Caritasul politic „Spiru Haret”

Cand Mircea Geoana si Marian Vanghelie, superiori pe linie de partid, o trag de urechi pe dna Andronescu in chestiunea Universitatii „Spiru Haret”, mi se pare ca in fine se savarseste la lumina zilei o reparatie istorica: Aurelian Bondrea, sef de cadre la Ministerul Invatamantului sub Ceausescu, este scos de la ananghie de clasa politica la a carei formare intelectuala a contribuit, direct si indirect, atatia ani de zile.

Fapt unic in UE, un partid cere pe fata ca aplicarea legii - deci nu vreo decizie de management ministerial sau de oportunitate, cum ar fi intocmirea unui buget sau un plan de reforma, ci simpla aplicare a regulamentelor existente, unde nu prea ai ce discuta - sa treaca prin filtru politic. Tutari culturali ai cuplului cu patru clase, ofiteri de militie reciclati in juristi, academicieni care au aplaudat-o pe Leana in Aula si fosile de la Catedra de Economie Politica a ASE - toti si-au unit zilele astea vocile si incing telefoanele pentru a opri amestecul autoritatii in afacerile interne ale Universitatii private „Spiru Haret”, care emite cam jumatate din diplomele de licenta ale Romaniei (si ar dori sa ajunga la 2/3, conform propriei strategii). Stai fara cuvinte si te uiti cum la Facultatea de Jurnalism, Comunicare si Relatii Publice este profesor plin nimeni altul decat Adrian Paunescu, acompaniat de fostul culturnic din anii ’80, Ion Dodu Balan, secretar stiintific la Litere.
Colegii lor de idei protocroniste s-au refugiat la Istorie (PRM-istul Constantin Buchet, Ioan Scurtu), unde sunt condusi de decanul Gheorghe Onisoru, candva tanara speranta politica, basculata catre tabara sulfuroasa cu tot cu functia de presedinte CNSAS. O pozitie cu probleme, se vede, pentru ca il regasim aici ca profesor si pe Corneliu Turianu, traseist politic ce si-a incheiat cariera la PD, de unde a fost trimis sa blocheze alegerea lui Ticu Dumitrescu in fruntea institutiei pe care se batuse doua decenii s-o creeze. O suma de personaje clarobscure, dar bine conectate si eficace din culise, suprapun lista de cadre a Universitatii SH peste cea a secretarilor de stat si consilierilor prezidentiali din era glaciara Iliescu-Vacaroiu. Ia ascultati numele urmatoare, care suna ca niste gemete de dinozauri de sub stratul de permafrost: Mihai Golu (Cultura), Ioan Gaf Deac (Industrii), Ioan Condor (Curtea de Conturi), Gheorghe Uglean (Curtea Suprema), Costica Voicu (seful Politiei), Ioan Opris (tot Cultura), Rodica Stanoiu (inutil de precizat), Gheorghe Raboaca (senator din defunctul Partid Socialist al Muncii). N-ar fi pacat ca jumatate dintre studentii tarii sa piarda sansa de a studia cu asemenea lumini ale culturii si stiintei?

Pentru un mai strans management al institutiei, care a luat proportii impresionante, dl rector-presedinte Aurelian Bondrea i-a adus ca prorectori pe Aurelian A. Bondrea, nimeni altul decat fiul sau, ca si pe doamna Emilia Bondrea (va las sa ghiciti). Asa cum prorectorul Ioan Gaf Deac l-a adus in subordinea sa pe Ioan I. Gaf Deac, asijderea un tanar promitator, sef de filiala in partidul lui Becali si candidat la Primaria Sectorului 4.

Suportul politic pentru aceasta universitate nu se rezuma insa la amintita rezervatie de fosile (buna si asta, ca prietenia cu Iliescu nu strica). Din generatiile mai noi, exista o falanga liberala pentru sprijin parlamentar (Norica Nicolai, Dan Radu Rusanu); una voiculesciana la categoria onoare (medicii Irinel Popescu si Ioan Pop de Popa, specialisti reputati, cu singura problema ca SH nu are facultate de medicina umana, ci doar veterinara); si o conexiune cu zona maloasa aparare-servicii, asigurata de generalul in rezerva Vasile-Ozunu, din organizatia PDL sector 6, fost sef al Colegiului National de Aparare in perioada cand treceau pe acolo sa-si ia diploma dl Cocos si dna Udrea.

Odata realizata aceasta abila triangulare politica, mai departe schema in pasi succesivi e simpla: (1) scolarizezi repede si fara jena sute de mii de studenti, in special in sistemul apa-deploaie numit invatamant la distanta; (2) mergi pe burta cativa ani, pana apuca ei sa intre in profesii, inclusiv in guvern, administratie publica, practica judiciara sau invatamant; (3) cand apare scandalul, te pitesti in spatele acestei mase cointeresate sa le fie lasate diplomele in pace. Dat fiind numarul celor vizati, nu putem, nu-i asa, sa taiem cu toporul, trebuie “sa se gaseasca o solutie”. Cu alte cuvinte, rahatul devine bici care pocneste daca ai avut grija sa-l faci destul de mare.

In esenta, asta a declarat ieri purtatorul de cuvant al PSD, dl Duvaz, la intrarea in sedinta de coalitie: ca trebuie gasita “o solutie politica” in cazul „Spiru Haret”, fara sa lovim prea tare in bietii absolventi, care sunt doar niste victime. E de discutat daca-i chiar asa, si daca niste adulti care se vor juristi sau economisti n-au relizat nicio clipa ca nu-i normal ca o universitate sa functioneze ca o tiparnita cu fise: bagi banul, iese diploma. Dar hai sa zicem ca-i asa, iar ei sunt victimele. Intrebarea e: victimele cui? Pai, victimele colegilor de partid, de parlament si de stat ai dlui Duvaz, persoane care tin umbrela acestui Caritas de diplome si incaseaza bani grei de pe urma sa, impaunandu-se cu titluri universitare pe care nu le merita. Ei, iar nu studentii-cotizanti, sunt primii interesati sa le fie lasata in pace jucarica.

Sorin Ionita - Evenimentul Zilei