Nicolae Steinhardt, celebrul carturar si eseist, care in timpul detentiei din inchisorile comuniste s-a botezat in ritul ortodox, scria „Jurnalul fericirii“, ca printre bestiile din puscarii existau si oameni „moderati“. Printre cei la care se referea N. Steinhardt in cartea sa de capatai este un anume „Boiereanu“, pe atunci gardian la Penitenciarul de maxima siguranta Gherla, acum un pensionar nonagenar in orasul clujean.
„Sunt si gardieni care nu aplica regulamentele cu aceeasi strasnicie si nu dau ascultare ordinelor in mod nereflectat. Coreeanul sau Boiereanu de la Gherla … nu fac exces de zel, nu jignesc. Perchezitionand agale si fara de convingere ca un ac facut din sarma ar putea pereclita securitatea statului. Gasind prilejuri de a zambi ingaduitor, de a zvarli un chistoc, de a rezolva o situiatie fara a recurge la masuri disciplinare. Moderati“, scria Nicolae Steinhardt in „Jurnalul fericirii“.
„Nu am dat o palma la nimeni si de aceea mi-a dat Dumnezeu ani multi“
Moderat si modest sunt doua adjective care il caracterizeaza si acum pe batranul gardian Vasile Boiereanu. A iesit la pensie din 1972 si acum, la 90 de ani, si traieste linistit intr-o casa ingrijita de la marginea orasului Gherla. „Eu nu am fost la fel ca ceilalti. Eu nu am dat o palma la nimeni si de aceea mi-a dat Dumnezeu ani multi“, spune batranul care a lucrat la penitenciar intr-o perioada in care locul era ticsit cu oameni de seama, deveniti peste noapte detinuti politici.
Mai mult, el a fost sef de tura in temuta zarca de la Gherla, unde cei care nu voiau sa colaboreze sau sa recunoasca aberantele acuzatii erau inchisi pentru autoreflectie. Apa, frigul, umezeala si igrasia ii faceau si pe cei mai recalcitranti detinuti sa isi aminteasca ceea ce sistemul ii obliga sa-si aminteasca.
„Noaptea, in zarca, era frig rau de tot si la care puteam le mai dadeam cate o patura si le-o luam la cinci dimineasa cand se schimba tura sa nu ma porinda nimeni. Era plin de popi si ii lasam sa-si tina slujbele religioase sau la plimbator si lasam 25 de minute in loc de 15“, povesteste batranul.
„Ma, Nicutule, du-te si mananca“
In acest infern s-a legat si prietenia dintre N. Steinhardt si gardianul Vasile Boiereanu. „Pe sectia unde eram eu trebuia sa fie facut curat. Intr-o zi am mers la infirmerie si l-am intrebat chiar pe Stainfenberg (Steinhardt – n.r.) daca vrea sa ma ajute si sa faca curat pe sectia mea si el a zis da. Era amarat saracu, era fara par pe piept si atunci nu mi-am dat seama ca era un om destept“, rememoreaza Boiereanu. Se corecteaza repede si arunca in discutie un alt amanunt pentru a demonstra ca stie despre cine vorbeste. „S-a botezat in puscarie si a fost calugar la Rohia si a scris de mine in cartea lui“, spune el plin de bucurie.
In timp relatia dintre Steinhardt si Boiereanu a devenit din ce in ce mai apropiata. Gardianul se mandreste ca datorita lui Steinhardt si-a revenit miraculous si ca nu a mai fost nevoit sa se intoarca la infirmerie. „Il tineam pe langa mine si, cand se dadea mancarea, lui ii dadeam primul.
Ii puneam mai mult ca imi era drag de el. Ii ziceam: «Ma, Nicutule, ia si mananca primul si apoi mergi si stai la soare sa te incalzesti!» si in doua luni si-a revenit. El nu dormea atunci in zarca“, detaliaza fostul gardian.
L-a cautat dupa eliberare
Boiereanu admite ca discutiile cu Steinhardt erau foarte simple, deoarece avea numai sapte clase si nu voia sa para prost in fata carturarului. „Mai bine taceam. Asa am invatat acasa ca, daca nu stii ceva, mai bine taci. Eu aveam sapte clase si, la stiinta lui si la pregatirea lui, ce puteam sa discut eu cu el? Vorbeam treburi simple, de familia mea, de copii, de vreme“, isi aminteste gardianul.
Dupa eliberarea din penitenciar, Boireneau spune ca l-a cautat de doua ori pe Steinhardt, dar fara succes. „Am fost la el la Bucuresti. I-am dus haine, pentru ca nu prea avea. Avea o garsoniera undeva in centru. Prima data, menajera mi-a spus ca era internat in spital si a doua oara, ca este plecat la Rohia“, a mai spus Boiereanu.
CONDAMNAT
13 ani de munca silnica
Nicolae Steinhardt a fost arestat in anul 1959, dupa ce a refuzat sa depuna marturie impotriva „lotului intelectualilor mistico-legionari“, din care faceau parte Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, etc. Pentru acest refuz, Steinhardt a fost condamnat la 13 ani de munca silnica, fiind acuzat de „crima de uneltire contra ordinii sociale“. A fost inchis la Jilava, unde s-a si botezat in cultul ordotox, si la Gherla.
TRATAMENTE RELE
Gardianul Gabor, paznicul intelectualitatii romanesti
Spre deosebire de Boiereanu, care era mult mai „maleabil“, pentru Tiberius Gabor, un alt fost guardian de la Penitenciarul Gherla, regulamentul era litera de lege. Gabor a ocupat o functie mai „inalta“ decat colegul lui Vasile Boiereanu, si asta pentru ca a fost membru de partid inca din 1946. Pentru acest merit, sefii lui Gabor l-au numit pe acesta seful sectiei 3, din sectorul de detinere 3. Acesta era locul cel mai „sensibil“ din intreg penitenciarul, deoarece aici aveau loc anchetele ofiterilor de securitate si erau inchisi 323 de detinutI politici ale caror opinii nu au putut fi „convertite“.
„Eu eram seful locului de detinere si la noi erau profesorii, inginerii, invatatorii, legionarii, si preotii, adica toata floarea oamenilor destepti. In fiecare dimineata, primeam biletele cu numele celor care trebuiau adusi la ancheta. Apoi ce anchete se faceau, va puteti da seama. Ii bateau si ii umileau. Le bagau capul in WC si trageau apa peste“, rememoreaza Gabor.
Martor la executia fratelui ministrului Dejeu
Fostul gardian povesteste ca o singura data a fost martorul unei executii, si anume a lui Alexandru Dejeu, fratele fostului ministru de Interne, Gavril Dejeu. Spune ca executiile se faceau intr-o sala de sub popota puscariei.
„Nu era vorba despre niciun pluton de executie. Astea sunt povesti. Eu l-am escortat pe Alexandru Dejeu de la locul de izolare, unul special, la sala de execusie. L-am asezat in genunchi, dupa care procurorul a citit sentinta. A fost executat de locotenentul major Constanin Istrate, comandantul adjunct al inchisorii, care i-a tras un glont in cap. Pe la spate. Atat a fost“, spune fostul gardian.
Intrebat daca ar fi tras, Gabor spune ca ar fi facut asta doar daca i s-ar fi dat un ordin scris, insa in regulamentul inchisorii nu se prevedea asa ceva.
Mihai Soica - Evenimentul Zilei