Desi mai au putin si se scuipa in direct si la ora de varf, pesedistii si pedelistii sunt fortati de criza sa ramana impreuna. Liantul se numeste FMI, iar dezertarea unilaterala este extrem de periculoasa.
Nu exista un plan anticriza mai bun decat cel inscris in acordul cu FMI. Alte planuri si masuri pot fi admise doar daca se-ncadreaza in gradele de libertate date de intelegerea cu Fondul. Motivele sunt multiple, dar, in opinia mea, ele pot fi rezumate la doua: banii si credibilitatea conferita de implicarea in aranjament a Comisiei Europene, Bancii Mondiale, BEI, BERD, plus toate bancile-mama cu fiicele lor de pe aici. O deraiere a aranjamentului ar face imposibila iesirea in lume in cautare de bani data fiind anvergura institutionala externa a imprumutului. Pe sleau, nu ne putem permite in nici un fel sa nu ne tinem de acord.
Romania nu se poate lipsi nici de bani, nici de credibilitate, fapt ce leaga de maini si de picioare partidele aflate la guvernare si le mai trage si fesul pe fata. In raport cu aceasta plasa externa, replicile Udrea-Vanghelie si tot ce in genere defineste circul politic intern raman jocuri de glezne pentru prezidentialele din toamna.
Guvernul nu va avea probleme majore in a trece cu bine de prima evaluare a acordului, insa greul de-abia acum incepe, cand, in afara anunturilor de taieri in nestire de cheltuieli, trebuie sa treaca si la fapte. Reformele structurale, cele importante, sunt cele care vizeaza salarizarea unica in sistemul bugetar, reasezarea sistemului public de pensii si legea responsabilizarii fiscale. Importanta lor rezida atat in faptul ca sunt inscrise ca actiuni prioritare in acordul de imprumut, cat si in aceea ca asigura pe termen mediu atingerea criteriilor de la Maastricht pentru adoptarea euro, un scop strategic inadmisibil de slab comunicat opiniei publice de catre guvernanti. Reformele amintite mai au insa caracteristici importante in sprijinul ideii din titlul acestui comentariu.
Date fiind aspectele delicate din punct de vedere social, aceste reforme trebuie adoptate in perioada de criza, cand populatia poate sa le accepte ca un cost al recesiunii. Adoptarea legilor in cauza necesita insa nu doar vointa politica, ci si majoritate parlamentara. Desigur, PSD si PDL ar rupe maine aceasta majoritate, insa aceasta ar avea doua consecinte. Prima ar fi ca legile sa nu treaca, echivalent al deraierii acordului si al unui veritabil cataclism economic declansat de taierea finantarii. Cea de-a doua, care decurge din prima, ar fi ca ar transforma partidul aflat la guvernare intr-un erou care a murit cu interesul national de gat, iar pe celalalt in responsabil direct al marasmului economic si social, cu costuri politice previzibile. Toate aceste riscuri n-ar fi existat daca in aceasta toamna n-am avea alegeri prezidentiale.
Daniel Oanta - Cotidianul