Ceremonia sustinuta la Cercul Militar National in cinstea Zilei Imnului, sarbatorita an de an la 29 iulie, a strans mai putini oameni decat steaguri arborate in apropierea Universitatii din Bucuresti.
Multi dintre cei prezenti au fost persoane in varsta, detaliu care te face sa te intrebi daca respectul pentru simbolurile nationale nu este cumva pe duca. Un imn trecut prin piepturile victimelor revolutiilor. E cel mai simplu lucru care se poate spune despre „Desteapta-te romane“. Mergem in spate 161 de ani: pe 29 iulie 1848, versurile sale erau auzite pentru prima oara in strada, in Parcul Zavoi din Ramnicu Valcea. Erau zilele fierbinti ale epocii pasoptiste si ale idealurilor nationale fervente.
„S-a simtit nevoia unui cantec razboinic“
Istoria scrierii imnului national pleaca tocmai de la aceasta nevoie a versificarii eroice si exaltate, intr-o perioada in care romanii isi desenau natiunea cu ajutorul miturilor. George Cosbuc scria la vremea respectiva: „S-a simtit nevoia unui cantec razboinic, unei „Marsellieze“ a romanilor, in Ardeal. Fara indoiala, Andrei Muresanu, ca ardelean, stia cel mai bine ce are si ce trebuie spus ardelenilor; a priceput, insa, sa spuna pasurile neamului intreg“.
Restul e istorie: cantecul a aprins multimile revolutionare de la 1848, a insotit soldatii romani pe frontul Razboiului de independenta si a tinut de urat in transeele teribile ale celor doua razboaie mondiale. Revolutia din 1989 l-a investit din nou cu speranta insangerata a romanilor si cu rolul de a mobiliza idealuri. Traseul a fost previzibil: imediat dupa evenimentele acelui decembrie de acum doua decenii, „Desteapta-te romane“ a devenit imnul national al Romaniei, consacrat definitiv in Constitutia din 1991.
PESTE ANI
Sarbatoare trista in cinstea imnului
Sarbatorita relativ tarziu, de la finalul anilor ‘90, Ziua Imnului nu a avut prea mult succes. In 1998, anul primei sarbatori contemporane in cinstea lui „Desteapta-te, romane!“, nu s-au strans prea multi oameni. Mai mult, de atunci, an de an, se strang tot mai putini. Anul acesta a respectat aceasta traditie trista. Nici Bucurestiul nu s-a primenit prea tare, autobuzele neavand steaguri agatate deasupra parbrizului, iar imnul auzindu-se doar la primele ore ale diminetii, pe la oamenii care au uitat televizoarele deschise pe TVR.
La evenimentul anului acesta au fost prezenti cativa veterani de razboi, care au profitat de prilej pentru conversatii interminabile, si cateva persoane cunoscute din administratie, dintre care ii amintim pe premierul Emil Boc si popularul purtator de cuvant al Politiei Capitalei, Christian Ciocan.
„Mie mi-a placut in comunism. Respectam simbolurile si atunci“
Ultimul, „prezent nu din obligatie, ci ca simplu roman“, crede ca imnul si steagul national sunt cele care reprezinta cel mai bine Romania in lume, stand deasupra tuturor variantelor de brand de tara. „Semnele si simbolurile nationale trebuie respectate de tot neamul. Ele sunt cele care ne reprezinta in lume. Mergi la turci si vei vedea drapele pe fiecare stalp si cladire. Eu am crescut la Turnu Severin, in apropierea sarbilor. Ii admir enorm, ca neam. Le admir patriotismul. Inainte si chiar si dupa caderea comunismului, in fiecare casa era/este cate un tablou al lui Tito“.
Purtatorul de cuvant al Politiei crede ca respectul fata de valorile nationale nu trebuie sa tina cont de perioada sau ... preferinte muzicale. „Mie mi-a placut in comunism. M-a invatat ce e ordinea, disciplina. Si atunci respectam simbolurile nationale, cum le respect si pe cele de acum. La Revolutie eram soldat si m-a prins aici, in Bucuresti. Stii ce am simtit? Panica. Atat.“
Intrebat de ce la Madonna romanii se ingramadesc pentru bilete iar la Ziua Imnului nu vine mai nimeni si se remarca o indiferenta nationala, Ciocan a raspuns: „Asta e imn, nu slagar. De fiecare data cand ascult „Desteapta-te, romane!“ ma trece un fior. Totusi, important este ca acest cantec nu trebuie neaparat sa iti placa, precum o simpla melodie, ci trebuie sa il respecti“.
POVESTEA IMNURILOR
De la marsul triumfal la zdrobitele catuse
Necesitatea unui imn national s-a facut pentru prima oara simtita dupa 1840, cand domnitorii romani ai Principatelor au inteles utilitatea si puterea simbolica ale acestuia, mai ales in cazul festivitatilor oficiale.
* In 1862, a fost organizat un concurs public pentru imnul noului stat constituit prin unirea Tarii Romanesti cu Moldova. Castigatoare a iesit piesa „Mars triumfal si primirea steagului si a Mariei Sale Printul Domnnitor“.
* Doua decenii mai tarziu, poetul Vasile Alecsandri scria imnul regal – „Traiasca Regele“, care devenea imnul de stat al Romaniei, fiind intonat pentru prima data in 1884. Acordurile lui s-au auzit in Romania pana la sfarsitului anului 1947.
* Versurile actualului imn national al Romaniei ii apartin lui Andrei Muresanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducator si unul dintre personajele principale ale anului 1848. Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), poet si culegator de folclor.
* 1900 consemneaza prima inregistrare pe disc a imnului, realizata in Statele Unite ale Americii.
* „Desteapta-te, romane!“ a fost interzis imediat dupa instaurarea dictaturii comuniste, la 30 decembrie 1947. Abia dupa 1970 melodia a putut fi din nou cantata, insa fara versurile originale.
* Perioada comunist[ a „cunoscut“ trei imnuri nationale. „Zdrobite catuse“, in perioada 1958-1953, „Te slavim Romanie“, in perioada 1953-1977 si pe cel care i-a urmat pana in 1989, „Trei culori“, in perioada 1977-1989.
Vlad Stoicescu, Dan Arsenie - Evenimentul Zilei