Dupa crahul din 1929-1933, americanii recunosteau ca, spre a iesi din criza, s-au imprumutat la generatiile viitoare si ca singura formula prin care pot restitui acest credit e ca sa realizeze investitii care sa aduca beneficii generatiilor viitoare. Ceea ce s-a si intamplat.
In momentul de fata, considerand ca numarul cetatenilor sai se va pastra, Romania se afla in situatia ca orice nou nascut are deja o datorie de circa 4.500-5.000 euro (plus dobanzi) si ca orice decedat e, raportat la partea sa din datoria publica, falit. Tinand cont de faptul ca salariul mediu net e sub 300 euro (si va mai scadea), se poate aprecia ca aproape doi ani din viata de salariat a romanului mediu (salariat) ar trebui traita fara consum, sau ca 5-6 % acum, cam 10% curand, din perioada activa si salarizata e dedicata platii datoriei publice.
Dar ce fac guvernantii cu acesti bani? Cum inteleg ei sa investeasca creditul smuls (si nu acordat) mai ales de la viitoarele generatii dar si de la cele actuale care mai au de muncit cu lefuri mici? Fac ei precum americanii din anii 40 si de mai tarziu? Sau chiar ca americanii de azi care au cheltuit sume uriase dar s-au gandit si cum acestea vor deveni investitii? Mi-aduc aminte ca un distins intelectual din lumea bancara mi-a spus pe vremuri, cand intrebam si eu, ca omul, unde sunt banii de la Bancorex, ca acestia s-au cam dus in wc-urile patriei. Banii cu care se imprumuta azi guvernul au cam aceeasi destinatie, (tot) din ratiuni electorale, se subintelege. Asta nu inseamna ca o parte a acestor bani nu va deveni investitie. Ba da, dar dupa ce va intra in mainile cui trebuie, pentru ca si acei oameni au copii si ar fi pacat ca macar copiii lor sa nu scape de datoria publica, chiar si cu un profit de 2-3 (sute de mii) la suta.
Masinaria imprumutului public trebuie nitel unsa cu mita electorala, dar, mai ales, cu iluzia unui avantaj pentru cetateanul de rand. Aparent e simplu, si cativa gazetari si analisti, altminteri inteligenti, au inghitit momeala, guvernul nu se mai imprumuta de la banci (cu 10-15 %) ci direct de la FMI (cu 3,5%), banii venind direct la guvern si nu la B.N.R. Alt avantaj ar fi ca bancile, nemaicreditand guvernul, vor trebui sa crediteze mediul de afaceri (observatie corecta). Si ce se intampla cu banii? Pai, se platesc pensiile si salariile (ale mugetarilor, pardon bugetarilor, ca mediul privat poate muri cu conditia sa plateasca impozite si de pe lumea cealalta). Si atunci, glorie partidului, ce mai conteaza ca doua-trei luni de consum vor fi platite cu ani de foamete?
Ca se naste dator, nu e vina romanului caruia abia i s-a intamplat sau urmeaza sa i se intample nasterea. Dar ca accepta asta pentru copiii sai si ca priveste senin si mioritic cum va muri falit, asta ar cam fi de discutat. Exista persoane pentru care conteaza doar ziua de azi, sau orele urmatoare. E problema lor si, de regula, platesc printr-o viata de categoria a doua aceasta inconstienta. Dar e profund imoral si cu siguranta penal ca un om echilibrat si realist sa plateasca ratele si dobanzile iresponsabililor. E clar ca se va ascuti lupta de clasa si ar fi de dorit sa nu invinga iar aia cu clase mai putine.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti