Miracolul Craciunului

„... Vi s-a nascut un Mantuitor, care
este Cristos, Domnul“ (Luca 2/11).

Isus a fost ca un brad ivit dintr-o stanca,
Inaltandu-Si statura verde spre soare si cer,
Stralucind ca si apa din lacu-n liniste-adanca
Ce-asteapta-n sfanta tacere o miscare-n mister...

El a fost ca o gradina-n divinul parfum de flori
Si ca un munte maiestos ce se inalta-nspre nori,
Ca si zapada imaculata si sfanta ce-acopera glia
Cu albul curat al inocentei ce-o are Pruncul-Mesia!

Craciunul ne amintste de o seara, cand un cor ingeresc a cantat o melodie cereasca de slava „lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui“, ca sa spuna lumii ca Isus Cristos S-a nascut, ca sa aduca mantuirea pentru sufletele cu dorul dupa Darul aducator de iertare si fericire: Fiul lui Dumnezeu, nadejdea si bucuria sufletului meu...
Strigam urari, scriem felicitari, strangem si dam cadouri cu semnificatii sentimentale si omenesti, mancam bine, strigam sperante, cantam colinde, folosim cuvinte frumoase, ne imbratisam, cheltuim banii, golind magazinele, cantam la mese bogate, in biserici stam cateva „minute“ sau „ore“, ca sa ne inchinam, ca iarasi sa mancam si sa sarbatorim... Si uitam – in zgomotul clipei – pe Cine si ce sarbatorim!... Si nici macar nu intelegem ce inseamna o sarbatoare crestina ce o numim „Craciun“. Multi sunt prea preocupati cu Mos Craciun, cu brazii, cu cadouri, cu mancari, cu bauturi, cu afacerile!...
Pentru unii din semenii nostri, sarbatoarea aceasta – de la 25 decembrie – este „un mos Craciun“: un fel de fiinta cu puteri supranaturale ce-si face magia cu iluziile unor calatorii fantastice, cu cadouri aduse in sania din basmul copilariei... Totul este, insa, doar o fila de poveste ce bucura – pentru clipa verde de viata din anii copilariei – prin fascinanta transfigurare a irealului cu poleitul neadevar, ca sa avem iluzia fericirii, oprind timpul, ca sa mai privim unul la altul, fiind impreuna la masa, la vreo slujba religioasa, rostind si numele Pruncului Isus, fara sa simtim fiorul bucuriei si mesajul Cerului pentru sufletele noastre – special pentru sarbatoarea de Craciun...
Majoritatea oamenilor nu inteleg, nu vad si nu sarbatoresc Darul cel mai minunat si mai sfant pentru noi – cei de pe pamant – care a fost si este Pruncul Isus ce a venit pe pamant ca un „Sfant Craciun“. Cuvantul „Craciun“ este un cuvant vechi dacic, negasit in limba altor neamuri si are intelesul semantic de „Nascutul Isus“. Sarbatoarea Craciunului este – si trebuie sa fie!... – „Sarbatoarea Nascutului“ (fr. Noel, de Natale).
Unii lingvisti considera cuvantul „Craciun“, in limba romana, provenind din limba traca, de la expresia „bela-gines“, care inseamna „nastere curata“ sau „eveniment miraculos“. De la aceasta sintagma traca, se crede ca vine si substantivul „Baragan“, in limba romana. Alti cercetatori iau in consideratie si posibilitatea ca substantivul „Craciun“ sa fi provenit si de la alte doua cuvinte trace: „kartum“ = „nascuti“ si cher-sones = „fii cerului“.
Am dat explicatia de mai sus cu dorinta de a face pe cine citeste acest eseu sa fie constient si fericit sa sarbatoreasca pe Fiul Cerului: pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel nascut, ca sa fie Dar de mantuire pentru sufletele noastre, prin credinta ca El a venit, a trait ca un sarac pe pamant, ne-a fost modelul de viata si a murit, platind vina pacatelor mele si ale tale, iubit cititor.
As dori – la 25 decembrie – sa ne bucuram la Sarbatoarea Creatorului Craciunului: Sarbatoarea Nascutului, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Copilul cel mai frumos dintre toti copiii pamantului, Mantuirea noastra, Lumina ce ne arata calea spre Cer: pe Isus Mantuitorul, Darul lui Dumnezeu pentru noi! Si ce Dar minunat este Sarbatoarea Nascutului!...
Acest Dar minunat al lui Dumnezeu ne-a fost dat in chipul „Copilului ce S-a nascut si in Fiul ce ni s-a dat“, care a fost o fiinta unica, care a uimit Cerul si Pamantul!... Numele Copilasului Sfant era Joshua, nume ce in limba ebraica inseamna „Ajutorul lui Dumnezeu“, iar in limba greaca, numele este Isus. Acest Copil minunat si sfant S-a nascut in satul prevestit cu ani multi inainte:„... Si tu, Betleeme, Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei.“ El „la inceput, era Viata; si Viata era lumina oamenilor. El era la inceput cu Dumnezeu... Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de Har si de Adevar. Si noi am privit la slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal.“
Oamenii auzisera vorbindu-se despre El, dar cand a aparut viu in fata lor, sub chipul unui Copilas, au ramas cu totii uimiti si transfigurati, caci vedeau cel mai frumos Copil venit in lumea aceasta. El era Darul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru ca oricine va crede in acest Copil sa aiba parte de viata vesnica. Faptura Lui de Copilas arata ca un chip sfant de ingeras, vazandu-se ca este Cineva venit din lumea lui Dumnezeu: era chiar Fiul Sau!
Era un Copil cu ochii de culoarea cerului cu soare bland, cu parul ca para focului, cu vocea plina de farmec, ca un cantec soptit in adierea de vant si cu notele bucuriei, aducatoare de sperante si lumina in sufletele oamenilor...
Aparitia acestei fiinte angelice printre oameni ca un meteor, intr-un moment al istoriei umane de rascruce, a insemnat cel mai important eveniment petrecut vreodata, in timp si in spatiu, pe obosita planeta a pamantului nostru. Muntii si campiile au tresarit si s-au bucurat, apele au clipocit si au intonate imnul valurilor in mersul bucuriei, copacii s-au inclinat in rugaciune, pe cand florile s-au imbujorat, transmitand parfumul cel mai placut oriunde erau rasarite in lungul si in latul pamantului, iar frunzele au capatat o culoare de un verde crud, ce-ti da sentimentul dorintei de fericire si eliberare... Omenirea a ramas transfigurata!...
Dumnezeu S-a intrupat in chipul Acestui Copilas minunat! Si a fost cel mai biunecuvantat dar, pe care cineva il poate primi! El este Mantuitorul, care a venit din vesnicie, ca sa ne fericeasca si sa ne dea speranta, prin credinta in El... O, ce Dar sfant si minunat, ne-a dat Dumnezeu!
Este un mister: o taina Dumnezeiasca, ca intr-un Copilas sa-ncapa chiar Dumnezeu si sa traiasca pe glie, ca sa ne-arate cum sa traim tie si mie! Este si o enigma cum Dumnezeu S-a facut om, a trait printre noi si ne-a aratat dragostea Sa. In El, s-a intruchipat tot ce este mai frumos si mai bun in Cer si pe Pamant. In ochii Lui ca para focului, a fost bucuria celor fara speranta, care pot gasi farul calauzitor, iar cei bolnavi medicul cel Bun. Privirea Copilului din ieslea Betleemului a fost ca o mantie de aur peste Carpatii impaduriti, cand toamna poposeste pe plaiurile Mioritei, iar vocea Lui era ca o adiere de vant dupa o arsita apasatoare si ca un pahar de apa rece si proaspata pentru insetat... Acest Prunc Sfant era bucuria noastra! El trebuia sa vorbeasca in locul nostru si sa auda pentru noi, iar prin credinta in El, sa avem intrarea sloboda la Tatal Ceresc...
Istoria Domnului Isus este istoria repetata in fiecare om pe pamant. El S-a nascut, a trait si a murit. Doar ca Fiul lui Dumnezeu a trait in sfintenie si a inviat, ca sa ne fie Lumina in drumul spre Lumina. El este Lumina care ne arata cale spre fericirea eterna in Rai: locul unde va fi si sufletul meu!
Da! Domnul Isus S-a nascut si este Darul cel mai de pret trimis de Dumnezeu pentru mine si tine, cititorule...
In secolul al XIX-lea, cand totul era pus la indoiala, au fost multi oameni de stiinta si filozofi care au negat pana si existenta umana a Fiului lui Dumnezeu! Aceeasi atitudine de necredinta in miracolul Craciunului au avut-o ateii in toate timpurile.
Prin anii 1958-1963, pe cand eram student, apareau in tara, carti si articole care negau existenta istorica a Domnului Isus si se scria despre El ca este doar un mit! Astazi, ca niciodata, este atacat Pruncul venit sa ne mantuiasca... Adevarul, insa, a rasunat peste veacuri: Isus, Darul desavarsit al Cerului pentru noi, a venit in lumea noastra, ca sa Se nasca, sa cresca si sa ne mantuiasca, ca sa traim, in vesnicie, in fericire si in bucurie!...
Primul fapt dovedit de istorie este ca Domnul Isus S-a nascut si a trait pe pamantul nostru. El n-a aparut pe pamant ca tanar, cum spune legenda ca a aparut Venus din apa marii...
Iata cum relateaza evanghelistul Luca taina Craciunului: „... Pe cand erau ei acolo ( Iosif si Maria, in Betleem–s.n.), s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria. Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut. L-a infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei“.
Domnul Isus S-a supus disciplinei cresterii intr-o familie modesta si a cunoscut greutatile si agoniile adolescentei. A invatat meseria grea a parintelui Lui adoptive, de pe pamant – Iosif: tamplaria. A lucrat in atelierul acestui om blajin si harnic timp de peste douazeci si cinci de ani si a fost cunoscut in Nazaret si in imprejurimi ca „fiul tamplarului“. El a muncit cu bucuria daruirii de Sine intr-un mestesug greu, dovedindu-ne ce inseamna „harnicie“. Viata Lui, ca si a noastra, a dezvaluit pe parcursul ei personalitatea Sa in puterea si minunatia ei.
Un al doilea fapt, care reprezinta si un adevar vesnic, este ca Dumnezeu S-a intrupat in Isus si in Acest Copilas minunat, gingas si sfant, iar crestinii vad in El, o imbinare plina de taina a divinului cu umanul, in care Tatal Ceresc Si-a aratat dragostea pentru noi, dandu-ne sansa ca prin credinta sa putem afla viata, iertarea si reinnoirea in readmiterea in familia lui Dumnezeu, ca sa traim vesnic, in casa de Sus: in Raiul Sau...
Nasterea Mantuitorului n-a fost doar aparitia unei noi fiinte in lumea aceasta plina de probleme dificile, ci El reprezinta Darul pretios si sfant, prin care omul poate gasi viata, lumina si dragoste sfanta, ca o dovada ca Dumnezeu ne iubeste si ne-a pus inainte iarasi bucuria mantuirii!
Un al treilea adevar este ca prin Nasterea Domnului Isus a aparut o sarbatoare plina de lumini ce ne inunda sufletele de bucurii si sperante intr-o viata eterna cu Dumnezeu. La inceput, aceasta aniversare minunata s-a petrecut in intimitatea amintirilor celor ce-au avut fericirea sa fie in contact direct cu cei ce cunosteau miracolul nasterii Celui ce avea sa schimbe istoria omenirii prin dragoste si sacrificiu... Cred ca aniversarea de implinire a unui an de la nastere: primul Craciun, prima sarbatoare a Nascutului, primul Noel a fost cea a parintilor adoptivi, a pastorilor si a magilor din Rasarit, carora – probabil – li s-au alaturat cetele de ingeri ce au intonat imnuri de slava ce nu au mai fost auzite pe acele meleaguri ale Palestinei.
Se petrecea aceasta izbucnire de bucurie in sarbatoarea luminilor, atat de venerata de evrei!... Din Ierusalim pana la Marea Galileii, micile lumanari din lampadare au fost aprinse pentru sarbatoarea Hanuca. In satul Betleem sau Nazaret, acele luminite trebuie sa se fi reflectat si in ochisorii blanzi si curati ai Acelui Baietel care, in anii ce vor veni, va fi numit „Printul Pacii“...
Asa banuiesc ca a aparut sarbatoarea Craciunului, denumire ce poarta amprenta exprimarii reverentei si dragostei pentru „Darul lui Dumnezeu“ pentru fiecare pamantean. Cuvantul acesta s-ar putea sa vina si din latinescul „creation, - onis“ ce inseamna „nastere“. Oricum, un lucru trebuie sa fie subliniat: Craciunul este sarbatoarea Celui mai Mare, Sfant si Curat Imparat!
In lumea crestina din Rasarit: in ortodoxie si in Protestantism, Craciunul este serbat la 25 Decembrie. La aceeasi data se serbeaza aniversarea nasterii Mantuitorului si in catolicism. Alti crestini serbeaza acest minunat eveniment la alte dati. Oricand s-ar serba, este minunat sa fie o aducere aminte a bucuriei intruchiparii divinitatii in chipul uman pentru a ne aduce bucuria sperantei si a vietii eterne, prin credinta!
Istoria mentioneaza prima sarbatoare a Craciunului la data de 25 Decembrie, in vremea imparatului Constantin, in anul 325 D.C., desi data exacta a nasterii Domnului Isus nu se cunoaste.
In limba engleza, pentru sarbatoarea aniversarii Celui mai sfant, bland si curat copil nascut pe terra este „Christmas“. Mi se pare ca acest cuvant exprima mai bine semnificatia sarbatoririi Mantuitorului, caci este compus din alte doua slove: Christ – Cristos si Mass – celebrare .
Christamas sau Craciunul ( cu sensul de „Nascutul venit din Cer“– s.a.) inseamna o oprire din iuresul furibund al vietii de cautare a fericirii in „ape tulburi“ si intoarcerea sufletului nostru spre sursa luminii si bucuriei: spre Dumnezeu, care Si-a trimis pe Fiul Sau pe pamantul nostru, ca sa Se nasca, sa creasca si sa ne mantuiasca...
Desi unii crestini dezaproba fastul sarbatorii Craciunului, caci s-au adaugat multe elemente din lumea pagana, iar astazi s-a ajuns la comercializarea excesiva a acestei ocazii de aniversare a tainei divine si de reinnoire a sperantei si a credintei noastre, cred ca nu se pierde semnificatia reala a sarbatoririi cu bucurie a renasterii si raspandirii si pe aceasta cale a vestii ca Isus S-a nascut si traieste, asteptandu-i pe credinciosi la capatul drumului pe acest pamant...
Craciunul este sarbatoarea Darului lui Dumnezeu si de asteptare cu rabdare a implinirii vremurilor de inviorare si reintegrare in lumea de lumini, cu Dumnezeu Tatal si cu Fiul Sau, Darul desavarsit si minunat.
Aniversarea nasterii Domnului Isus este in concordanta cu sensul armonios al cinstirii Mantuitorului, care este Cristos, Domnul si cu evenimentele care s-au petrecut la data acestei Nasteri unice, cand un inger al Domnului a adus pastorilor „o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul, caci, in cetatea lui David, S-a nascut un Mantuitor, care este Cristos Domnul... Si deodata, impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu; si zicand: «Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui»“ (Lc.2/10-11, 13-14). De aceea, sa ne bucuram sarbatorind iarasi Craciunul!
Sa ne amintim si la acest Craciun sau Christmas ca S-a nascut, intr-o zi ca aceasta, Copilasul Isus, prin care Dumnezeu ne-a adus viata noua si ne-a dat Cadoul cel mai frumos: pe Fiul Sau, Domnul Pacii care ne-a insotit pana aici si ne va insoti in Lumina Patriei Ceresti, dupa care tanjeste sufletul credinciosilor.
Sa ne bucuram intr-o atmosfera de fericire sufleteasca si sa se oglindeasca aceasta fericire pe fetele si in viata noastra! Sa strigam de bucurie, ca si pastorii si ca ingerii intonand „Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui!“
Prof. Dumitru Buhai
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com