(continuare din numarul trecut)
Priveste in sus
Doamne, Iti multumesc pentru acest pasaj plin de miez: din Cuvantul Tau. El imi descopera esentialul! Este la fel de relevant astazi, precum era si in ziua cand a fost scris. Si se refera la experienta mea. Ma someaza sa critic mai putin si sa iubesc mai mult, uneori spunand adevarul cel mai adesea acceptand si imbratisandu-i pe oamenii care, la fel ca mine, sufera procesul transformarii.
Doamne, iarta-ma pentru, atitudinile mele negative, critice, dispuse sa gaseasca greseli. Da-mi o inima iubitoare si ajuta-ma sa port povara alaturi de ei, sa le spun adevarul cand este necesar, indiferent cat ar costa. Insa mai mult, da-mi o inima dispusa sa-i accepte pe ceilalti. Adu-mi in minte o persoana sau doua in privinta carora pot sa aplic aceste adevaruri. Ajuta-ma sa infrunt tendinta de a face lucrurile pe jumatate. Reaminteste-mi ca Iisus Christos a venit in lumea aceasta acum doua mii de ani. El este dragoste. El a murit pe cruce si a inviat din morti pentru mine. Dragostea Lui este mai puternica decat moartea! Vreau sa-L las pe Christos sa-i iubeasca pe oameni prin mine. El imi poate da o capacitate infinita de a-i iubi chiar si pe cei care ma obosesc.
Doamne, Iti multumesc pentru dragostei Ta care a fost turnata fara masura in inima mea. Iti multumesc ca mi-ai dat capacitatea de ai iubi pe semeni. Ma bucur ca- mi dai puterea aceasta. Tu esti un Dumnezeu bun si credincios. Pretuiesc dragostea Ta. Iti multumesc pentru ca ne iubesti in mod perfect, neconditionat. Accept chiar acum dragostea Ta chiar aici. Nu o merit, dar ma inchin Tie si Iti multumesc in Numele scump al lui Iisus. Amin.
Inlocuieste indoiala...
Numeri 13 – 14: 11
Intr-o propozitie:
Cei care fac din indoiala un stil de viata isi vor petrece intreaga viata in pustie.
Nu te opri - progresul in schimbarea atitudinilor noastre este remarcabil. Acum ne vom indrepta spre atitudinea pustiei numarul patru: „Inlocuieste indoiala...“ „Stai putin! Vrei sa spui ca indoiala este o atitudine? Adevarat?! Vreau sa spun, inteleg ca murmurarea sau pofta sa fie atitudini - dar indoiala?“
Da, titlu! acestui capitol este „Inlocuieste o atitudine de indoiala...“ Acesta este convingerea mea si nu renunt la ea! Atitudinea numarul patru a pustiei este indoiala. Iata o definitie a indoielii: Indoiala este lipsa credintei. M-am straduit timp de patru ore sa formulez aceasta definitie... Bine, recunosc, nu chiar. Iata o definitie mai cuprinzatoare: Indoiala este lipsa increderii sau asigurarii ca Dumnezeu isi va tine promisiunile.
Indoiala este prejudecata care sustine intruna: „Pur si simplu nu stiu daca Dumnezeu isi va indeplini fagaduintele...“ indoiala implica o alegere constanta si permanenta de a trai cu incertitudinea. Nu este cerinta incapatanata a lui Toma: „Arata-mi“ cea care este in cautare de raspunsuri, ci atitudinea ferma nerezolvata a lui Iona care, de fapt; spunea: „Nu stiu si nu imi pasa. Nu cred, si nimeni nu va putea schimba in vreun fel lucrul acesta.“
O astfel de indoiala este periculoasa. Este distructiva si in detrimentul oricarui gen de relatie cu Dumnezeu. Ceea ce vreau sa spun este ca daca nu crezi ca Dumnezeu isi va tine promisiunile, cu ce mai ramai?
Promisiuni irevocabile
Te invit sa expunem cateva mostre ale fagaduintelor facute de Dumnezeu, pentru a putea largi definitia noastra cu privire la indoiala.
• Dumnezeu a promis ca Se va ingriji de noi. Filipeni 4: 19 spune: „Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava, in Iisus Christos.“ „Nu, nu - poate ca Dumnezeu nu Se va ingriji de toate nevoile mele. Poate ca voi sfarsi prin a ramane sarac, ba chiar parasit.“ Aceasta este indoiala.
• Dumnezeu ne-a promis protectia Sa. Isaia 54:17 spune: „Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere... Aceasta este mostenirea robilor Domnului.“ (NKJV) Dumnezeu promite sa te apere - de orice sau de oricine ar intentiona sa iti faca rau. „Dar poate ca El nu ma va apara“, gandesti tu. „Poate se va intampla ceva ingrozitor.“ Aceasta este, cu siguranta, indoiala.
• Dumnezeu ne-a promis ca vom prospera - totusi, unii se grabesc sa adauge ca aceasta nu se refera neaparat la sfera financiara. Insa Psalmul 84:11 spune: „El nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana.“ Vietii tale nu-i va lipsi nici macar un singur lucru care ti-ar spori fericirea, cu conditia sa fii drept cu Domnul. Ai numai doua optiuni: fie crezi, fie nu crezi.
Toate cele trei fagaduinte de mai sus, alaturi de alte cateva sute, poarta semnatura lui Dumnezeu Insusi. Indoiala este o lipsa de credinta sau o lipsa de asigurare ca Dumnezeu isi va tine promisiunile. Cand persista intrebari cu privire la dispozitia sau capacitatea lui Dumnezeu de a-Si tine promisiunile, se formeaza o atitudine care devine un stil de viata - si ne gasim in primul autobuz care merge spre tara cactusilor. O atitudine de indoiala ar putea fi regasita in umblarea noastra cu Dumnezeu din trecut. Insa aceasta s-ar putea sa nu fie la fel de usor de observat in viata ta, comparativ cu viata israelitilor la portile pustiei. Ceea ce aflam din alegerile lor te va ajuta sa observi propria viata cu mai mare claritate.
Numarul 13 ne conduce inapoi la copiii lui Israel, osciland intre Tara Promisa si pustie. Din experienta lor, extragem cinci principii clare, care ne demonstreaza ca Dumnezeu este impotriva indoielii, si gasim motivul pentru care El ingaduie ca viata celor care persista in aceasta atitudine sa devina aride. Opreste-te un moment si citeste cu rugaciune Numeri 13:1-14:11
Principiul numarul 1: Dumnezeu aseaza teste precise ale credintei in calea copiilor Lui
Credinta este atat de importanta si indoiala produce atat de mult rau, incat Dumnezeu aseaza teste precise de credinciosie inaintea copiilor Lui. Acestea nu au scopul sa ne doboare, ci sa ne inalte. In mod asemanator, cand copiii lui Israel atinsesera jumatatea calatoriei lor si erau aproape sa intre in Tara Promisa, s-au confruntat cu o provocare care era menita sa le asigure succesul. Tara era ocupata; acolo se gaseau alte natiuni. Daca urma ca ei sa castige tara pe care Dumnezeu le-o promisese, trebuia sa aiba loc un razboi. Urma sa se produca un conflict si sa existe dificultati. Intrebarea lasa loc unei alegeri: Vor avea credinta si vor cuceri, sau se vor indoi, vor dispera si vor fi infranti?
In Deuteronom l Moise rememoreaza ceea ce se intamplase la hotarul Tarii Promise in ziua aceea, subliniind ca planul numarul unu al lui Dumnezeu era ca ei sa se ridice pur si simplu si sa ia tara in stapanire. Marsaluiti mai departe; pasiti in ea si luati-o. „Eu am castigat deja batalia aceasta pentru voi“, le-a spus Dumnezeu. De fapt, in Deutemnom 1:20-21 Dumnezeu spune: „Si eu v-am zis: Ati ajuns la muntele Amoritilor, pe care ni-1 da Domnul, Dumnezeu nostru. Iata ca Domnul, Dumnezeul tau, iti pune tara inainte; suie-te, ia-o in stapanire, cum ti-a spus Domnul, Dumnezeul parintilor tai; nu te teme si nu te inspaimanta.“
Cu alte cuvinte, „Nu te indoi. Vei castiga bataliile. Victoria va fi de partea ta. Dumenzeu va cuceri aceasta tara pentru tine. Acum du-te sa o iei in stapanire!“ Dar, bineinteles ca lipsa credintei le-a paralizat picioarele si au ramas pe loc. Mai tarziu, Dumnezeu a adaugat: „Dar voi nu ati vrut sa va suiti in ea si v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru… Cu toate acestea, voi nu a-ti avut incredere in Dumnezeu.
Au cazut la test, deoarece nu au fost dispusi sa-l creada pe Dumnezeu.
Ce va face Dumnezeu?
Ii va izgoni, asa ar fi corect, nu? Gresit! Dumnezeu ii iubea, asa ca le-a mai dat o sansa de a crede in El. Aici gasim dovada, in Numeri 13. Planul A era „Mergeti si luati tara.“ planul B era „ Bine, bine. Stiu ca sunteti slabi, dar Eu va iubesc. Sunt un Dumnezeu al harului. Vom trimite niste iscoade. Ele vor aduce un raport pozitiv si atunci credinta voastra va da pe deasupra si veti implini misiunea pe care v-am dat-o.“
Asa ca Dumnezeu trimite iscoadele: „Domnul a vorbit lui Moise si a zis: Trimite niste oemeni sa iscodeasca tara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Sa trimiteti cate un om pentru fiecare din semintiile parintilor lor, toti sa fie dintre fruntasii lor.“ (Numeri 13:1) Acestia erau corespondenti din punct de vedere spiritual al Trupelor de Elita, crema cremelor. Dumnezeu l-a instruit pe Moise sa aleaga o echipa de recunoastere alcatuita din doisprazece barbati, care sa mearga dincolo de liniile dusmanului, pentru a iscodi tara.
„Moise i-a trimis in pustia Paran, dupa porunca Domnului; toti oamenii acesita erau capetenii ale copiilor lui Israel.“ (13:3) Acestia s-au suit pentru a arunca pe tufis o privire in Tara Promisa. Dumnezeu a fost credincios si le-a oferit aceasta ocazie. Ei s-au suit sa iscodeasca tara si urma sa se intoarca aducand un raport de spionaj, pentru a-i da poporului ocazia de a alege. Puteau sa mearga prin credinta sa mearga prin credinta si sa ia tara in stapanire sau puteau sa fie napaditi de indoiala si sa se intoarca inapoi in pustie. Ceea ce spunea Dumnezeu, de fapt era:
„Veti crede in Mine sau va veti indoi de mine?“
Gandeste-te cat de frecvent ajungi in viata in punctul acesta. Voi avea incredere in Dumnezeu? Sau nu voi avea incredere in Dumnezeu?
Era o alegere care statea inaintea lor. Insa mai mult decat o alegere, ei exprimau o atitudine. Indoiala este o atitudine; credinta este o atitudine. Aminteste-ti ca atitudinile sunt tipare de gandire care s-au format in decursul unei perioade lungi de timp. Poate viata ta a fost plina de indoieli o perioada atat de indelungata, incat aceasta ti-a intarit atitudinea. Chiar daca ai crezut in Christos in privinta convertirii si iertarii tale de pacate, poate ca ai continuat sa practici indoiala. Poate ca nu stii prea bine cum sa apuci si sa te tii cu putere de fagaduintele lui Dumnezeu, ca fiind izvorul biruintei tale. Este vital ca fiecare dintre noi sa invete lectia aceasta.
Credinta nu este doar o parte a vietii de crestin.
Corect! Credinta nu este doar o parte a vietii de crestin... este intreaga viata de crestin! Credinta nu este ca dragostea si bucuria si speranta. Credinta nu este inca o sageata in tolba ta spirituala. Credinta e arcul care lanseaza sagetile. Credinta este totul! Daca nu poti sa ai credinta in Dumnezeu; daca nu poti sa te prinzi de fagaduintele Lui, asteapta-te sa ai parte de multe infrangeri. Vom vorbi mai mult despre aceasta in capitolul urmator, care va fi dedicat in intregime credintei.
Esentialul in problema credintei este ca nu poti spune cat de multa credinta are o persoana, numai uitandu-te la ea. Credinta cuiva este ca apa intr-o galeata – afli cat de mult este inauntru cand te lovestit de ea. Cand circumstantele se lovesc de tine, dai pe dinafara ceea ce ai pe dinauntru.
Cu ce esti plin pe dinauntru? Daca esti plin de credinta, atunci credinta va iesi la iveala. Daca esti plin de indoiala si circumstantele se izbesc de tine, indoiala va iesi la iveala. Dumnezeu aseaza teste de credinta la intervale regulate in calea copiilor Lui.
Pleosc!
Poate ca lucrurile au mers rau la serviciu si vanzarile au scazut ingrijorator. Pleosc! Acesta este un test. Ce s-a revarsat? Indoiala sau credinta? Poate doctorul ti-a dat niste vesti rele si treci prin niste analize suplimentare. Se pare ca nori negri se aduna la orizont. Pleosc! Ce s-a revarsat din interiorul tau? „Oh, acesta este sfarsitul! O, nu! Vai, nu!“ Sau a fost: „Dumnezeu este bun! Dumnezeu este credincios! Voi continua sa ma incred in El indiferent ce ar veni.“
Poate ca ai un copil incapatanat si razvratit care iti frange inima si iti cauzeaza mereu probleme. Pleosc! Cand esti izbit, se revarsa ceea ce ai inlauntrul tau din plin. Daca esti plin de credinta, iata ce se va vedea. Daca esti plin de indoiala, aceasta va iesi la iveala.
Ori una, ori cealalta: credinta sau indoiala. Vei primi lovituri. Vei fi testat. Scopul testului nu este doar de a-ti descoperi credinta; este si acela de a-ti finisa credinta. Dumnezeu nu iti testeaza credinta pentru a afla cat este de mare – El stie deja acest lucrul acesta. El iti testeaza credinta pentru ca tu sa afli cat esti de credincios si sa iti sporesti credinta. Fiecare lucru bun pe care Dumnezeu vrea sa ni-l daruiasca vine prin canalul credintei. El finiseaza credinta noastra pentru ca ne iubeste si vrea sa ne binecuvanteze din ce in ce mai mult.
Principiul numarul 2: circumstantele vietii iti vor micsora sau iti vor mari credinta
Numeri 13:4-16 descrie alegerea si trimiterea celor doisprezece barbati. Apoi, in versetele 17 si 18 Moise le-a dat barbatilor ordinele de drum: „Mergeti de aici spre miazazi, si apoi sa va suiti pe munte. Vedeti tara, vedeti cum este ea.“
Doisprezece oameni, urma ca toti sa vada acelasi lucru. Insa Dumnezeu asteapta sa vada cum vor vedea tara.
„Vedeti tara, vedeti cum este ea, cum este poporul care o locuieste, daca este tare sau slab, daca este mic sau mare la numar; vedeti cum este tara in care locuieste; daca este buna sau rea; cum sunt cetatile in care locuiesc, daca sunt deschise sau intarite; cum este pamantul, daca este gras sau sterp, daca sunt sau nu copaci pe el. Fiti cu inima si luati cu voi fructe din tara. Era pe vremea cand incepeau sa se coaca strugurii.“ (versetele 18-20)
Ce s-a intamplat cu iscoadele? Au avut parte sa vada multe: orase intarite, armate puternice si uriasi impresionanti. Au vazut si dovezi ale bogatiei. Insa cum au vazut toate acestea? Le-au vazut prin ochii credintei? S-au bizuit pe credinta pe care Dumnezeu o cladise in viata lor? Sau au vazut toate lucrurile prin ochii indoielii? Patruzeci de ani mai tarziu, cand Moise si-a amintit aceste evenimente din Deuteronom, el a subliniat ceea ce spusese Dumnezeu. „Eu v-am spus: Nu va inspaimantati si nu va fie frica de ei (adica de locuitorii tarii cand ii veti vedea). Domnul, Dumnezeul vostru, care merge inaintea voastra, Se va lupta El insusi pentru voi, potrivit cu tot ce a facut pentru voi sub ochii vostri in Egipt. Apoi, in pustie, ai vazut ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a purtat cum poarta un om pe fiul sau.“ (versetele 19-31) Cum poarta un om pe fiul sau? Daca s-ar intampla ca fiul tau sa cada si sa fie ranit, sa-si rupa un picior sau sa aiba rani grave, cum 1-ai ridica si cum 1-ai purta? Cu mare blandete, dragoste si atentie. Si totusi, care a fost raspunsul iscoadelor? „Cu toate acestea, voi n-ati avut incredere in Domnul, Dumnezeul vostu.“ (versetul 32)
(continuare in numarul viitor)