Pentru prima data in istoria Romaniei post-decembriste, toamna aceasta romanii isi vor alege doar presedintele. Sau cel putin in aparenta, deoarece este bine stiut ca cine va fi ales va hotari multe si soarta tuturor romanilor de pretutindeni nu va mai fi aceeasi. Pana acum s-au ales si parlamentarii odata cu presedintele insa de data aceasta parlamentarii sunt pe pozitie si nu au emotia alegerilor lor ci doar a celui ce le poate face viata mai dulce sau mai amara.
Deja simt cum sangele imi curge parca mai rapid prin vene numai de dragul de-a vedea imaginea unui grup parlamentar PSD minoritar si trecut in opozitie acolo unde-i sade cel mai bine. Cu toate ca in 2004 a pierdut alegerile, stanga a stiut sa traga de dreapta cand incoace cand incolo atat cat a putut pentru a se lauda apoi exact cum a si inceput, ca vezi Doamne dreapta nu e buna.
Da, dreapta nu e buna atunci cand nu stie sa fie dreapta! Dreapta nu e buna atunci cand este in coalitie, nu cu ea insasi ci, cu o grupare care-si are interesele mai mari decat ale poporului care a investit-o in conducere. Si-atunci a fost normal ca dreapta sa se rupa in doua, sau chiar trei dupa cum a fost si cazul. Iar cei ramasi la putere din dreapta mare, ajunsi micuti - chiar foarte micuti [insa de retinut ca orgoliul nu le-a fost mic deloc], au dat mana cu ceilalti mititei si-au tinut jocurile in asa fel incat 322 din ei au vrut sa schimbe presedintele. Nu le-a mers si de-atunci cauta acul in carul cu fan, ca doar e al lor si numai la impuns se pricep.
Si pentru ca romanii nu sunt chiar asa de prosti precum i-au crezut alesii ce si-au impartit spaga, carnatii si caldabosii, din cati au simtit responsabilitatea de a pune umarul la schimbare si au participat la vot, cei mai multi au ales ca orgoliosii sa plece la plimbare in opozitie. Ei, insa cei specialisti in daruri de mancare, picnicuri cu mititei si ajutoare cu saci de faina, specialisti si in plimbari cu autocarul de la o sectie la alta, s-au dovedit a fi intelepti prin metodele aplicate deoarece au atras voturile, ... mult ravnitele voturi care le-au asigurat un loc - as fi zis de cinste insa doar pentru ca au facut cinste nu inseamna si ca o merita. In cele din urma au ajuns chiar sa ia jumatate din guvern, adica jumatatea fara sefie, suficient cat sa spere la mai mult.
Si iata ca asa s-a ajuns la istorica alianta de neuitat intre dreapta si stanga. N-am inteles de ce s-a ajuns la o astfel de solutie iar scuza crizei economice ce batea la usa parca nu ma convingea indeajuns, insa acum cand privesc lucrurile in urma vad ca nu a fost un pas chiar asa de negru precum l-am crezut. E adevarat ca visam o alianta refacuta a dreptei insa orgoliile sefiei au fost prea mari, pentru cei micuti, si in cele din urma au ales caile mai separate ca inainte.
Toate aceste experiente insa au contribut in mare masura la o mai buna cunoastere a celor alesi de catre cei ce i-au ales, la o netagaduita maturizare, dar si in mare parte la o lehamite de nemaipomenit in istoria post-decembrista. Si nu doar alegatorii cunosc mai multe dar si cei alesi isi pun altfel problema si cred ca vor fi mai atenti pentru ca au ajuns acum sa priceapa cat de vremelnica este pozitia politicianului.
Este bine stiut ca discutiile pe tema politicii si a religiei de cele mai multe ori ne despart si nu ne apropie insa sunt unele lucruri care trebuiesc spuse. Decat sa am prieteni care ma apreciaza pentru ca nu ma cunosc suficient si cred altceva despre mine decat adevarul, mai bine ma lipsesc de anturajul lor nemeritat si ma identific cu crezul ce-l am. La urma urmei daca vor afla adevarul mai tarziu tot se vor departa de mine.
Asa ca am ales sa scriu, mai pe ocolite, insa cred destul de pe intelesul tuturor. Nu este prima data ca trag plugul in brazda dreptei si cred ca nici ultima data. Si acest lucru nu este doar datorita faptului ca stiu ce-nseamna socialismul sau ca am ramas marcat pe viata de abuzurile sale ci pentru ca mult trimbitatele promisiuni si schimbari au ramas doar in stagiu de propaganda electorala si nu s-au materializat.
Este nevoie sa va reamintesc ca pretendentul socialist-marxist la presedintie, Mircea Geoana, a trait bine sub obladuirea conducerii de dreapta pe care a venerat-o imediat dupa alegerile din 1996? S-a uitat oare acel angajament tacit de a fi loial schimbarii cand in cele din urma s-a dovedit ca sangele nu s-a facut apa si tot socialist a ramas?
Este nevoie sa va aduc aminte celor ce ati fost la fel de naivi ca mine de faptul ca odata intors “acasa” din belsugul in care s-a lafait, ca ambasador in SUA, a uitat de toate promisiunile sale de a-i aduce pe romanii din afara tarii intr-o relatie mai buna cu tara? Atentie, cand am zis ca s-a intors acasa m-am referit mai ales la familia lui socialist-marxista!
Pentru ca au inceput sa se se desfasoare deja campaniile electorale, neoficial, insa destul de vadit, e bine sa fim mult mai atenti de pe acum la toate mesajele transmise de fiecare asa numit “centru de influenta”. Vad ca abilul lider PSD-ist si-a inceput prin America campania de imagine si curatare sau chiar vopsire a ceea ce este prin multi dintre cei ce i-am crede de dreapta. Nu uitati insa un lucru: chiar daca acum fondalul e schimbat in albastru radacina si adevarata identitate ale socialistilor romani le este tot rosie!
Ma rog ca sa ne dea Dumnezeu tuturor lumina si intelepciune sa putem deosebi bine intre minciuna si adevar si sa nu ne lasam ademeniti usor.
Si pentru ca suntem prea la inceput, nu epuizez subiectul si-mi rezerv spatiu pe viitor pentru a va delecta cu ceea ce simt.
Tot am auzit de la unii si altii ca ar trebui, ca jurnalist, sa fiu independent si nepartizan. Eu cred insa ca daca as fi asa as muri sau mi-as pierde mintile. Oricat de independent vreau sa fiu nu pot trata stanga ca pe dreapta si invers. Pot eventual alege intre cei din dreapta. Nu pot sa-mi incarc constiinta cu pacatul tacerii sau cel al ignorarii raului. Asa ca:
Pazea! I’ll be back!Steven V. Bonica - Redactor Sef Romanian Tribune