(continuare din numarul trecut)
E timpul pentru echilibru!
Dragostea biblica dezechilibrata a infestat adesea biserica. Pe de o parte se afla fundamentalismul radical care subliniaza tot adevarul, care este legalist si parca striga: „Baiete, asta spune Cuvantul!“ Iisus nu a procedat astfel. Pe de alta parte, avem crestinismul liberal, care spune: „La o parte cu Biblia; II avem pe Iisus! Avem exemplul Lui despre cum trebuie tratati cei suferinzi si vom face o schimbare in lumea aceasta.“ Iisus nu a procedat nici in acest fel. Nici una dintre aceste variante nu a fost intentionata de Christos. Se pare ca avem nevoie de un echilibru intre acestea doua: adevarul si faptele de milostenie; faptele de milostenie si adevarul. Orice altceva mai putin decat atat nu este dragoste biblica. De exemplu, Jerry nu este sigur cum ar trebui sa iubeasca, si cu atat mai putin cum sa impartaseasca ceea ce crede. El descrie dilema in care se gaseste: „Prietenul meu are probleme cu alcoolul, imi dau seama, deoarece respiratia lui are miros de alcool. Stiu ca acest lucru ii face rau lui insusi, dar si familiei lui. Asadar, ce ar trebui sa fac? Daca merg sa ii vorbesc despre adevar, s-ar putea sa ma respinga. Asa ca il voi iubi pur si simplu si voi avea grija de el. Insa nici asa nu prea merge, deoarece daca ii las sa persiste in starea aceasta stiind ca sufera, aceasta nu prea seamana cu iubirea.“
Adesea ne simtim prinsi intre aceste doua alegeri: adevarul lui Dumnezeu revelat in Scriptura si porunca de a iubi, despre care Iisus spunea ca este modalitatea prin care „toti oamenii vor cunoaste ca sunteti ucenicii Mei“ (Ioan 13:35). Asa ca intram in balansul acesta dintre dragoste si adevar, adevar si dragoste. Majoritatea dintre noi dam gres intr-una dintre aceste directii.
Opriti tiparul - urmeaza un nou titlu!
Va voi dezvalui ceva: Problema nu consta din a echilibra adevarul si dragostea. Nu putem inlocui critica facand echilibristica intre adevar si dragoste. Avem nevoie de o schimbare de paradigma. Stii ce este o schimbare de paradigma? O schimbare de paradigma se petrece atunci cand ai privit timp indelungat o anumita problema intr-un mod anume si crezi ca lucrurile stau astfel si nicicum altfel. Dintr-odata, dai un ocol problemei si exclami: „Aha! Este total diferit fata de cum credeam eu! Lururile nu stau deloc asa.“
Trebuie sa facem aceasta schimbare radicala in privinta in care privim adevarul si dragostea. Nu ni se cere sa echilibram adevarul si dragostea ca si cum ele ar fi doua entitati separate. Ceea ce invata 1 Corinteni 13 - si nu veti auzi aspectul acesta prea adesea la nunti - este ca adevarul face parte din dragoste si ca nu iubesti autentic daca a spune adevarul nu face parte din ecuatie. Tot adevarul lipsit de dragoste este brutal. Restul capitolului l Corinteni 13 poate fi rezumat in urmatoarele declaratii:
In lucurile majore – actiune.
In lucurile minore – acceptare.
In toate lucurile – iubire.
Sa trecem repede in revista versetele 4 si 5. l Corinteni 13:6 spune ca dragostea „nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar“. Observati ca nu este vorba despre adevar versus dragoste; adevarul face parte din definitia biblica a dragostei. Fara adevar, orice exprimare a iubirii schioapata. Dragostea nu se poate bucura de pacat sau de nedreptate sau de nelegiuire. Dragostea este inspirata numai de ceea ce este adevarat si drept.
In lucrurile majore - actiune
Exista anumite momente In orice relatie cand apar probleme serioase. Lipsa initiativei va rezulta intr-un esec rasunator, in acele ocazii dragostea nu este simplu spectator. „Il iubesc, asa ca nu vreau sa-l supar.“ Gresit! Dragostea actioneaza in privinta lucrurilor importante. Tu spui: „Care sunt aspectele majore?“ Sa incepem cu aceasta: Daca un anumit comportament este pacatos, Pavel explica cu claritate: „(Dragostea) nu se bucura de nelegiuirea.“ Pur si simplu nu poate. Dragostea nu este fericita in nelegiuire; nu poate sa stea pe margine.
Tu spui: „Ia stai putin. Daca ma voi confrunta cu fiecare om care pacatuieste, atunci voi avea o multime de confruntari“, deoarece Romani 3:10 spune: „Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar“, iar l Ioan 1:8 ne reaminteste: „Daca spunem ca nu avem pacat ne inselam singuri.“ Toti suntem pacatosi; nu incape nici o indoiala in privinta aceasta; si daca dragoste inseamna sa confrunti pacatul in orice timp si in orice loc, atunci viata va deveni o competitie la care poate participa oricine. Nu, noi nu trebuie sa actionam in cazul fiecarui pacat: „Hei, Bill, am observat ca esti cam lenes. Tocmai am citit in Proverbe ca lenea este pacat.“ Acesta este un plan nechibzuit.
Care sunt lucrurile importante?
Iata trei standarde pe care le putem folosi pentru a stabili care sunt lucrurile majore in cazul carora a iubi inseamna a actiona:
1. Este acesta o problema critica? Daca lipsa actiunii are drept rezultat un mare esec, inseamna ca nu dragostea biblica este motorul. Daca este vorba despre o eroare doctrinara majora, despre un caz de infidelitate conjugala, despre o crima sau despre comportament abuziv, nu fi un simplu spectator care aduna povestiri timp de zece ani. Paseste inainte! Implica-te! Spune ceva! Dragostea actioneaza. Daca acela pe care-1 iubesti este prins de un pacat care are potential distructiv asupra lui insusi sau asupra altcuiva, aceasta este o problema critica - este majora - si, prin urmare, dragostea se va implica.
2. Este o problema cronica? Daca observi un anumit lucru intamplandu-se mereu si mereu, nu trebuie sa fie prea mare pentru ca sa treci la actiune. Cantarea Cantarilor spune ca „vulpile mici strica viile mari“ (2:15). Si „lucrurile mai mici“ cer actiune, daca devin cronice. Daca ai observat un anumit comportament repetandu-se de mai multe ori, este nevoie de un raspuns plin de iubire. Un cuvant amabil directionat spre indreptare va aduce multe roade in viata cuiva pe care-l iubim. Cel care spune „S-ar putea sa ai o problema cu barfa“, este o persoana iubitoare. Asadar, daca esti suficient de aproape cat sa observi un tipar comportamental, trebuie sa te implici. Trebuie sa pasesti in fata. In privinta problemelor majore, dragostea actioneaza.
3. Apropierea ta implica responsabilitate? Al treilea standard dupa aspectul critic si cronic al problemei este factorul apropierii maxime. Cat de aproape esti de situatia in cauza? Exista anumite lucruri pe care le trecem cu vederea la vecinii sau prietenii nostri, insa pe care nu le toleram la partenerul de viata sau la copiii nostri. Corect? Gradul apropierii tale de respectiva situatie poate implica responsabilitate. De exemplu, daca vad un prieten facand o achizitie pe care nu sunt sigur ca si-o poate permite, probabil ca nu voi spune nimic, deoarece nu este problema mea. Dar daca as vedea-o pe sotia mea facand astfel - sau, mai degraba, daca sotia mea m-ar vedea pe mine facand astfel - ar fi potrivit sa spuna: „Nu cumparam lucrul acesta! Nu ne putem permite! Mai tarziu vom resimti consecintele unei astfel de investitii.“
Este foarte important cum iubeste dragostea
Acum suntem pregatiti sa ne indreptam atentia asupra versetului 5, deoarece aici se gaseste factorul cum. Iata cum actioneaza iubirea.
Observati, „(Dragostea) nu se poarta necuviincios.“ Nu este nepoliticoasa. Dragostea este plina de har. Nu incap brutalitatea, vociferarea, rautatea, nici abordarea de genul am-sa-ti-var aceasta-cu-pumnul-pe-gat. Aceasta nu este dragoste adevarata. Dragostea „nu cauta folosul sau“, continua Pavel. Aceasta este esenta dragostei. In contextul acestei discutii, cand am ocazia de a-i spune cuiva adevarul - daca trebuie sa ma confrunt cu o anumita persoana si sa-i spun un anumit lucru pe care ea nu este dispusa sa-1 asculte - nu pot sa ma concentrez, asupra nevoilor mele.
Prietene, sa presupunem ca trebuie sa avem o confruntare intr-o anumita problema. Care ar fi nevoile mele? Probabil as vrea sa ma asigur ca nu ma vei respinge. As vrea sa fiu sigur ca nu-mi vei izbucni in fata. Asa ca tendinta mea ar putea fi aceea de a cosmetiza si de a atenua ceea ce urmeaza sa-ti spun, deoarece preocuparea mea este aceea de a evita o explozie. Aceasta inseamna ca nu te iubesc cu adevarat. Pentru a te confrunta intr-un mod iubitor, trebuie sa uit de nevoia mea de a fi iubit si acceptat si sa ma asigur numai de faptul ca lucrurile pe care le vei auzi au fost trecute prin filtrul bunatatii. Dragostea autentica imi reaminteste ca nu trebuie sa actionez intr-un mod nepotrivit. Insa, in acelasi timp, nu voi pleca fara sa fi spus tot adevarul. Voi spune totul, pentru ca dragostea se asigura ca este spus totul. „Dragostea nu cauta folosul sau“‘
Ce se intampla cand iubim in acest fel?
Cand iubesti pe cineva in acest fel, pregateste-te, deoarece s-ar putea ca, la inceput, sa nu fii apreciat. Respectiva persoana ar putea raspunde prin manie. Si raspunsul meu, daca actionez din dragoste - nu va fi provocat. Asa ca daca dupa ce ti-am spus tot adevarul intr-o maniera plina de bunatate, te enervezi dintr-odata si spui „Cine te crezi sa imi spui astfel de lucruri? De ce nu vezi cum stau lucrurile in viata ta?, eu nu ma voi angaja in polemica. Ma voi aseza pe genunchi si-mi voi linisti inima, astfel incat, indiferent cat de tare te enervezi tu, eu sa nu ma las provocat.
Lista lui Pavel inregistreaza modul cum este tratata uneori dragostea autentica. Asa ca el adauga: dragostea „nu tine cont raul de care l-a suferit“. In timp ce merg sa-i spun cuiva adevarul - inainte de a actiona - trebuie sa-mi amintesc faptul ca este posibil ca pacatul lui sa ma fi ranit. Textul sugereaza ca nu imi voi descarca nemultumirea asupra lui, pentru ca m-a ranit. Voi rezolva acest aspect mai inainte de a ajunge sa ma intalnesc cu aceasta persoana; voi experimenta iertarea. Sotiile care au de spus sotilor un lucru dificil trebuie sa spuna acest lucru, insa mai intai trebuie sa-si linisteasca inima pentru ca atunci cand se vor confrunta sa nu se razbune pentru un anumit rau pe care l-au suferit. Aceasta nu va avea consecinte pozitive si nu va fi o motivatie pentru a iubi in mod biblic.
Rezolva acele sentimente dureroase in rugaciune si cere sfatul unui prieten de incredere. Lasa in urma propria durere, pentru ca sa te concentrezi numai asupra binelui celui caruia te adresezi. Aceasta este dragostea in actiune. Daca vei deveni o astfel de persoana, Dumnezeu va putea sa foloseasca viata ta la capacitate maxima, deoarece sunt numai cativa oameni pretiosi in lumea aceasta, care ii iubesc cu adevarat pe semeni suficient cat sa actioneze cu compasiune.
Cat din toate astea chiar
trebuie sa fac?
Probabil citind cele de mai sus te gandesti ca astfel de ocazii de confruntare sunt frecvente. Nu este asa. Daca ar trebui sa faci o lista cu o suta de lucruri in privinta carora ar trebui sa te confrunti cu seful tau, partenerul tau de viata sau vecinul tau, poate vei gasi trei lucruri majore care intra in categoria pe care am numit-o majora. Celelalte nouazeci si sapte de lucruri intra in cea de-a doua categorie: sunt minore. Ele au capacitatea de a ne irita numai pentru ca suntem pacatosi si mandri. Suntem inclinati sa tratam o problema minora ca fiind un munte imens, si tocmai acesta este solul solid in care creste si infloreste spiritul de critica.
Despre problemele minore
Iata principiul calauzitor care te va ajuta sa te ocupi de problemele minore: In cele minore - acceptare. Prin minore ne referim la preferinte personale, personalitati diferite. Este esential ca urmasii lui Christos sa devina oamenii cei mai toleranti, lipsiti de prejudecati, ne-bagatori de vina, iubitori de pe fata pamantului. Repet, 97% dintre problemele vietii sunt minore; mici iritari; diferente intre mine si tine; si ea-crede-astfel dar-eu-nu-sunt-de-acord si el-e-oarecum-diferit-de-mine-ca-om. Acestea nu sunt probleme legate de bine si rau. Fiecare om este diferit si reactioneaza in mod diferit. Majoritatea lucrurilor care destrama casnicii, care rup prietenii si care iti creeaza necazuri cu cei pentru care lucrezi nu sunt majore - sunt minore! In acest context, dragostea, invata sa accepte omul cu greselile lui. Dragostea nu neaga iritarea; recunoaste, pur si simplu, ca acela pe care-1 iubesc este mult mai important decat dorinta mea de a trai o viata lipsita de iritare. In cele majore - actiune. Insa in cele minore - majoritatea – acceptare.
Descoperind problemele minore
Prin probleme minore ne referim la probleme care tin de preferinta personala, „Voi face asta in acest fel“; „Prefer asta in locul celeilalte.“ Trebuie sa descoperim care sunt cele minore si sa le lasam in pace. Iata cateva probleme minore ascunse sub masca problemelor majore:
• Preferinte muzicale. Sunt biserici care se scindeaza datorita gustului muzical. „Imnurile sunt invechite. Vreau ceva nou.“ Intelege! Este vorba numai despre preferinta personala! Este un lucru minor; nu este major.
•Diferentele personale. Fiecare dintre noi este unicat. Unii dintre voi sunteti cu adevarat unici. Daca m-ati intalni vreodata, probabil ca m-ati considera tare ciudat. Este in regula! Partea trista este ca devenim indignati si ne criticam slabiciunile unii altora in timp ce Dumnezeu „Se va bucura de tine cu strigate de bucurie“ (Tefania 3:17).
•Diferentele culturale. Una dintre cele mai sanatoase experiente pe care le putem trai in viata de crestini este aceea de a vizita alte culturi, de a ne inchina si de a trai alaturi de credinciosi. In acest context, vom descoperi ca ceea ce consideram a fi super-spiritualitate este o colectie destul de superficiala de „sa faci sau sa nu faci“ care se adauga peste o multime de probleme minore si nu intereseaza problemele esentiale ca viata si credinta. Roaga-te pentru problemele minore din viata celorlalti. Preda-I-le lui Dumnezeu. „Dumnezeu lucreaza in viata ei.“ „Dumnezeu il va schimba.“ Daca nu este o problema critica sau cronica sau foarte apropiata tie - poate tot ceea ce trebuie sa faci este sa te rogi pentru respectiva persoana, cerand ca Dumnezeu s-o impresioneze.
Este esential ca urmasii lui Christos sa fie oamenii cei mai ingaduitori de pe fata pamantului. Oamenii au nevoie disperata sa-L vada pe Iisus, si noi suntem singura imagine pe care ei o au. Ar trebui sa fim oamenii cei mai iubitori si mai ingaduitori din toata lumea. Cel mai adesea nu suntem; insa ar trebui sa fim. In cele minore - dupa cum observi din text - acceptare. Priveste numai la versetul 4: „Dragostea este indelung rabdatoare.“ Lasa briza aceasta placuta sa adie in gandul tau. Dragostea este rabdatoare. Asteapta ca oamenii sa se schimbe. Dragostea este indelung-rabdatoare; Dumnezeu sa ne ajute! Dragostea este mereu plina de compasiune in fata opozitiei.
Unul dintre eroii mei
Admir foarte mult viata presedintelui Abraham Lincoln. Unui dintre dusmanii lui politici din primii ani, Edwin M. Stanton, avea fata de el o atitudine extrem de taioasa si de critica. Intr-un discurs, el 1-a numit pe Lincoln „clovn viclean“. Tot el l-a numit pe Lincoln „gorila primitiva“. De fapt intr-un alt discurs, Stanton a spus; „Este ridicol ca oamenii sa calatoreasca pana in Africa pentru a vedea o gorila, cand se gaseste cu usurinta una in Springfield, Illinois“ Cat de jignit te-ai simti daca aceste lucruri ar fi spuse despre tine in mod public? Totusi, Lincoln nu i-a raspuns niciodata acestui scandalagiu. Nu i-a raspuns niciodata cu aceeasi moneda. Nu 1-a criticat niciodata! De ce? Pentru ca dragostea este rabdatoare.
Insa asta nu este totul. „Dragostea este plina de bunatate.“ (versetul 4) Aceasta inseamna:
• Nu simpla suportare, ci bunavointa activa.
• Nu a-i accepta pe oameni in mod pasiv, ci a-i accepta in mod activ.
• Nu a sta pur si simplu in celalalt colt al incaperii, spunand: „Ma scoate din sarite, asa ca am s-o evit pur si simplu“, ci a traversa camera si a gasi modalitatea de a imbratisa respectiva persoana fizic sau conversational.
Dragostea este plina de bunatate. Ea cauta modalitati de o exprima acceptarea fata de acei oameni care, in caz contrar, ar deveni obiectul criticii noastre.
(continuare in numarul viitor)
Dr. James MacDonald