Serban din „Liceenii“ testeaza visul american

Trebuie sa ai agent ca sa te poti misca, indiferent ca esti actor, scenarist sau jucator de tenis“, spune Tudor Petrut, in timp ce vireaza spre Rodeo Drive, prin Beverly Hills. Undeva in stanga, scheletul unei cladiri imense, in lucru. „Aici va fi sediul William Morris & Endeavour, cele doua companii de impresariat care au facut fuziune recent si care au schimbat un pic dinamica pietei“, ne explica.

E una dintre cele cateva agentii din „liga intai“, la care viseaza orice aspirant la o viata de Hollywood, inclusiv actorul in varsta de 45 de ani, emigrat din Romania imediat dupa Revolutie. Interpretul lui Serban din „Liceenii“ si-a facut rost de propriul ghid in „cetatea filmului“. Unul care nu e prea fericit de felul „cumpatat“ in care scrie scenarii clientul sau din Europa de Est.

„N-ai agent, n-ai facut nici o afacere. Agentul meu e din divizia a doua, cu clienti mai putin celebri. Cu cat filmul are un buget mai mare, cu atat agentia cu care lucreaza e mai mare. De exemplu, pe mine m-a certat agentul meu, pentru ca scriu filme cu bugete sub 10 milioane de dolari sau de maximum 50 de milioane“, povesteste Petrut, pe care cinema-ul romanesc l-a invatat cu minimalismul.

Matematica de California

Casatorit cu o americanca (tot de origine romana) Tudor Petrut este tatal a doi fii, Alexandru, student la Washington State University, si Stefan, elev la un liceu din Seattle.

„Inteleg romana, dar o vorbesc mai greu“, spune actorul. Cand nu scrie scenarii de film, corecteaza testele la matematica ale liceenilor de la Chavez High School din Santa Ana, Orange County. Teste pe care in Romania, zice, le-ar fi rezolvat copiii din generala. „Asta e o tara de cowboy, nu de intelectuali. Aici, daca ai o diploma de facultate esti doctor, filosof“.

Pe aceeasi idee si pe faptul ca americanii fug de ecuatii cu necunoscute „ca de dracu“ mizeaza cand spune ca nu-i da fiori criza financiara. „E criza mare de profesori, mai ales de mate, care-i o disciplina mai grea, nu le prea place lor, asa ca nu-mi fac probleme“. Are probleme, in schimb, cu liceenii, majoritatea mexicani si afroamericani cu „social issues“. „Nu poti sa te atingi de ei in nici un fel, n-ai nici un drept acolo. Dar poate pentru ca par eu mai serios, asa, ma descurc OK cu ei“.

Cinci scenarii semnate Tudor Petrut au circulat pe imensa piata de povesti de la Hollywood. Toate americanesti, pentru ca „aici astea merg“. „Area 19“ ar fi fost un SF despre legatura dintre un specialist in comunicatii al Air Force si o stranie fiinta prinsa intr-o instalatie militara secreta, „Happy Happier Hell“ - dilema unui barbat de succes indragostit iremediabil de doua femei diferite, iar „Who Gets the Girl?“, a unei femei care penduleaza intre doi barbati.

„A fost o perioada in care am scris comedii romantice, ca astea se cautau si acolo am avut probleme cu distributia, pentru ca ori n-au vrut, ori nu le-a placut, ori n-au avut timp. Ne trebuia un actor cunoscut“, explica Petrut.

Un scenariu despre Ceausescu

Un singur scenariu e legat de Romania, insa americanii nu-l vor pentru ca are prea multa istorie si politica, iar romanii nu-l fac ca e prea scump. „Scenes From a Revolution“, scris la putin timp dupa emigrare, s-ar fi vrut un thriller politic cu securisti, agenti CIA si KGB. „Am crescut in Piata Romana, am fost acolo la Revolutie, stiam pe toata lumea, inclusiv pe soldatii de jos. Si am scos o chestie romantata, asa. E despre un fost securist care fuge in America si se intoarce in Romania clandestin in prima zi de Revolutie, pe 16 decembrie. Toata lumea crede ca a venit sa-i ia gatul lui Ceausescu. Bineinteles ca e acolo si un rus de la KGB, care il stie pe asta de la CIA“, rezuma scurt intriga.

In aceasta indelunga asteptare, o poveste a fost la un pas sa ajunga pe ecran. Una tipic americana, despre primul antrenor care a plasat o fata in pozitia de catcher (cel care prinde mingea) intr-un meci de baseball. „A fost un meci istoric ala. Intamplator, mi-a dat mie drepturile sa fac povestea, el lucreaza acum ca profesor. Si am scris-o americaneste, cu plans, cu emotii. Problema e ca nu pot face nimic cu el pana nu ne da ea drepturile. Iar ea refuza“, suna sec finalul unei istorii care i-ar fi putut aduce primul contract la Hollywood.

Doua luni de practica la Canal

Departe in timp si departe de locurile in care se petreceau toate acestea, Tudor Petrut se amuza de amintiri. Ce se intampla in „Liceenii“ se punea in practica si in realitate, insa in viata reala socialismul se construia altfel, fara zel propagandistic. „Am fost la Canal doua luni, la practica productiva, a fost cea mai tare vacanta din viata mea. Distractie maxima. Brigada Bucuresti, Liceul «Mihai Viteazul», sectia de matematica- fizica, baieti de ministri? Mergeam sa construim socialismul, cu mandrie patriotica, dar nu faceam nimic. Stateam la pescuit si la plaja“, isi aminteste nepotul lui Emanoil Petrut.

AMINTIRI

„Noi toti eram utecisti“

Secventa din film

Rivalul lui Stefan Banica Jr. din „Liceenii“ (1987) pastreaza legatura cu fostii sai colegi de platou. „Toti eram utecisti“, rade Tudor. „Era important sa fii un bun utecist in film. N-am sa uit niciodata cum i-au pus pe Banica si pe Mihai Constantin cu basca in cap, la atelierul liceului. Ne-am stricat de ras atunci, a fost motiv de gluma multa vreme“. Alaturi de unchiul sau, Emanoil Petrut, Tudor Petrut a jucat intr-un singur film, „Femeia din Ursa Mare“ (1982) a lui Adrian Petringenaru. Pe Bianca Brad a intalnit-o in muzicalul „Zambet de soare“ al regizoarei Elisabeta Bostan, iar pe baietii din „Liceenii“, in „Calatorie de neuitat“, regizat de Geo Saizescu.

Actorul Tudor Petrut in vizita la Biblioteca Romaneasca si Centrul Cultural din Chicago-Niles in august 2009 ocazie cu care a acceptat invitatia de a reveni pentru a-si intalnii fanii din aceasta zona in cadrul unei seri sau doua de cinemateca. Va vom tine la curent cu detalii suplimentare.