Iata ca dupa cateva saptamani de tacere revin in atentia dumneavoastra pentru a va aduce la cunostinta si vestea implinirii dorintei redactiei noastre de a ne muta si de a avea o biblioteca romaneasca cu un centru cultural. Am scris intr-unul din numerele trecute despre faptul ca in pofida situatiei economice precare actuale avem totusi sansa, in mod miraculos, sa ne bucuram de un sediu nou si mult mai adecvat pentru activitatea organizatiei Romanian-American Network si implicit a redactiei. Ei bine, iata ca preconizata mutare despre care scriam s-a si infaptuit iar la ora la care va scriu aceste randuri redactia functioneaza deja in noile birouri iar Biblioteca Romaneasca si sala pentru evenimente speciale a Centrului Cultural a fost deja deschisa oficial in seara zilei de sambata 11 iulie a.c. bucurandu-ne de prezenta a numerosi prieteni ce ne-au ajutat la infaptuirea acestui proiect. Si mergand mai departe cu proiectul, nadajduim ca la ora la care dumneavoastra veti citi aceste randuri sa avem deschisa si Expozitia Satului Romanesc intr-un aranjament atractiv ce va oferi satisfactie celor doritori de a cunoaste cate putin despre originea noastra si traditiile poporului roman.
Asa ca, chiar daca ati simtit putin absenta unei editii sau doua ale ziarului Romanian Tribune si v-ati ingrijorat de continuitatea activitatii noastre, acum ma bucur sa va marturisesc - coplesit de o satisfactie nemeritata, faptul ca din cate intrezarim acum si aici putem spune inca odata ca Dumnezeu ne-a ajutat!
De mic copil am fost invatat de bunicul meu sa imi aduc planurile si dorintele inaintea lui Dumnezeu pentru ca numai El poate sa le aduca la implinire. Nu oamenii, nu autoritatile, nu institutiile sau cei ce le conduc, ci Dumnezeu. Mi-a spus ca e bine sa apelez la increderea si acordul acestora insa cu conditia ca rugaciunea mea sa fie adusa Celui ce este peste toti si toate, Celui ce nu pierde nicoodata controlul situatiei si intotdeauna este Atotputernic. Am reinvatat aceasta lectie apoi in viata de nenumarate ori si parca de fiecare data sunt mai uluit de modul in care mi se adevereste suveranitatea lui Dumnezeu.
Si de data aceasta am intampinat numeroase probleme si obstacole insa in cele din urma lucrarea iata ca a ajuns la bun sfarsit. De data aceasta parca uimirea imi este si mai mare deoarece realizez ca in intarzierea implinirii dorintei si planurilor mele, cu rusine trebuie sa recunosc, credinta mi-a slabit si nu mai eram atat de sigur ca voi vedea toate aceste proiecte finalizate. Criza economica, oboseala acumulata de-a lungul celor 14 ani de activitate editoriala in comunitatea romaneasca din SUA ce-i incheiem luna acesta, lipsa de suport pe masura numarului celor ce-i avem ca cititori, lipsa de incurajare din partea celor mai multi... toate desigur motive ce intr-un fel mi-au justificat neincrederea sporita pe zi ce trecea. Ori abia apoi am constatat ca exact aici trebuia sa ajung: sa nu ma incred in oameni sau in puterea lor ci numai in Dumnezeu! Cand eu am capitulat, cand eu am ajuns la punctul in care dorinta mea parea nerealizabila si toate calculele nu aveau rezultatul dorit, atunci a intervenit factorul minune! Atunci mi-a gasit El si resurse, si oameni, si timp, si energie! Numai asa s-a ajuns la ceea ce poate fi vazut acum de oricine si ceea ce-mi doresc acum cel mai tare este sa marturisesc oricui, acum sau peste ani, ca nu sunt vrednic de a fi felicitat pentru aceste realizari si nici nu am fost in stare sa fac ce mi-am propus daca nu era pentru Bunatatea, Mila, Harul si Dragostea lui Dumnezeu. El mi-a dat totul in momente care nu meritam nimic! El mi-a luat nimicul si l-a acoperit cu Plinatatea Sa, cu toate resursele necesare.
Veti citi si veti auzi peste ani tot mai mult despre aceia la inimile carora a lucrat Dumnezeu si pe care i-a avut in plan pentru a-i folosi in acest proiect insa vreau sa va marturisesc bucuria pe care o am sa constat ca acestia provin din biserici crestine romanesti de toate confesiunile existente aici in Chicago: adventisti, baptisti, greco-catolici, ortodocsi si penticostali. Astfel, cel mai mare lucru pe care l-am dorit cu privire la acest proiect maret a fost infaptuit si nici o biserica sau confesiune crestina nu poate spune ca acest proiect ii apartine exclusiv! Am dorit ca la baza eforturilor deschiderii acestui centru romanesc sa stea unitatea tuturor crestinilor si numai asa doresc sa si mergem mai departe!
Ma bucur foarte mult sa realizez ca desi suntem diferiti in gandire, in pricepere si intelegerea unor doctrine confesionale si chiar in inchinare, avem totusi in adancul nostru un gand si o dorinta de unitate crestina.
Ma bucur de asemenea sa constat faptul ca uneori nu avem nevoie de lectii de religie sau teologie pentru a ne intelege mai bine unii cu altii ci avem nevoie de proiecte comune care sa ne lege dragostea si vointa de a face ceva bun pentru intreaga comunitate, pentru copiii nostri si chiar pentru aceia care vor sa ne cunoasca si sa vada de ce sunt buni romanii!
Acum va asteptam sa ne vizitati si sa prindeti curaj, sa va bucurati si dumneavoastra de faptul ca sunteti de origine romaneasca si ca faceti parte dintr-un popor cu o istorie si o cultura minunata! Sunt convins ca veti gasi suficiente motive de satisfactie si veti realiza ca numai uniti vom putea face cate ceva pentru a avea o imagine mai buna ca grup etnic si natiune chiar si aici pe aceste meleaguri. Cred ca atat copiii nostri cat si copiii lor merita acest lucru. Trebuie sa tinem cont mai mult de toate cele bune si mai putin de toate cele rele si numai asa vom putea schimba cate ceva in jurul nostru.