Enervat de G7, Ceausescu a devenit eurosceptic

In mai multe interviuri acordate unor publicatii straine, la sfarsitul lunii iulie si in august 1989, dictatorul roman se declara extrem de sceptic in ceea ce priveste viitorul Uniunii Europene, vorbind despre ideea spatiului european fara frontiere ca despre o utopie.

Motive

Ceausescu avea mai multe motive sa fie nemultumit de Uniunea Europeana, de europenii din vest in general. In 1989, deschiderea pe care liderii tarilor capitaliste o manifestasera fata de el disparuse, ca efect al presiunilor opiniei publice, in urma dezvaluirilor din presa occidentala despre politica interna promovata de PCR, condus de clanul Ceausescu.

Invitatiile la Paris sau plimbarea cu trasura regala de la Londra erau simple amintiri si, odata cu racirea relatiilor politice, a urmat si caderea relatiilor economice.

In schimb, tarile europene se dovedeau mult mai dornice sa sprijine reformistii din Polonia si Ungaria, care nu numai ca adoptasera perestroika si glasnostul lui Gorbaciov, dar mersesera chiar mai departe decat secretarul general al PCUS, punand in discutie chiar sistemul socialist.

Dictatorul roman fusese unicul conducator de stat socialist care, la intalnirea liderilor din cadrul Pactului de la Varsovia, desfasurata in perioada 7-8 iulie 1989 la Bucuresti, se exprimase impotriva ideii lui Gorbaciov, de deschidere spre vest, si refuzase conceptul de „casa paneuropeana“.

La scurt timp dupa aceasta intalnire, in cadrul Summitului G7 (clubul celor mai bogate 7 tari ale lumii) de la Paris, desfasurat intre 14 si 16 iulie 1989, Comisia Europeana a fost insarcinata sa ia masuri rapide pentru a ajuta la reconstructia economica a Poloniei si Ungariei, fapt care l-a scos din sarite pe Ceausescu.

Istoric

Romania a fost prima tara socialista care a stabilit legaturi economice cu tarile din Piata Comuna, inca din 1967, cand din Comunitatea Economica Europeana faceau parte doar Belgia, Franta, Germania Federala, Italia, Luxemburg si Olanda. Acest lucru l-a facut pe Stefan Andrei, fostul ministru de Externe al lui Ceausescu, sa declare, dupa Revolutie, ca dictatorul ar fi contribuit la crearea Uniunii Europene.

Relatia a fost profitabila pentru ambele parti. Pe de o parte, Romania avea deschisa piata europeana pentru produsele sale, in special pentru industria usoara, si putea cumpara tehnologie pentru industria sa in dezvoltare. De cealalta parte, europenii primeau produse romanesti de buna calitate, la pret de dumping.

Opozitia lui Ceausescu la invadarea Cehoslovaciei, in 1968, ca si celelalte acte de „independenta“ fata de Moscova, pe care conducatorul Romaniei le-a pus in scena cu maiestrie, i-au deschis larg nu numai usile cancelariilor vestice, dar si pe cele ale bancherilor si firmelor din Europa Occidentala si SUA.

„Anii de miere“ s-au terminat dupa 1980. Defectarea generalului Pacepa, care a dezvaluit mistificarea pusa la cale de „independentul“ Ceausescu, informatiile despre infometarea poporului, despre frigul din casele romanilor, demolarea bisericilor, vanzarea evreilor si a etnicilor germani, cultul personalitatii si inspaimantatorul aparat represiv al Securitatii au fost lucrurile care i-au convins pe liderii din Occident sa inghete relatiile cu Romania socialista.

Groparii socialismului

Summitul G7 din iulie 1989 a fost ultima picatura pentru Ceausescu. Suparat rau pe Mihail Gorbaciov, pe care il acuzase direct, in mai multe randuri, ca distruge socialismul, si pe „fratii“ comunisti din Polonia si Ungaria, care aplicau reformele de tip sovietic, dictatorul roman se bucura de situatia economica foarte dificila in care intrasera aceste tari din cauza transformarilor rapide.

Decizia celor mai bogate tari din Europa de a sprijini refacerea economiei Poloniei si Ungariei a perceput-o ca pe un atac direct la socialism, deoarece nu numai ca ajuta cele doua tari sa „evadeze“ in capitalism, dar dadea un exemplu negativ pentru celelalte tari socialiste, tentate sa preia si ele reformele.

Negare

Pentru ca Uniunea Europeana incuraja tarile socialiste sa renunte la comunism, prin ajutoare economice, Ceausescu ajunsese sa nege posibilitatea realizarii unui spatiu comun european, fara granite si taxe vamale.

Scepticism

Intr-un interviu acordat ziarului spaniol „ABC“ la jumatatea lunii iulie 1989 si publicat la 27 iulie si in oficiosul PCR, „Scinteia“, Nicolae Ceausescu declara: „In ceea ce priveste programul privind realizarea, pina in 1992, a unei Europe fara frontiere, consider ca aceasta este o problema a tarilor membre (...). Dar nu cred ca realizarea unui asemenea obiectiv se va incheia in aceasta perioada foarte scurta (...) fiind foarte greu de presupus ca tarile vor renunta asa de usor la independenta lor“.

La Paris s-a dat semnalul „liber la capitalism“

Summitul G7 de la Paris, desfasurat intre 14 si 16 iulie 1989, a fost criticat dur de un articol din „Scinteia“, venit direct de la CC al PCR, deoarece comunistii romani ajunsesera la concluzia ca liderii celor mai bogate sapte state ale lumii nu doreau decat „mentinerea vechii politici de inegalitate si asuprire“.

Principalul motiv de suparare pentru conducerea Romaniei socialiste, a lui Nicolae Ceausescu, nu era prezentat decat printre randuri: decizia membrilor G7 de a acorda ajutoare economice Poloniei si Ungariei, ca o recunoastere a eforturilor facute de aceste tari pentru democratizare si reforma.

„Declaratia referitoare la relatiile Est-Vest constituie semnificative dovezi de ingerinte in treburile interne ale altor state, de presiuni si conditionari politice. (...) A devenit cum nu se poate mai limpede, dupa evolutii si manifestari, ca nu sprijinirea unor tari socialiste de dragul socialismului ii preocupa pe unii lideri occidentali, ci adoptarea si stimularea unor modalitati prin care sa se sprijine activ tranzitia in curs «spre idealul capitalist»“, acuza articolul pregatit in laboratoarele partidului.

Mai mult, la summit fusesera acuzati liderii estici care nu acceptau reformele. „Altii (conducatori din Est, n.red.) se straduiesc sa reziste acestei miscari, luand masuri represive pe care le condamnam cu putere“, se spunea in declaratia finala a Summitului G7, fraza suficient de clara ca sa-l faca pe Nicolae Ceausescu sa se simta direct vizat si sa se infurie.

Din „Scinteia“, 5 august 1989

Sedinta

Pe prima pagina a „Scinteii“ din 5 august 1989, articolul cel mai important avea titlul „Sedinta Comitetului Politic Executiv al CC al PCR“ si relata despre reuniunea liderilor comunisti care avusese loc cu o zi inainte. In sedinta fusesera discutate rapoartele privind indeplinirea planului in industrie, comert exterior si investitii, in perioada 1 ianuarie – 31 iulie 1989, precum si rapoarte privind costurile de productie si corelarea dintre principalii indicatori de munca si retribuire si productivitatea muncii. Dupa dezbateri, CPEx a lansat indicatii si indemnuri de crestere a productiei.

Zi-record

Pagina a treia a oficiosului PCR este deschisa de un reportaj de la mina Filipestii de Padure. Minerii de aici declarasera ziua de 5 august ca zi-record de productie, iar corespondentul „Scinteii“ incearca sa surprinda multumirea si mandria oamenilor muncii, care doreau sa indeplineasca planul pe 1989 inainte de „ziua minerului“. Minerii citati de ziarist vorbesc, in clasicul limbaj de lemn, despre realizari si angajamente de depasire a planului, ca sa dea tarii lumina.

In grafic

La Intreprinderea Mecanica pentru Agricultura din Rosiorii de Vede obiectivele descoperite de corespondentul oficiosului erau mai putin ambitioase, dar cuprindeau si aici unele depasiri de plan si cresteri de productivitate, in intampinarea sarbatorii de la 23 August si a Congresului al XIV-lea al PCR.

Culturi

Vestile bune date de ziarul PCR nu veneau numai din industrie, ci si din agricultura. Din judetul Prahova, corespondentul oficiosului transmitea eforturile cooperatorilor „de a obtine recolte-record“. Ziaristul lauda eforturile agricultorilor prahoveni, in special pentru „lucrarile de inalta calitate“ pe care acestia le faceau la semanarea, intretinerea si recoltarea culturilor duble.

1989 CE NU SCRIA „SCINTEIA“

Replica „nucleara“

Intr-o scrisoare de raspuns catre Consiliul Organizatiilor Victimelor Bombelor Atomice si cu Hidrogen din Japonia, ingrijorate de inarmarea nuclara chineza, premierul Chinei, Zhao Ziyang, spunea: „Unicul scop pentru care construim un numar mic de arme nucleare este acela de a putea rezista unui santaj nuclear“.

El mai afirma ca tara sa nu va folosi niciodata prima armament nuclear si nici nu va vinde tehnologia necesara pentru fabricarea acestuia unei alte tari. Premierul chinez se declara de acord si cu reducerea sau chiar eliminarea armelor de acest tip, dar conditiona implicarea Chinei in tratativele de dezarmare de existenta unor reduceri masive de armament nuclear din partea SUA si URSS si de renuntarea din partea celor doua superputeri la cursa inarmarii, la teste nucleare si la dezvoltarea de noi arme.

Adrian Horincar - Adevarul