Nici Fondul Monetar si nici Comisia Europeana nu-si permit un faliment in Romania.
Fondul Monetar International ne-a dat bani s-o ducem pana la alegeri. Nu fiindca il simpatizeaza pe Traian Basescu. Ci fiindca nici Fondul si nici Comisia Europeana, care a girat acordul, nu-si permit un faliment intr-un stat mare, precum Romania.
Efectul de contagiune in zona ar fi greu de controlat, la fel dezordinile de la frontiera estica a UE si NATO. Fluxurile de noi migranti spre Vest – cu contingentele de infractori si cersetori, cu tot – o adevarata sperietoare.
Oportunitatea primirii in Uniune a unor state-problema din Est, prea mari si prea corupte, ar fi si ea contestata. Cei care nu sunt de acord cu intarirea institutiilor europene vor putea spune: „Iata ce se intampla daca dam prea multa putere celor de la Bruxelles, ne aduc in curte toti falitii!“ E suficient falimentul tarilor baltice, unde se simte din nou amenintarea rece a Moscovei. Macar cel mai mare stat din Balcani sa nu se prabuseasca. Altfel, constructia europeana, vazuta ca un spatiu al stabilitatii, solidaritatii si prosperitatii, ar primi o lovitura naucitoare.
Problema este cat poate fi mentinut frontul roman. Teoretic, Bucurestiul ar trebui sa foloseasca aceste luni de respiro pentru a restructura statul. Dar asta inseamna cu mult mai mult decat cele o suta de agentii desfiintate sau cei 9.000 de functionari dati afara, conform promisiunilor Guvernului Boc. Inseamna o reconstructie institutionala, care va presupune sacrificii politice majore in preajma alegerilor. Inseamna oprirea dezmatului pe bani publici al baronilor locali.
Dar cum poate stopa Emil Boc extravagantele unui Solomon de la Craiova sau ale unui Ridzi de la Petrosani, de exemplu? Sau cum ar putea Mircea Geoana sa-i cheme la ordine pe unii ca Radu Mazare sau Marian Vanghelie? Doar victoria in alegerile prezidentiale depinde tocmai de mobilizarea acestor baroni.
Ar fi o adevarata minune daca in cateva luni s-ar realiza reforma statului. In acest caz, Traian Basescu si Emil Boc ar binemerita recunostinta natiunii, chit ca vor pierde alegerile. Dar daca minunea nu se va produce? Ei bine, doar in visele cele mai frumoase ne-am putea imagina ca se va mai gasi cineva care sa ne sponsorizeze pensiile si salariile. Si atunci, vom regreta ca falimentul statului nu a fost recunoscut mai devreme, pentru a sti mai din timp incotro s-o apucam.
De fapt, acceptul FMI ca banii sa mearga direct in consum reprezinta creditul ultimei sanse. O sansa infima, de care nu se stie daca actuala elita politica mai are puterea sa se agate. De-abia acum putem intelege de ce era asa de crispat presedintele Basescu in timpul interviului de la TVR. Si de ce n-are curajul sa-si anunte candidatura pentru un nou mandat.
Ovidiu Nahoi - Redactor Sef Adjunct, Adevarul