinarea ucenicilor de a raspandi vestea buna a mantuirii prin Isus Christos. Isus numeste pe cei ce cred in El martori ai invierii Sale, si le arata responsabilitatea mare de a aduce la credinta mantuitoare toate popoarele. Din aceste informatii oferite de Evanghelii observam ca Isus a cunoscut destinul Bisericii, acela de a cuceri oameni din toate popoarele lumii.

Cartea Faptele Apostolilor
Dupa cele patru scrieri numite Evanghelii, Noul Testament prezinta in cartea Faptele Apostolilor actiunea ucenicilor de diseminare a Evangheliei in mijlocul iudeilor si a samaritenilor si apoi in lumea greco-romana. Actiunea incepe in Ierusalim dupa inaltarea lui Isus la cer (Fapte 1:1-8; 2:1-41). Prilejul il ofera ziua Cinzecimii, a doua sarbatoare ca importanta a iudeilor, care survenea la cinzeci de zile dupa Paste – cea mai mare sarbatoare a lor. Faptele Apostolilor nu prezinta actiunile evanghelistice sau de alta natura a tuturor apostolilor, ci prezinta selectiv activitatea catorva din apostoli pe o perioada limitata de timp. Daca in prima parte a cartii Faptele Apostolilor (capitoloele 1-12) proeminenti sunt apostolii Petru si Ioan, in a doua parte sunt adusi in fata apostolul Pavel si insotitorii lui. Cartea isi opreste naratiune odata cu sosirea apostolului Pavel la Roma in jurul anului A.D. 62. Actiunea cartii incepe cu inaltarea la cer a Mantuitorului si cu insarcinarea ucenicilor de a duce Evanghelia pana la marginile pamantului (Fapte 1:1-12).

Cinzecimea – ziua nasterii Bisericii
La numai cincizeci de zile dupa invierea Mantuitorului, ucenicii folosesc marea sarbatoare a Cinzecimii pentru a proclama multimilor adunate la Ierusalim, vestea ca Isus, care fusese condamnat la moarte si executat prin crucificare, deoarece sustinuse ca este Fiul lui Dumnezeu, era viu. Mormantul lui gol, aparitiile Sale nenumarate dupa inviere, transformarea ucenicilor in corifei inflacarati, toate acestea pledau ca Isus sa fie identificat cu Christosul promis de Dumnezeu. Petru se face purtatarul de cuvant al celorlalti credinciosi, si prezinta evenimentele glorioase ale istoriei salvarii: Isus din Nazaret a fost adeverit de Dumnezeu prin minunile, semnele si lucrarile Sale pline de putere; in ciuda acestor dovezi, El a fost rastignit de mai marii poporului, dar Dumnezeu L-a inviat din morti, si astfel s-au implinit Scripturile care au prezis moartea si invierea Lui; dupa inviere Isus a petrecut patruzeci de zile cu ucenicii Sai si le-a oferit invatatura cu privire la programul Imparatiei lui Dumnezeu, apoi s-a inaltat la cer, de unde a trimis Spiritul Sfant pente cei credinciosi. Aceste lucruri – a concluzionat apostolul Petru, dovedesc ca El este Domn (Dumnezeu) si Mantuitor (Fapte 2:22-36). La incheierea mesajului, Petru spune ca ei (ucenicii) sunt martori ai acestor lucruri.