Dar poate nu e vorba despre asta. Poate ca romanii, pur si simplu, ignora corectitudinea politica (in general, o fac anonim sau la o bere), considerand-o un moft.
Oricare ar fi substratul, peisajul ramane dezolant. Se spune ca nu e bine sa te certi cu cititorii tai. Sa nu ti-i pui in cap. Cei mai naivi socot ca nu e bine nici sa te lasi purtat de val, numai ca sa faci poporului pe plac. Cata vreme ai capul pe umeri, nu poti ignora o reactie socanta. Ma refer la cazul politistului din judetul Galati, cel care si-a executat o mai veche cunostinta, in plina strada.
Pe scurt, pentru cei care inca nu cunosc cazul. Un tip care, probabil, voia sa se dea mare asculta muzica data la maximum intr-o masina. Adjunctul sefului de post s-a sesizat. A venit de-acasa si i-a spus omului ca tulbura linistea publica. Cei doi s-au luat la cearta (cine indraznea sa se ia in gura cu organul, pe vremea lui Ceausescu?, vor zice imediat nostalgicii mizeriei comuniste). S-au injurat, amintindu-si si ca, in urma cu ceva ani, politistul il anchetase pe „turbulent“, deci cei doi aveau o istorie.
Dupa o vreme, politistul a plecat. A revenit insa dupa zece minute, cu pistolul din dotare, si a tras patru focuri in „turbulent“. I s-a parut ca vrea sa-l atace, le-ar fi spus procurorilor. Ciuruitul a incercat sa fuga. A mai incasat doua gloante.
O crima cu sange rece, survenita, ironic, la putin timp dupa ce ministrul de interne, Dan Nica, ii sfatuia pe politisti sa apeleze mai mult la armele din dotare, pentru retinerea infractorilor. Reactia opiniei publice, cel putin a celei care se manifesta pe evz.ro, a fost socanta. Aproape toate cele 140 de comentarii pe care le-am parcurs inainte de a scrie acest editorial sunt de genul: „bine i-a facut manelistului!“, „asa le trebuie!“, „ori noi, ori ei!“, „politistul ar merita facut erou“.
Persoane presupus civilizate, cu acces la internet, aplauda o crima socanta. N-au auzit un foc de arma de aproape, dar li se pare normal sa se moara pentru un fleac. Psihologii spun ca, in realitate, aplauda faptul ca omul legii a intervenit (revoltati ca, de obicei, autoritatile ezita sa faca ordine), si nu felul in care a facut-o. Savantlacuri care cosmetizeaza adevarul: suntem lasi, rai, nedrepti, rasisti, ipocriti (cati, oare, dintre cei care spun ca trebuie starpiti manelistii asculta, la randul lor, manele, cat ii tine difuzorul?).
Ceva asemanator s-a intamplat si in cazul Gigi Becali. Va mai amintiti? Si-a facut dreptate singur, atunci cand niste hoti, interlopi si ei, i-au furat o masina. O mare parte a opiniei publice, gratios manipulata de televiziuni, a simpatizat cu personajul care s-a comportat ca un veritabil sef de clan mafiot.
Nu vreau sa idealizez perioada de aur a Romaniei (Carol I, Ferdinand), dar cred ca exista mai mult bun-simt, mai multa frica de Dumnezeu. Ura si rautatea din societatea romaneasca, prostia, mizeria, saracia, criza si inertia ei, guvernarea defectuoasa si impostura alcatuiesc un mediu numai bun pentru o noua ascensiunea extremismului in Romania. Un popor gata sa-si sinucida libertatea risca sa o si faca. Risca sa-si aiba fix conducatorii pe care si-i merita.