Prea mult gust pentru injuraturi, declaratii politice piperate, polemici pernicioase. Injuratura este modalitatea sigura de izolare si indiferenta. Ce-ar fi sa mai injuram si concret, cu dovezi?
Pamfletul circula ametitor pe traseul politician-jurnalist si inapoi. Traditia pamfletareasca a scuipatului in ochi se poarta, are traditii solide in interbelic si este una dintre mostenirile recuperate iresponsabil de generatia 1990. Vadim Tudor si compania au evoluat nestingherit pe scena injuraturii - asta e de inteles, au fost interesati mai multi sa cultive un extremism la borcan. Problema e ca titlurile sangeroase, loviturile cu parul stilistic s-au extins in toata presa, indiferent de gen si de pretentii, si in toata politica, indiferent de functie sau de partid.
Mai mult, exista o schizoidie profunda a complicitatii. Politicienii, analistii sau acei jurnalisti care lucreaza cu jumatate de norma pentru partide se injura cu protectie.
La ecran par dezlantuiti. In culise ura e mult estompata de interese comune. Coabitarea PDL-PSD a avut acest efect secundar. Probabil cel mai comic personaj nascut din mariajul cu pricina este Mircea Geoana, cel care apare de doua ori pe saptamana sa ne spuna: „Tineti-ma ca-i sparg, dar ramanem la guvernare“.
Exemplele pot continua. Dinu Patriciu iese si-si pamfletareste propriii angajati, de exemplu. Mazare face conferinta de presa in care tavaleste golaneste pe oricine prinde in cale, jurnalisti sau institutii ale statului. Rasul in nas a ajuns discursul oficial al puterii (mediatice sau politice) in Romania. Toti candidatii la presedintie stau si-si servesc cate o injuratura elaborata care sa prinda buletinul de stiri in prime time. Ziaristii insisi se trec prin toate mizeriile unii pe altii, uneori cu motiv, alteori fara. Interbelicul era plin de pamfletari mult mai grei decat in zilele noastre. Cu Vinea si Arghezi nu va mai putea concura vreodata cineva. Si cu ce s-au/ne-am ales din asta? Cu gasti agresive, alimentate de un gust pentru extremism care ne face astazi sa rosim. Ne-am ales cu multa autoeroizare si prea multa opera de „publicistica“. Si atunci injuratura era ca acum: pe cat de apriga, pe atat de ipocrita.
Efectele? Toata lumea cauta „spate“, sprijin, gasca protectoare. Cine nu are grup de ciomagari - sa-i numim bodyguarzi pamfletari - sa-si fabrice. Cred ca singura greva reala pe care jurnalistii de buna-credinta ar putea-o face acum ar fi o abtinere de la injuraturi si figuri de stil inutile. Informatia precisa si emisa rational e mai pretioasa acum mai mult decat oricand. Criza financiara se manifesta in presa si in politica prin crize stilistice si semantice acute.
Costi Rogozanu - Cotidianul