- Ziarul românilor-americani editat la Chicago – ISSN 1556-1135
Calitate!
Unicul ziar româno-american
tipărit integral pe hârtie cerată!
Grafică şi paginaţie atractivă.
Cantitate!
Ziarul românesc cu cel mai mare tiraj
din SUA - distribuit gratuit in 28 de state!
Din Editia Tiparita:
Ultima Editie Tiparita:
RomanianTribune - Prima Pagina - Editia 226
Newsletter:
Pentru a primi versiunea electronica a ziarului, introdu adresa de e-mail aici:
Aboneaza-te

O zi pe muntele sfant al Moldovei

Legendele Ceahlaului, Olimpul Moldovei, iti incita imaginatia, cararile lui iti provoaca trupul, iar traditiile localnicilor iti incanta inima.

Legendarul “Olimp al Moldovei” ocupa o pozitie centra la in lantul rasaritean al Carpatilor. Muntele e inconjurat de Valea Bistricioarei la nord si de Valea Bicazului la sud, de Valea Bistritei la est si de vaile Bistrei, Pinticului si Jidanului la vest si ofera privelisti de neuitat: stanci golase, Lacul

Izvorul Muntelui, case blajine, cu dantelarii in lemn, garduri cu uluci si capitele de fan.

Ceahlaul nu admite vreun adversar in preajma si astfel, chiar daca nu ajunge la dimensiuni spectaculoase (cel mai inalt varf, Ocolasul Mare, are abia 1.907 metri altitudine), impozanta acestui masiv si singularitatea sa in regiune, a starnit imaginatia oamenilor, de-a lungul anilor, si a umplut o intreaga literatura.

Muntele sfant al oldovei e dol dora de legende. Una dintre cele mai interesante e legata de celebrul munte sfant al geto-dacilor, asa-numitul Kogaion, salasul zeului suprem, Zalmoxis.

Cu ochii pe inaltimi

Am ajuns in zona in miezul verii. Stiam de sarbatoarea Schimbarii la Fata, care are loc pe 6 august, si am facut in asa fel incat sa merg in preajma acestei date. Satenii de la poalele Ceahlaului urca pe munte in noaptea de dinaintea Schim barii la Fata, astfel incat sa fie pe platou la rasaritul soarelui. Unii inca se mai imbraca in strai traditional si merg cu cai de capastru.

Era o dupa-amiaza de august cand am ajuns in satul Ceahlau, aflat la circa 5 km de Durau. Panaghia trimitea din inaltimi fuioare de ceata si nori de ploaie.

La Durau, am ajuns spre seara. Am luat o camera (costa intre 70 si 150 de lei pe noapte) pentru a ne putea odihni inainte de urcarea care avea sa inceapa inainte de mijirea zorilor. Inainte de a ne arunca la somn, am dat o raita pe la restaurantul de la intrarea pe traseul catre Dochia. Cochet, cu flori si un car de lemn in curte. Se poate manca pe saturate cu 40 de lei. Cel putin, daca nu esti extrem de pretentios.

Sapte trasee din Durau

Duraul e nodul principal al traseelor din Ceahlau. De aici pleaca sapte trasee, pe diferite parti ale masivului, trasee care duc pana la Cabana Dochia. Traseul principal e marcat cu banda rosie si te duce la Dochia in circa trei ore si jumatate. Daca ai noroc de vreme buna, dai de peisaje splendide dupa ce treci de Cabana Fantanele si de Caciula Dorobantului.

Un alt traseu trece prin Poiana Viezuri, pe la spectaculoasa cascada Duruitoarea, dar e nevoie de o ambitie suplimentara. Sunt cinci ore pe marcaj cruce rosie si, uneori, mergi chiar de-a busilea.

Alte trei trasee pleaca din Izvorul Muntelui (despre cel prin Lutul Rosu se zice ca ar fi printre cele mai dificile), un altul porneste din Bicazul Ardelean, altul din satul Neagra, iar cel mai usor e prin Poiana Stanilelor, unde masina te lasa la o ora de platou.

Ascensiune de noapte la lumina lumanarii

Am plecat in sus inainte de ivirea zorilor, alaturi de satenii care pornisera, cu lanterne sau lumanari, spre schitul de pe varful mun telui. Era foarte frig pentru luna agust si vantul batea in rafale enervante.

Pe drum, am intalnit si oameni trecuti de 70 de ani, desi traseul, cel putin pana la Cabana Fantanele, iti scoate sufletul. Bine macar ca de la Fantanele la Panaghia e ceva mai bine! Odata trecut de uriasul megalit al Panaghiei, drumul se indreapta si nu prea mai e de urcat.

La bisericuta de pe Ceahlau, in ciuda cetii, a vantului si a temperaturii foarte scazute pentru luna august, oamenii au venit la sarbatoarea din acest an in numar foarte mare. Mitropolitul Moldovei a fost asteptat, conform obiceiului, de doi calareti pe cai pagi, care au mers inaintea lui pana in fata schitului.

Dupa slujba, am descoperit Cabana Dochia. Constructia nu are un aspect spectaculos, dar prin po zitia sa (nu e accesibila cu masina), isi selectioneaza foarte bine turistii.

E locul cel mai potrivit pentru momentul in care simti ca iti ingheata si sufletul in tine. Poti intra si ii poti cere domnului Nicu, cabanierul, un ceai fierbinte de afinis amestecat cu putina “tarie” si incepi sa te pui pe picioare, cu siguranta. Mancarea e suspect de ieftina: mananci pana nu mai poti si nu trebuie sa scoti mai mult de 25 de lei din buzunar.

Fotoreportaj realizat de: Sabin Dorohoi

Evenimentul Zilei

Trimite acest articol pe e-mail Tipareste acest articol
Cautare:
Gaseste un cuvant cheie folosind aceasta optiune:
Cauta in site
Ultimele Stiri de la
inchiderea editiei tiparite
Pagina Principala | Despre Ziar | Publicitate | Programare Editii | Distributie | Abonamente | Redactie | Contact | Sponsori
© www.RomanianTribune.net