Aproape fiecare partid de peste Prut a regizat cate un film de propaganda inspirat de evenimentele de pe 7 aprilie.
De la Prut si pana la Nistru, toata lumea e cu ochii pe televizoare. Prin camine culturale, prin cinematografe, se incoloneaza basarabenii la vizionari. In primele randuri sunt oameni la costum, cu aspiratii de parlamentari. Doamnelor si domnilor, urmeaza campania electorala! Filmul, va rog!
Fiecare partid are propriul adevar despre ce s-a intamplat pe 7 aprilie la Chisinau, in fata parlamentului, a presedintiei sau prin culise. A fost, dupa caz, lovitura de stat, o manipulare grosolana a autoritatilor, revolta spontana. Pentru ca, spuse pur si simplu, ar fi doar cuvinte de politicieni, adevarurile au fost ambalate in filme de campanie. In secvente s-au injectat doze mari de dramatism, muzici apasatoare, replici scurte. Campania de la Chisinau are de toate. Lipseste doar preocuparea pentru adevarul cel mare.
Trucaje si bestii
Comunistii au fost primii: luna trecuta, televiziunea pro-comunista NIT difuza un film realizat de jurnalistul Constantin Staras. Incepe cu sfarsitul revoltei: in cadre scurte, apar distrugerile de dupa asaltul de la parlament si de la presedintie. „In continuare, veti vedea ca masele (...) au fost organizate. Si nu spontan, ci de cateva luni, zi de zi”, zice o voce dura. Dovezile: imagini din campania trecuta, in care Vlad Filat vorbeste despre pregatirile pentru o serie de intalniri cu alegatorii, dupa 5 aprilie. Si manifestanti incolonati, pe un traseu identic - spun autorii -, cu cel pe care aveau sa mearga manifestantii, pe 7 aprilie. Sunt identificate figuri mai mult sau mai putin cunoscute din opozitie, strecurate printre tinerii din centru. Si, din nou, huligani si politisti raniti. Cum ar veni, niste bestii atenteaza la siguranta nationala.
Partea cea mai controversata e un fragment din discutia purtata in acea zi intre primarul Chisinaului, vicepresedintele Partidului Liberal, Dorin Chirtoaca, si viceprimarul Vladimir Cotet. La un moment dat, Chirtoaca intreaba care e situatia in centrul orasului. I se spune de institutiile devastate. „Bine, bine!”, incheie Chirtoaca. Sunetele au fost montate, avea sa explice mai tarziu chiar Staras, autorul „documentarului”. Motivul: a tinut sa protejeze urechile telespectatorilor „de un limbaj necenzurat”. „Mesajul lor e simplu: opozitia a organizat devastarea parlamentului, de stabilizarea statului si ameninta ordinea publica, pe cand noi suntem salvatorii”, arata scriitorul Vasile Ernu. Comunistii nu si-au asumat niciodata „paternitatea” filmului.
Si opozitia a comandat documentare. Aceleasi inregistrari video si audio, folosite si de comunisti, incearca sa convinga electoratul ca PCRM e vinovat de atrocitati. In plus, argumenteaza ideea unui plan diabolic preexistent. Voronin si ai sai si-au luat toate masuri le pentru a-si duce planul la bun sfarsit. Alianta Moldova Noastra a cerut portalului de stiri Unimedia realizarea filmului „In apararea Moldovei”. Partidul Liberal Democrat din Moldova a mers pe o linie mai artistica - putine cadre filmate in timpul revoltelor, multe secvente regizate, un mesaj mai putin puternic, dar mai bine directionat. Ca raspuns la acuzele lui Voronin, conform carora s-a aflat la baza violentelor, Partidul Liberal a prezentat si cel mai lung film: 40 de minute. „Adevarul despre 7 aprilie” e dedicat memoriei mortilor acelor zile. „Sunt impinsi cumva sa intre in joc. Sa raspunda cu aceleasi coduri. Vedem o lupta electorala care scoate in fata nu platforme politice, nu proiecte social-economice, ci emotii si pasiune”, explica Ernu.
POLITICA DIN MOLDOVA, PRIN OCHII REGIZORULUI IGOR COBILEANSKI
„Vad personaje neaose, totodata sinistre si contradictorii”
Ar face un film despre 7 aprilie. Regizorul basarabean Igor Cobileanski ar pune cap la cap imaginile filmate de tineri, toata nebunia de atunci.
EVZ: A explodat productia de „documentare” in Republica Moldova. O fi bine?
Igor Cobileanski: E mult spus documentar. Mai degraba e tendinta unor jurnalisti incepatori de a face publicistica. Exista si o parte benefica, pentru ca cei care vor sa faca film au aceasta ocazie. Plus ca telespectatorii, mai ales tinerii, nu prea sunt obisnuiti sa vada documentare. Iar interesul pentru evenimentele de pe 7 aprilie provoaca dorinta de a urmari ceva mai mare. Deci, din punctul meu de vedere, e o reusita pe mai multe fronturi. Dar am mai multe semne de intrebare in legatura cu calitatea acestor materiale, in sensul dramaturgic, in ceea ce tine de echidistanta autorului pentru niste eve nimente. Aceasta atitudine absolut personala a autorilor - atat de stanga, cat si de dreapta - e prezenta in toate filmele. Incerc sa ma ridic deasupra convingerilor personale vizavi de aceste evenimente si de acest regim puturos - miroase a moarte de la el -, incerc sa focalizez: niciunul nu este echidistant. Au menirea clara de a convinge, de a manipula. „Capcana”, de exemplu, manipuleaza cu sentimentul absolut uman al victimizarii, incearca sa sensibilizeze prezentand familiile si moartea celor trei tineri. „Atac asupra Moldovei” incearca sa demonstreze cu cata iscusinta s-au desfasurat pro testele opozitiei cu bani romanesti si cat de atenti au fost guvernantii sa nu se intample o catastrofa. Modalitatea e diferita, dar finalul e acelasi: a vota pro sau contra cuiva.
Adevarul e nicaieri.
Da. As lua un film, ca acela al lui Staras (Constantin Staras - autorul filmului „Atac asupra Moldovei” - n.r.) si unul dintre filmele de dreapta si as face un singur film, care mi-ar arata foarte clar cum gandesc cele doua tabere.
Gasiti totusi calitati tehnice in realizarea unora dintre ele?
Da. Trebuie sa remarcam calitatea grafica, calitatea textuala, pot sa zic chiar dramaturgica, a doua filme: „Capcana” este OK, din perspectiva dramaturgica, si cel al lui Staras - din punctul sau de vedere, este un material de investigatie convingator pentru cineva care nu-si pune foarte multe semne de intrebare.
Ati face vreodata un film despre ce s-a intamplat pe 7 aprilie?
Sincer, da. As aduna foarte multe materiale filmate de tineri. Spun asta pentru ca si eu am fost in Piata. N-am aruncat cu pietre, dar am fotografiat foarte multe lucruri, la intamplare. Si foarte multa lume facea asta. Sunt materiale care pot fi folosite intr-un film documentar: reprezinta unghiul subiectiv al manifestantilor. Un lucru e clar: daca as face un film de genul asta, nu l-as dedica unor alegeri. Pe mine m-ar fi interesat in primul rand o investigatie jurnalistica, mai putin partea artistica: ar fi despre tehnici de manipulare, despre comportamentul fabulos al tinerilor, despre o calitate a moldovenilor: aceea de a face revolte ziua. Moldovenii fac revolta ziua, incepand cu ora 9.00.
Faptul ca s-a filmat foarte mult pare sa fi influentat mult gesturile celor de acolo.
Cred ca peste tot ar fi fost la fel... Ce mi s-a parut nou si genial este solidaritatea tinerilor, care au facut o pseudorevolutie pe net. Pentru ca sunt mii de oameni care discuta pe Twitter si care decid sa iasa in piata. Este un alt subiect care merita discutat intr-un film.
Cat umor absurd a continut campania care se incheie? Regasiti si aici material pentru un film?
De un film e mult. Personaje filmice sunt insa foarte multe. Vad personaje neaose si totodata sinistre si contradictorii. Sunt tocmai personajele Partidului Comunist, care oscileaza intre cinism si prostie. Sunt lucruri absolut idioate... Un exemplu: la cateva zile dupa ce a murit acel tanar, Valeriu Boboc, oficialitatile spuneau ca s-a intoxicat cu un gaz bizar. Ca sa vina un englezoi, cateva luni mai tarziu, sa demonstreze c-a fost batut. Intr-o conferinta de presa de ieri (miercuri - n.r.), procurorul general Valeriu Gurbulea povestea despre cum au murit ceilalti doi, intamplari la fel de incredibile ca si cea cu gazul. Si nimeni nu l-a intrebat: „Cum ati vrea sa va credem acum?”. Ar fi foarte multe personaje absurde, ar merge cu caldarea.
”Atitudinea absolut personala a autorilor (...) e prezenta in toate filmele. Toate au menirea clara de a convinge, de a manipula.”, Igor Cobileanski regizor
LUCIDITATE - „Incerc sa-mi mentin echilibrul”
Pare ca lipseste luciditatea, chiar daca multi mol - doveni vor sa vada o schimbare acolo.
Cred ca schimbarea va veni, nu stiu daca acum. Sondajele arata ca moldovenii cred cel mai mult in Biserica si in Voronin. E o simbioza care duce pana la dramatism. Astea sunt roadele pe care le culegem in urma unei indobitociri sovietice, traita vreme de peste 40 de ani. Astea-s roadele, nu vul garitati, nu proasta educatie. Sunt anomalii in gandire, e haos mental.
Pe de alta parte, pentru un regizor e o sursa de inspiratie nesecata.
Ma mangai cu asta: vezi oameni vii, sunt langa tine. Problema e ca in acest mediu traiesc si eu. Exact cum ai sta intr-un mediu cu bolnavi de tifos: te inspira sa-i vezi cum se chinuie, e si multa drama. Dar te gandesti, la un moment dat, daca nu cumva te-ai molipsit si tu. Incerc sa-mi mentin echilibrul. Si nu numai eu: sunt multi tineri care gandesc - Slava Domnului - normal. La un moment dat, ajungi seara inainte de somn si vezi ca treaba e mult mai nasoala decat o simpla inspiratie.
Alex Varninschi, Vlad Odobescu - Evenimentul Zilei