(continuare din numarul trecut)
Ar fi trebuit sa fie cu desavarsire increzatori in Dumnezeu, datorita tuturor lucrurilor pe care le vazusera. Insa ei nu erau increzatori. Tu intrebi: „De ce?“ Cand esti inconjurat de necredinciosi, indoiala este la indemana.
„Toata adunarea a ridicat glasul si a inceput sa tipe. Si poporul a plans toata noaptea aceea.“(Numeri 14:1) Aceasta intamplare ar trebui sa te faca pe tine sa tipi. Ce a mai urmat? „Toti copiii lui Israel au cartit…“ (versetul 2) Problemele de atitudine au vorbit. „Toti copiii lui Israel au cartit impotriva lui Moise si Aron si toata adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi in Egiptului sau de ce n-om fi murit in pustia aceasta?“ Observati ca aici nu este vorba despre o mana de necredinciosi. „Toata adunarea“ (versetul 1) si „toti copiii lui Israel“ (versetul 2) –- toata adunarea se indoia la unison. Cand esti inconjurat de necredinciosi, indoiala este la indemana.
Indoiala ii ai pe unii prin surprindere.
Uneori crestinii sunt nedumeriti si intreaba: „De ce imi este atat de greu sa cred in Dumnezeu? Dumnezeu mi-a fost credincios. Dumnezeu mi-a purtat de grija. A facut multe lucruri bune in viata mea!“ Cel mai adesea raspunsul este urmatorul: in loc sa vorbim despre harul lui Dumnezeu, sa rememoram minunile Lui si sa ne gandim la tot ceea ce a facut El pentru noi, alegem sa ne concentram asupra obstacolelor si lasam indoiala sa se furiseze. Cand aceasta tendinta se manifesta intr-un grup de oameni, toti o vor adopta.
Imi este usor sa adopt aceasta atitudine cand cei mai buni prieteni ai mei, colegii de serviciu si vecinii mei sunt oameni care nu-L iubesc pe Domnul Iisus si nu sunt umpluti cu credinta; sunt in permanenta inconjurat de necredinciosi.
Acest lucru este adevarat la orice varsta, insa este critic mai ales in anii de gimnaziu si de liceu. Unul dintre motivele pentru care parintii crestini ar trebui sa acorde o atentie deosebita ca odraslele lor sa petreaca timp cu alti prieteni intr-un mediu biblic potrivit este acela ca ei petrec atat de mult timp la scoala, in compania celor care nu le vor incuraja credinta. Te amagesti singur crezand ca fiul tau va creste ca un copil al imparatiei atata timp cat este inconjurat de oameni ale caror vieti sunt pline de indoiala si razvratire impotriva lui Dumnezeu.
Nu inteleg de ce aceiasi parinti care nu le permit copiilor lor sa-si aleaga singuri regimul alimentar, obiceiurile de studiu sau ceea ce vizioneaza la televizor, le permit copiilor lor sa aleaga muzica pe care o asculta, prietenii pe care-i frecventeaza si activitatile extrascolare. Daca fata sau baiatul asculta muzica nepotrivita, are prieteni care o/il influenteaza negativ sau isi petrece timpul liber cu necredinciosii, te asteapta o perioada dificila
Te gandesti: „Ce importanta are faptul ca ii permit copilului meu sa se recreeze la biserica impreuna cu alti copii crestini?“ Ar trebui sa ti se aprinda becul! Nu este vorba despre anturajul biblic, ci despre relatii! Relatiile cu alti credinciosi sunt fundamentale pentru credinta. Sa ne trezim la realitate si sa vedem ca, de fapt, peste tot in lume copiii nostri sufera deoarece nu i-am avertizat cu privire la acele; influente care rapesc inima lor de langa Dumnezeu.
De ce este atat de usor sa te indoiesti?
Iata patru motive pentru care este usor sa te indoieste:
1. Indoiala este contagioasa. Este mai usor de luat decat gripa.
2. Indoiala este pasiva. Credinta cere actiune; indoiala nu. Nimeni nu spune dimineata cand se trezeste: „Pariez ca astazi va fi o zi grozava pentru indoiala. Ma voi indoi de Dumnezeu toata ziua.“ Indoiala preia comanda cand esti lipsit de activitate. Credinta iti cere sa faci ceva; indoiala consta din a nu face nimic, si te conduce intr-un loc care numai bun nu este. Daca nu esti ocupat si implicat, incepi sa te indoiesti. Pentru a fi plin de credinta, trebuie sa fii un timpul concentrat si activ.
3. Indoiala satisface tendinta noastra de auto-aparare. Nimanui nu-i place sa greseasca. „Ce se va intampla daca vom strabate toata distanta pana in tara, increzandu-ne in Dumnezeu pentru mari victorii, si nu obtinem aceste victorii? Vom parea caraghiosi. Nu-i asa? Ar fi ca si cum am fi murdari pe fata fara sa stim. Sfarsitul nostru va fi in cimitirul de langa Ierihon. Este mai usor sa nu ne incredem in Dumnezeu, Vom cobori stacheta asteptarilor noastre. In acest fel, nu vom fi dezamagiti“. Insa esti dezamagit, nu-i asa? Si aceasta datorita indoielii tale.
4. Necredinciosilor le este mai usor sa –si faca prieteni de aceeasi credinta. Cati prieteni de credinta adevarati ai, de fapt - ma refer la oameni, care vestesc Cuvantul lui Dumnezeu prin viata lor si te impulsioneaza spiritual? Iata de ce sunt atat de indurerat pentru studentii nostri care incearca sa cladeasca o fundatie pentru viata lor spirituala, insa nu au prieteni de credinta. Este absolut vital sa-i pretuim pe acesti oameni din viata noastra si sa dezvoltam aceste relatii, deoarece prietenii de credinta sunt esentiali.
Principiul numarul 5: de la indoiala la disperare e cale scurta
Indoiala nu sta locului. Ea conduce intotdeauna intr-o situatie mai rea. De la indoiala la disperare este o cale scurta. Nu este cale de saptamani, nici de luni; este vorba numai de cateva zile. O criza poate face calatoria si mai scurta. In cazul copiilor lui Israel, care se pricepeau cu adevarat la indoiala, a ajunge la disperare era o chestiune de numai cateva ore. Observati ce incepea sa se reverse de pe buzele lor: „Toata adunarea le-a zis: De ce n-om fi murit noi in tara Egiptului, sau de ce n-om fi murit in pustia aceasta?“ (Numeri 14:2) Dorinta lor urma sa se implineasca foarte curand. Apoi au rostit aceste cuvinte tragice: „Pentru ce ne duce Domnul in tara aceasta, in care vom cadea ucisi de sabie, iar nevestele noastre si copilasii nostri vor fi de jaf? Nu este mai bine oare sa ne intoarcem in Egipt?“ Si au zis unul altuia: Sa ne alegem o capetenie si sa ne intoarcem in Egipt.“ (versetele 3-4)
Ceea ce spuneau ei prin aceasta era: „Ne intoarcem in Egipt! Dumnezeu nu ne va da biruinta. El ne va lasa sa murim in lupta. El va ingadui ca sotiile si copiii nostri sa fie brutalizati. Ne-ar fi mai bine sa fim sclavi in Egipt si o rascoala impotriva lui Moise este primul pas in aceasta directie.“ Aceasta era o palma peste fata lui Dumnezeu si respingerea credinciosiei cu care El le purtase de grija.
Nu-i asa ca aceasta gandire este irationala? Ce plan gresit! Iata de ce:
In primul rand, pentru ca era contrar experientelor uimitoare prin care trecusera. Uitasera purtarea de grija a lui Dumnezeu: stalpul de nor din timpul zilei, stalpul de foc noaptea, despartirea Marii Rosii, mana zilnica s.a.m.d. Nu avusese Dumnezeu grija de ei la fiecare pas?
In al doilea rand, daca s-ar fi intors inapoi si ar fi calatorit spre Egipt, ar mai fi dat Dumnezeu mana pentru ei pe drumul de intoarcere de la muntele Sinai? Eu cred ca nu.
In al treilea rand, ce s-ar fi intamplat daca, nu stiu prin ce minune, ar fi reusit sa ajunga inapoi in Egipt? Inecasera toata armata lui Faraon. Acum, ma intreb cum ar fi fost sa se intoarca in Egipt, spunand: „Ne cerem scuze. Am dori sa ne revansam.“ Da- cum sa nu!
Insa iata motivul central pentru care acest plan era unul gresit. Se nastea din disperare. Scrie in Biblia ta pe marginea versetelor 3 si 4 cuvantul „disperat“. Planurile disperate sunt rezultatul inimilor disperate. Am auzit la vremea mea tot feluri de planuri disperate faurite de unii oameni. „Ce vrei sa faci?“ Este o calatorie scurta de la indoiala la disperare, si acolo viitorul nu este luminat de fagaduintele lui Dumnezeu. Ei au facut planuri disperate deoarece, ca o tumora scapata de sub control, indoiala lor a metastazat in disperare.
Deschis si personal
Niciodata, repet, niciodata nu am regretat faptul ca am cerzut in Dumnezeu. Uneori provocarile au fost imense, ca, de exemplu, nasterea lui Landon. Altele au fost decizii de moment cand-am hotarat sa, ma incred in Dumnezeu si sa merg mai departe. Niciodata nu am crezut in Dumnezeu pentru ca apoi sa regret. Dar ma pot gandi la multe ocazii in care am ales indoiala si am ratat oportunitati incredibile de a demonstra credinciosia lui Dumnezeu. Astazi am nevoie de credinta mai mult decat oricand. Am in grija o biserica din care fac parte patru mii de suflete, doua biserici fiice, slujire prin radio si literatura, care implica nevoia de a gasi lideri, suport material si financiar. Am o sotie si trei copii adolescenti si preadolescenti. Ca tine, am problemele mele de credinta, disciplina si auto-control. Spun toate astea pentru a sublinia ca am multe motive pentru care sa petrec timp pe genunchi si pentru care sa ma incred in Dumnezeu. Stiu ca probabil ai si tu o lista asemanatoare. Banuiesc ca, citind acest capitol, ai observat pericolul indoielii nu numai la copiii lui Israel, ci si in viata ta.
Sa gasim solutii
A sosit din nou momentul pentru cateva intrebari introspective. Trebuie sa limitam extinderea acestei atitudini in viata noastra.
1. Sunt o persoana credincioasa? Iata locul in care Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa se intersecteze cu inima sincera. Asa are loc schimbarea. Sunt eu o persoana care cultiva indoiala? Poate raspunsul este da. Poate raspunsul este uneori. Sau poate este prea adesea. In cele spirituale, indoiala inseamna moartea
2. Culeg roadele acestei atitudini in relatia mea cu Dumnezeu? Tu spui: „Eu nu sunt un om al credintei. Sunt genul de om care spune „trebuie sa vad pentru ca sa cred“. Asa am fost din intotdeauna. Sunt o persoana realista. Poate tu ai biserica ta, insa eu cred numai ceea ce vad.“ Atunci nu o sa vezi prea multe. Iisus a spus in Ioan 11:40: „Daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu.“ In problemele spirituale, formula nu este voi-crede-cand-voi-vedea, ci voi vedea-cand-voi-crede. Acesta este felul in care venim la Christos. Cand am hotarat sa ne incredem in Christos, nu avem toate garantiile in banca. Am pasit prin credinta. Fiecare pas cu Dumenzeu este dupa principiul acesta.
3. Sunt dispus sa ma caiesc? Sunt dispus sa renunt la tiparul necredintei care a dat nastere acestei inimi pustii pe care o am acum? Trebuie sa- i cerem lui Dumnezeu sa ne dea o inima credincioasa, deoarece un o putem dobandi prin puteri proprii. Aminteste-ti: credinta este un dar (vezi Efeseni 2:8); noi nu putem sa ne marim singuri credinta. Dar putem sa mergem la Dumnezeu cu umilinta, cum au facut si ucenicii, si sa spunem: „Doamne, mareste-ne credinta.“ Esti pregatit sa te rogi pentru aceasta chiar acum?
Priveste in sus
Doamne, Iti multumesc pentru ca esti un Dumnezeu bun si credincios. O, Doamne, mareste-mi credinta! Da-mi astazi si pe parcursul acestei saptamani o mai mare capacitate de a crede in Tine, de a ma odihni in fagaduintele Tale. Doamne, ajuta-mi sa Te implic in toate circumstantele cu care ma confrunt. Ajuta-ma sa vad ca tot ceea ce mi se intampla si modul cum reactionez la ce mi se intampla este legat in mod direct de dispozitia mea de a ma odihni in fagaduintele Tale si de umblarea mea mereu mai aproape de Tine. Daruieste-mi o astfel de biruinta. Fie ca ziua de aceasta sa fie diferita, datorita lucrurilor pe care Ti le-am cerut in rugaciune, pe care le-am recunoscut inaintea Ta in momentul acesta. Fagaduiesc sa Te laud, sa-Ti multumesc si sa-Ti dau slava pentru grija si mila pe care le manifesti in viata mea. Ti-am cerut toate acestea in Numele lui Iisus.Amin.
…..Cu credinta
Evrei 11
Intr-o propozitie: Numai atunci cand credinta inlocuieste indoiala din viata unui crestin, bucuria de a-L cunoaste pe Dumnezeu devine realitate.
Uimitor! Excelent faptul ca inca citesti! Probabil ca ai luat in serios provocarea de a-ti schimba atitudinile. Te asigur ca, daca perseverezi, vei avea parte de o binecuvantare incredibila. Si eu m-am luptat cu atitudinile mele. Si am simtit o mare bucurie in prezenta lui Dumnezeu pe masura ce am lasat in urma atitudinile care transforma viata intr-o pustie si am adoptat atitudinile care aduc pace si multumire, in ciuda greutatilor de moment.
Da, binecuvantarile mari stau sa se reverse acum, cand incepem acest capitol important. Te incurajez sa te rogi chiar acum: „Doamne, mareste-mi credinta!“
Aminteste-ti: credinta este o atitudine – este atitudinea numarul patru a Tarii Promise – si fiecare atitudine este un tipar de gandire care s-a format in decursul unei lungi perioade de timp. Poate decizi sa te schimbi in timp ce treci printr-o criza, dar adevarul este ca noi ne schimbam in fiecare moment al vietii.
Fiecare decizie pe care o luam contribuie intr-un numit fel la tiparul de gandire care devine atitudinea ta. Acest adevar este valabil si pentru credinta.
Ce este credinta?
Te invit sa invatam cum sa dezvoltam aceasta atitudine a Tarii Promise – credinta. Incepem prin a ne debarasa de conceptiile grestie despre credinta:
• Credinta nu este un strut care-si tine capul in pamant, negand ceea ce este evident sau inevitabil. Nu este a pretinde ca un lucru este real cand, in sinea ta, nu crezi. Aceea este frica, nu credinta.
• Credinta nu este nici anti-intelectuala.Credinta nu este un sentiment cald care iti cere sa predai intelectul la intrare. Acela este sentimentalism, nu credinta.
• Credinta nu este un vitraliu si nici o evadare visatoare de genul Casuta-din padure. Nu pot sa stau in biserica si sa ma ascund de realitate, ignorand lumea din jurul meu. Aceasta este a trai cu capul in nori, nu credinta.
• Credinta nu este un seminar motivational, prin care un fel de guru puternic te invata tehnici de respiratie sau de relaxare si incredere in sine, spunandu-ti sa-ti imaginezi un viitor mai luminos. Acestea sunt mofturi, nu credinta.
• Credinta nu este o balmajeala despre atitudinea mentala pozitiva, de genul trebuie-sa- continui-sa-crezi. Nu este ignorarea durerii si imbratisarea optimismului, in ciuda dovezilor pe care le ai in fata ochilor. Aceasta este nebunie, nu credinta.
Asculta acum ce urmeaza sa-ti spun:
Credinta se bazeaza pe un Dumnezeu real.
Credinta este cladita pe o persoana -Dumnezeul Creator al Universului. Cel care a creat universul este cu tine in acest moment! El te iubeste. Credinta este o incredere activa in Dumnezeu, care S-a descoperit pe Sine Insusi, nu o presupunere ingamfata despre cineva, de undeva din spatiu. Dumnezeu S-a dovedit a fi real mereu si mereu, si daca nu ai experiementat inca realitatea existentei Sale, acum ai posibilitatea.
(continuare in numarul viitor)