„Sunt profesor de istorie.
Istoria evenimentelor care se vor intampla“
Au trecut prea multi ani pentru ca Nicolae Ceausescu sa fie singurul vinovat pentru tot ce nu merge sau, pur si simplu, se prabuseste prin frumoasa noastra patrie. Dezastruoasa mostenire a sistemului comunist nu prea mai poate fi nici ea invocata dupa doua decenii. Nici comunistii, prin 1968, nu mai dadeau vina pe burghezo-mosierimea din 1948, ci incepeau sa compare cincinalele intre ele, iar propaganda epocii incerca sa gaseasca elemente de comparatie care favorizau prezentul si viitorul comunist in comparatie cu propriul trecut comunist. Inevitabil, dupa 1989, succesivele guvernari democrate si ne(anti)comuniste, au trebuit sa se raporteze, totusi, la Romania post-decembrista, si si-au scos ochii pe rand, acuzandu-se de dezastruoase mosteniri. Noii guvernanti au spus despre antecesori c-au furat, iar cand antecesorii au devenit succesori, acesti noi guvernanti au fost la fel de sinceri cu poporul roman care a inteles, finalmente, ca toti au furat. Dar pe rand.
Mai complicate sunt lucrurile cand fosti antecesori si succesori sunt contemporani intru guvernare si nu mai pot sa astepte sa condamne cu manie proletara trecutul dezastruos al celorlalti, caci nu-i lasa prezentul pe care-l fauresc impreuna. Asa ca fiecare pretinde ca in guvernarea comuna sunt si lucruri bune (ale sale, fireste), dar si dezastre (era sa scriu dezastruri) create de adversar, pardon partener. Si daca nu pot sa-si traga pumni in cap chiar la varf, cauta vreun acar Paun care trebuie sa potoleasca setea de razbunare a puterii, dar si foamea de dreptate a fraierilor care au votat.
Dincolo de personajele amarate carora le vine randul sa joace rolului acarului Paun (ascultam luni, la inchiderea editiei, cat de repede s-a gasit un feroviar bolnav psihic pentru a se explica catastrofa feroviara din zona Craiovei, ca si cum problemele de infrastrucura feroviara nu exista), dincolo de schimburile de amenintari care cresc spre duminica si concesiile care dezumfla luni inevitabila cadere a guvernului sau, macar, scoaterea PSD de la guvernare, dincolo de remanierea doamnei Andronescu amanata pe o concesie dar si de imprejurarea ca trenul s-a rasturnat in batatura ministeriala a domnului Berceanu care nu poate fi remaniat, pana la urma, adevaratul si permanentul acar Paun e chiar poporul roman. Doar e democratie si el e vinovat pentru tot ce se intampla pentru ca el a ales, el e responsabil, deci sa-i lase in pace pe domnii care-l conduc si care sunt prea ocupati si nici nu e treaba lor sa rezolve problemele. Treaba lor e sa-i gaseasca vinovati pe altii, adica sa faca un mare serviciu poporului roman, adevaratul mare vinovat.
Si poporul cum sa inteleaga acest privilegiu? Ar trebui sa-l lumineze societatea civila din care face si el parte. Ori si acolo sunt niste sefi, prieteni cu sefii ailalti? In esenta, trenul deraiaza pentru ca merge pe calea ferata. De vina e calea ferata si cu natura nu te poti pune!
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti