„Sunt profesor de istorie.
Istoria evenimentelor care se vor intampla“E totdeauna riscanta atasarea unor adjective la numele Romaniei. Cele mai potrivite adjective nu fac altceva decat sa construiasca sintagme pleonastice, intentionat sau involuntar ironice, ori – in cel mai bun caz – sa accentueze o autenticitate ignorata, substituita sau falsificata. E ca atunci cand spui „vin din struguri” spre a sugera ca foarte adesea vinul se mai face si din altceva. Am vorbit adesea despre Romania Magica, o realitate concomitenta si subzistand in acelasi spatiu cu Romania tragica, absolut constienti ca, la rigoare, e suficient sa spui Romania pentru a pricepe ca ea e magica si doar prostia si lacomia se bucura atunci cand e tragica tara pe care ar jupui-o daca ar obtine un pret bun pe pielea-i. Tot asa se vorbeste despre o Romanie profunda (ca de cea superficiala ne-am saturat), despre o Romania rurala contrastand cu cea urbana etc. etc.
De-o vreme incoace se vorbeste de o Romanie repetenta, ceea ce mi se pare prea mult. Trecatorii conducatori ai Romaniei au mai ramas repetenti sau corigenti la istoria pe care trebuiau s-o faca, spre a nu mai vorbi despre cea pe care trebuiau s-o invete. Mai ales de-o vreme incoace, multi dascali din Romania, de la invatatori la profesori universitari, multi absolventi sau chiar doctori in stiinta cu diplome cumparate pot fi considerati, fara exagerare, repetenti carora nu li s-a stabilit corect situatia scolara. Avem un semnificativ abandon scolar, rezultate mediocre care ne plaseaza pe nedorite locuri de la coada tuturor listelor europene. Absolventii nu au credibilitate, insasi valoarea scolii romanesti e in discutie. E adevarat ca multi dintre cei mai buni elevi sau studenti romani se afirma international si, de regula, parasesc tara. Cineva ramane repetent si atunci cand cei mai buni tineri studiosi nu se mai intorc. In general, insa, increderea publica in rolul scolii scade permanent iar convingerea ca acela care are carte va avea parte nu mai exista. Viata a aratat ca analfabetii, escrocii de toate genurile reusesc in timp ce premiantii au cel mult sansa sa lucreze pentru repetenti.
Daca nu e corect sa vorbim despre o Romanie repetenta, suntem obligati sa tinem seama de evolutia unei Romanii a repetentilor, de repetentii de Romania care-si pot construi usor majoritati nu doar electorale. Cu inversunarea pe care nici clasa muncitoare (pe atunci cand era manipulata sa creada ca e conducatoare) n-o manifesta fata de stiinta si cultura (dimpotriva, ea avea un bun instinct, trimitandu-si copiii la scoala, spre a scapa de rolul conducator pe care-l intelesese, caci acei oameni simpli nu erau culti, dar, mai ales, nu erau prosti), semnificativa (in curand imensa) majoritate a repetentilor de Romania incearca sa faca din scoala, din titlurile universitare si academice ce a facut si industria romaneasca pe care a vandut-o la fiare vechi, cu baza balneara a turismului etc. etc. Ei nu se opun scolii, titlurilor si diplomelor. Fac ceva mult mai grav, simuleaza, substituie scoala adevarata, titlurile si diplomele adevarate. Li se pare ca atunci cand sughit conceptualizeaza si ca ragaielile de dupa chefurile cu care-si sarbatoresc doctoratele cumparate reprezinta cel mai adecvat acces la zarea metafizica a existentei. Ei au opinii despre orice, accepta arta cu accente manelistice, cred ca doctrinele economice corecte sunt cele care confirma teoretic practicele furtisaguri si smecherii cu care si-au incropit averile cu parfumuri penale. Intre ei se afla si politicieni si magistrati si chiar dascali cu pretentii academice. Daca vrem sa reformam scoala romaneasca, daca vrem sa reformam ceva in Romania, trebuie sa-i scoatem de la catedre, prezidii, birouri guvernamentale si parlamentare pe repetenti. Ca astia de bunavoie nu pleaca, sunt prea inculti ca sa priceapa ca despre ei e vorba!
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti