Este singura modalitate prin care Romania are o sansa, imi spunea, si parea un pic cam fanatic. Domnul respectiv era Constantin Ticu Dumitrescu si avea dreptate 100%. Pentru multi, ceea ce parea fanatism atunci a devenit intelepciune acum. Sau resemnare.
Lustratia era necesara, este si acum. Lustratia era naivitate intr-o Romanie lipsita de principii, este si acum. De ce e nevoie sa-i stim pe securisti? Pentru ca ne-au urmarit ani intregi, au incercat sa ne asculte gandurile si sa ni le influenteze, ne-au citit scrisorile, ne-au ascultat telefoanele, ne-au dispretuit vietile. Pentru ca au facut asta pe ascuns, cei mai multi; pe fata erau amici, apoi turnau pentru mici sau mari avantaje, santajati, lasi sau javre pur si simplu. Pentru ca ne-am spovedit lor si au dat fuga sa le spuna dracilor cu ochi albastri despre temerile noastre si despre slabiciunile noastre. Pentru ca reteaua lor de complicitati a trecut bine-mersi prin rasturnarea lui Ceausescu, pentru ca s-au catarat pe naivitatile noastre, au folosit buna noastra credinta, ne-au transformat in fraieri, au improscat cu noroi, din jeepurile lor bengoase, credintele noastre. Pentru ca i-am votat si ne-au dus de nas. Pentru ca ne sfideaza si pentru ca au pus frana viitorului acestei tari, pentru ca ne-au furat si ne-au silit sa ne parasim tara numai ca sa scapam de ei. Pentru ca e suficient sa spui Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Dan Voiculescu si deja iti vine sa blestemi ziua in care ai decis sa ramani in tara, sperand ca „va fi bine“.
Stiti cand au avut emotii securistii (dar nu toti...)? Doar de cateva ori. Prin decembrie 1989 si putin dupa alegerile din 1996 si 2004. Nu s-au speriat prea tare, s-au repliat repede, aveau oameni de incredere in pozitii-cheie. E drept, pana si pentru securisti a fost excelent ca Romania sa fie primita in Uniunea Europeana si sa aiba acces la minunatele fonduri explicite sau implicite. Excelentul serial „Cupola“ publicat de EVZ a dezvaluit multe dintre afacerile despre care ei, securistii, ar fi vrut sa nu se stie (colegul meu Mihai Munteanu a fost amenintat cu moartea pentru ca a aflat prea multe).
Suntem inainte de alegeri si suntem, din nou, noi si ei, fata in fata. „Ei“ sunt de fiecare data aceiasi. Inainte de decembrie 1989 ii simteam, le stiam numerele mici de pe Daciile cu geamuri fumurii. „Ei“ se salveaza mereu. Voiculescu Felix parea la pamant. Avea totul impotriva lui. Toate evidentele. Si a scapat. Chiar daca pentru asta a fost facuta praf o lege si s-a inceput ingroparea unei institutii, CNSAS. Vadim era terminat. Nu mai conta nici cat o ceapa degerata pe taraba, in piata. Dar a primit ajutor de unde te asteptai mai putin, de la eroii dreptatii si ai adevarului din PDL. Daca e sa-l credem, Traian Basescu s-a simtit „umilit“ de aceasta manevra.
Problema e cine mai suntem „Noi“. Cine mai e de partea noastra. Eu cred ca „Noi“ suntem inca multi, insa tot mai resemnati. Problema e cine ne mai reprezinta pe noi, naivii, pe noi, cei care chiar credem in dreptate si in adevar, in „binele invinge“.
Calin Hera - Evenimentul Zilei