Iata ca vara a trecut. Foarte scurta, cam rece, posomorata, plina de deceptii dincolo de starea vremii si marcata de zile triste din toi de criza economica, insa presarata si cu multe momente vesele in toiul familiei ce-au fost ca niste izvoare de speranta. Vara anului 2009 ramane de-acum doar o colectie de amintiri. Si ca un nou suflu de aer proaspat si o schimbare de care aveam nevoie, a sosit din nou toamna.
De mic copil am indragit schimbarea anotimpurilor si fiecare in parte isi are frumusetea lui. Iarna aduce albul imaculat al zapezii si mirosul de colaci in ajun de sarbatori, primavara vine intotdeauna cu flori si viata improspatata, vara aduce soare si vacanta, iar toamna parca aseaza in suflet liniste si pace odata cu schimbarea culorilor padurii si a gradinilor. Toamna insa mai aduce si veselia copiilor ce-si iau ghiozdanul nou in spate si alearga spre scoala cu uniforme si rechizite noi, cu un elan sprinten dar mai presus de acestea parca cu dorul de a se revedea unii cu altii si de a-si povesti unul altuia pataniile din vacante.Si astfel, carduri de boboci se indreapta zelosi spre institutiile carora le-am incredintat viitorul.
Vedeti, nu cred ca realizam fiecare indeajuns ce inseamna de fapt increderea aceasta pe care noi o avem in scolile unde ne trimitem copiii. Mi se pare ca de prea multe ori ne purtam ca niste orbi si suntem multumiti daca nu dam cu capul de ziduri.
Am ascultat recent marturiile unor parinti ce si-au luat copiii dupa mai multi ani de scoala publica americana si i-au pastrat acasa scolandu-i la domiciliu, precum si marturiile altor parinti ce din prima zi de scoala si-au trimis copiii in scoli private crestine, ce-i drept cu sacrificiu financiar semnificativ. Si unii, si altii, marturiseau cat de fericiti sunt ca au investit timp si bani in educatia copiilor lor si au facut tot posibilul ca anturajele micutilor lor sa fie pe placul parintilor. Au povestit multe fiecare insa lucrul care mi-a ramas in inima ca o concluzie la toate aceste marturisiri a fost faptul ca parintele are dreptul si optiunea de a alege viitorul copilului sau la varsta frageda, iar consecintele sunt cunoscute si simtite abia la adolescenta cand orice dorinta de schimbare poate fi mult prea tirziu.
Am regasit in povestirile acestora similaritati multe cu ale unor prieteni si cunoscuti si m-am regasit chiar pe mine, sotia si copilele cu care suntem binecuvantati.
Nu pot sa descriu pe deplin ce simt cand realizez cat de mare har si binecuvantare am avut asupra caminului nostru prin faptul ca in Chicago exista o Scoala Crestina Romaneasca interconfesionala, si pentru ca am avut ocazia sa alegem aceasta institutie pentru fiicele noastre. Fiecare toamna de cand s-a infiintat aceasta scoala, aceasta fiind a 16-a, am resimtit Dragostea lui Dumnezeu si Providenta Sa cu care ne-a oferit acest mare dar in comunitatea romaneasca din Chicago.
Toamna aceasta este insa mult mai speciala, cu totul diferita si ma copleseste sentimentul ca unul din bobocii daruiti de Dumnezeu mi-a crescut mare si nu mai frecventeaza Scoala Romana Crestina ci a pasit pragul universitatii. Si trebuie sa va marturisesc ca ceea ce am simtit in clipa cand am condus-o pe tanara noastra studenta in prima zi de scoala post-liceala a fost un sentiment cu totul aparte. O combinatie de multumire si recunostinta lui Dumnezeu pentru faptul ca micuta noastra, de-acum mare, era pregatita sufleteste si spiritual sa calce intr-o lume noua unde nu toti adolescentii traiesc in frica si dragoste pentru Dumnezeu. Am realizat ca am mai mare incredere in ea tocmai datorita anturajului si invataturii pe care a avut-o de-a lungul celor 15 ani in Scoala Romana Crestina si am avut o pace launtrica ce mi-a compensat orice neajuns.
De-a lungul anilor am tot scris despre aceasta scoala. Am tot incercat sa ma fac inteles in ravna de a-i vedea pe toti copiii nostri intr-un loc mai bun, cu invatatori si profesori ce poarta in inima lor o dragoste vie pentru Dumnezeu si pentru neamul nostru romanesc. Am vrut sa va fac dornici, pe cei ce aveti copii cu varste scolare, sa vizitati si sa considerati pentru copiii dumneavoastra o scoala crestina privata. Acum pot sa adaug la cele scrise pana acum si sa va spun ca nu exista sentiment mai bun decat acela cand esti sigur pe viitorul copilului si realizezi ca indiferent de ce universitate sau colegiu va alege, indiferent de ce meseria va avea, credinta in Dumnezeu ii este vie si de neclintit.
Pentru mine toamna aceasta este o ocazie deosebita de a-mi numara bobocii, si chiar daca nu am multi sunt recunoscator lui Dumnezeu ca ceea ce mi-a dat a si binecuvantat!
Ma bucur nespus si de faptul ca dragostea pe care sotia mea o simte pentru copii, nu doar pentru ai nostri, o face sa-si doreasca sa lucreze cu ei si pentru ei in fiecare zi, iar in aceasta a 16-a toamna si-a reluat catedra pentru un nou an scolar. Bucuria slujirii este mult mai mare cand cunosti de-a dreptul beneficiile unei astfel de scoli. Nu pentru ca nu ne-am fi bucurat de cei ce-au absolvit liceul acestei scoli ci pentru ca abia cand copilul nostru a pasit in lumea dincolo de liceu ajungi sa realizezi cu adevarat cat de pretioase sunt invataturile si grija pedagogilor cu inimile predate lui Dumnezeu.
Si pentru ca oameni suntem, nu va asteptati sa fim perfecti. Insa cu putina ingaduinta si intelegere acceptati-ne pe toti asa cum suntem, dornici de a va ajuta sa oferiti copiilor dvs. ce este mai de pret pe lumea aceasta: invatatura si credinta! Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa-L cunoastem si sa fim ai Lui!
Iar pentru cei ce nu aveti coordonatele Scolii Crestine Romanesti din Chicago iata mai jos modul de contact:
Scoala Crestina Romana - Logos Christian Academy
7280 N. Caldwell Ave., Niles, Illinois 60714
Tel. (847) 647-9456Steven V. Bonica - Redactor Sef Romanian Tribune