Teiul - arborele care vindeca sufletul

La noi in tara exista trei feluri de tei: teiul cu frunza in forma de inima (Tilia cordata), care infloreste la inceputul lui iunie, si care are pe dosul frunzelor niste perisori galbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care infloreste ceva mai tarziu si are, asa cum o arata si denumirea, frunzele mai mari decat celalalte specii inrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care infloreste abia in iulie, avand frunze si flori alburii. Dar, indiferent de tipul lor, toti teii au aceleasi intrebuintari medicinale. Ii gasim in asociatii dense, adevarate paduri, mai ales in Dobrogea si in sudul Munteniei. Insa teiul creste si in toate celelalte zone ale tarii, unde il gasim de la campie si pana spre zona montana.

Culegerea florilor de tei se face prin simpla lor rupere de pe ramuri, insa este o operatiune destul de delicata, din cauza inaltimii mari a arborilor si a fragilitatii extreme a ramurilor, care nu o data s-au rupt, provocandu-le culegatorilor imprudenti accidente extrem de grave. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie facuta de pe o scara bine asigurata, asa incat sa fie evitate situatiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos, la minimum 24 de ore dupa ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei avand maximum de principii active. De pe ramuri se desprind florile cu tot cu frunzulita (bractee) si se pun in saculeti de panza. Uscarea se face la umbra, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite, intr-un strat cu o grosime maxima de sapte centimetri. Dintr-un kilogram de flori proaspete se obtine ceva mai mult de un sfert de kilogram de planta uscata, care va fi depozitata in locuri fara umiditate si racoroase.

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.

Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.

Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.

Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.

Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).

Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga prompt somnul.