Crestinismul Daciei

Audienta apostolilor era formata din aceiasi oameni care cu cinzeci de zile in urma participasera la sarbatoarea Pastelor si fusesera prezenti la crucificarea lui Isus. Mesajul lui Petru produce bulversare in ascultatori, care sunt facuti responsabili de crucificarea lui Isus. Strapunsi in inima si convinsi de invierea si implicit de identitatea lui Isus, ei cer sa li se spuna ce sa faca. Acelasi apostol, Petru, vazand credinta lor, ii indeamna sa se pocaiasca si sa primeasca botezul. Cei ce au primit propovaduirea in numar de aproximativ 3000, au fost botezati, si astfel a luat fiinta prima Biserica (Fapte 2:37-41). 
Desi propovaduirea a avut loc in limbile materne ale celor ce au venit la sarbatoarea Cinzecimii, desi cei convertiti au provenit din medii etnice diferite (mentionate in naratiune), totusi ucenicii nu au inteles inca destinul Bisericii – acela de a aduna in sanul ei oameni de toate limbile si popoarele. Ei s-au limitat la a predica Evanghelia in Ierusalim cu asteptarea ca evreii sa raspunda la mesajul lor. Textul cartii Faptele Apostolilor descrie viata acestor adepti ai lui Isus (numiti ucenici), principiile comunitatii pe care au infiintat-o, precum si modul in care, in ciuda persecutiilor, au raspandit Evanghelia peste tot in Ierusalim. Dar naratiunea nu se opreste aici, ci arata modul in care Dumnezeu a intervenit providential pentru a raspandi Evanghelia in alte tinuturi si la alte popoare. Pentru a indeplini acest lucru, Dumnezeu a ingaduit ca asupra primei Biserici sa se abata  o crunta persecutie, care va imprastia pe credinciosi in toate partile si ii va determina sa disemineze Evanghelia in locurile unde au fost aruncati de persecutie.
Opozitia structurilor vechi religioase
Opozitia cea mai inversunata fata de Evanghelia lui Christos a venit din partea preotimii lui Israel, a carturarilor si a batranilor cari formau Sinedriul, forul suprem religios si judecatoresc al natiunii iudeilor. Cartea descrie persecutiile ucenicilor lui Isus in Ierusalim, dezbaterile din Sinedriu cu privire la metoda cea mai eficace prin care sa puna capat propovaduirii crestine, si determinarea ucenicilor de a asculta mai mult de Dumnezeu decat de oameni (Fapte, capitolele 4 si 5). Rezultatul acestor confruntari a fost concretizat in cresterea vertiginoasa a numarului celor ce se converteau la noua credinta (Fapte 2:47; 4:4, 23-33; 5:29, etc.).  La cei trei mii de barbati care au crezut in ziua Cinzecimii s-au adaugat imediat alte doua mii dupa o vindecare miraculoasa infaptuita de Petru si Ioan, ucenicii cei mai proeminenti ai comunitatii din Ierusalim. Nu stim cati din cei convertiti la Cinzecime erau locuitori ai Ierusalimului, dar este corect sa credem ca cei mai multi din a doua grupa (cei doua mii) erau din Ierusalim. Daca luam in considerare faptul ca, in acord cu uzanta evreilor, numarati erau doar barbatii, putem concluziona ca societatea crestina din Ierusalim avea cel putin un numar egal de femei, ceea ce arata forta cu care s-a raspandit credinta in Isus Christos in popor. Opozitia mare a protipendadei religioase a evreilor ne comunica ceva despre cresterea vertiginoasa a comunitatii ucenicilor lui Isus imediat dupa moarea, invierea si inaltarea Lui. Ucenicii sunt arestati, interogati, intemnitati, batuti, amenintati, martirizati, dar nu invinsi (Fapte 4:1-3, 7, 18, 21; 5:17-18, 27-29, 40; 7:55-60). Perioadele de persecutie alterneaza cu cel de acalmie (Fapte 8:1; 9:31),  dar si unele si altele cauzeaza cresterea Bisericii. Martirii s-au dovedit a fi samanta crestinismului.
Raspandirea credintei crestine in regiunile Palestinei
Prigoane crestinilor din Ierusalim a dus la raspandirea lor in regiunile inconjuratoare. Despre acesti crestini ni se spune ca erau foarte activi in proclamarea Evangheliei crestine. „...s-a pornit o mare prigonire impotriva Bisericii din Ierusalim. Si toti, afara de apostoli, s-au imprastiat prin partile Iudeii si ale Samariei... Cei ce se imprastiasera mergeau din loc in loc, si propovaduiau Cuvantul“ (Fapte 8:1, 4). Nu ni se spune care au fost localitatile Iudeii si Samariei unde au ajuns acesti credinciosi, dar cert este ca Evanghelia a patruns in toate locurile acestor provincii. In mod particular insa, ni se spune cum a fost cucerit pentru credinta crestina orasul Samaria prin eforturile evanghelistice ale diaconului Filip (Fapte 8:5-25). Trezirea spirituala a Samariei a fost asa de puternica incat apostolii din Ierusalim au trimis pe Petru si Ioan sa verifice convertirea samaritenilor si sa organizeze noua comunitate de crestini de acolo. Textul mai mentioneaza ca la intoarcerea celor doi din orasul Samariei „au vestit Evanghelia in multe sate de ale samaritenilor“ (Fapte 8:25).  In urma altor actiuni evanghelistice ale lui Petru si Filip, credinta crestina a fost plantata si pe coasta de est a Mediteranei in orasele proeminente de acolo. Sunt pomenite cu numele orasele Azot, Lida, Sarona, Iope, Cezarea, si mentionate altele fara a fi numite intre Azot si Cezarea (Fapte 8:40; 9:32-43).