Poate ca destui nu vad padurea din cauza copacilor – dar pe masura ce subiecte politice minore infierbanta ecranele, Romania merge din esec in esec. Si lista devine deja ingrijorator de lunga. Romania a ratat in punctul cel mai fierbinte al politicii sale externe, dupa scandalul sexual in care a fost atras consulul roman de la Chisinau si multe capete ar fi trebuit sa se rostogoleasca pe scarile Ministerului de Externe si ale SIE. In plan intern, Guvernul a esuat in restructurarea aparatului de stat. I-a lipsit vointa politica, s-a blocat in hatisul de aranjamente bizantine de la baza coalitiei.
Suntem deja in grupa membrilor estici ai UE cel mai grav afectati de criza. O grupa dominata de tarile baltice, dar in care mai intra si Ungaria. Din pacate, clasa politica romaneasca nu beneficiaza de lobbyul international al Ungariei. Si nici de simpatia pe care Occidentul o nutreste fata de micile state de la Marea Baltica, ridicate miraculos din cenusa imperiului sovietic.
Dimpotriva, Romania apare azi ca un stat-problema, in care, asa cum sugereaza si recentul raport de monitorizare al Comisiei Europene, elite politico-economice au capatat un fel de imunitate in fata justitiei, iar magistratii se razboiesc in instante cu Guvernul. Un loc in care sunt prea multe masini si case de lux, dar si prea multi saraci, ca sa nu fie ceva necurat la mijloc.
Dupa doi ani de confruntari electorale, Romania nu are o formula guvernamentala stabila, nici un proiect de modernizare. Si, mai rau, nu se intrevede vreun purtator al sperantei. Alese cu voturile aparatului de stat, ale asistatilor si pomanagiilor de ocazie, elitele politice chiar au o problema de legitimitate. Ele iau voturi de la saraci, slujesc unui grup restrans de bogati, dar ignora categoriile dinamice ale societatii, indeparteaza competentele in favoarea impostorilor, se desprind de clasa de mijloc.
Campaniile electorale nu mai sunt dezbateri nationale pentru cetateni responsabili. Ci exercitii de seductie colectiva si operatiuni de parasutare a ajutoarelor. Si, cu cat nebunia de amplifica, increderea publica in institutii, in proceduri si in democratie se prabuseste. Iar cetatenii nemultumiti abandoneaza statul, renunta la implicare si se refugiaza in proiecte individuale.
Daca falimentul balticilor este tratabil dupa manuale, Romania este cu adevarat cazul de targa al Europei - un amestec toxic de falimente economice, politice si sociale. Daca am fi in America Latina, am spune ca e atmosfera propice unui puci. Dar aici, in colbul Balcanilor, e doar adierea unui sfarsit de domnie fanariota, cu succesor necunoscut.
Hotarat lucru, situatia nu are solutie la Bucuresti. Dar la Bruxelles?