Henri Matisse si-a intitulat un tabou, ulterior celebru, „Luxe, calme et volupté“. Invocam aceasta lucrare a unui maestru al picturii pentru ca, in expozitia de fata, exista un sentiment comun care uneste varietatea de stiluri si lucrari: si anume un sentiment de relaxare pe care-l regasim vis a vis de raportarea la cultura. Expozantii nu propun publicului descifrarea unor viziuni incrancenate sau profunde ci lucrarile lor comunica un sentiment de placere si de bucurie. Aici, in aceasta atitudine relaxata in fata artei si de asemeni in sentimentul nemarginirii spatiului, tema recurenta a multor lucrari, aflam, credem, ceva specific canadian, un parfum intens al identitatii culturale a acestei tari vaste si fermecatoare, pe care nu l-am intalnit nicaieri in alta parte.
Intre picturile care exprima poate in modul cel mai sensibil peisajul canadian, cel putin in coordonatele si asocierile imaginarului colectiv, se afla cele semnate de Louis TREMBLAY. Factura sa picturala este fina, ca si pasta, cromatica quasi-pastelata si tusele descriind golfuri si case de pescari, inconjurate de munti si orizonturi marine. Gandirea artistica a acestui pictor se transleaza in forme sensibile si aproape imperceptibil geometrizate, de unde un sentiment de claritate si rigoare care-i individualizeaza lucrarile.
Peisajul este tema favorita a unui alt important artist, Jacques JOURDAIN, folosind o paleta cromatica de galben, albastru si alb in compozitii unde, alaturi de culoare si tusa, intalnim ca mijloc de expresie si semnul sgrafittat, o linie subtire deschisa care contureaza, intr-un efect vizual de real efect. Unul dintre artistii cei mai originali este insa Raymond GIRARD ale carui lucrari realizate intr-o tehnica deosebita consideram ca tin la fel de mult si exprima identitatea culturala a Canadei. Compozitiile sale, care par basoreliefuri evocand cromatica si materialitatea rocilor sau a mineralelor, unde insereaza elemente vag figurative, balanseaza intre imaginea creata de gestul si vointa artistica a omului si imaginea involuntar artistica si milenara a naturii. Ele fac un rapel la fondul arhaic al culturilor amerindiene, ale vechilor populatii ale Americii de Nord. In acelasi timp, plasticitatea lucrarilor sale este singulara, iar factura il situeaza clar in cea mai actuala contemporaneitate.
De asemeni, originalitatea este punctul forte al lucrarilor de intens spirit ludic semnate de Réal FOURNIER. Preluand din sugestiile marelui Arcimboldo, FOURNIER se joaca cu formele si spatiul, cu vidul si plinul, realizand compozitii unde, de la un registru la altul, un chip se transforma in peisaj, care la randul lui se poate metamorfoza mai departe. Formele si factura sunt decorative si inchise, continute, dar in mod paradoxal, compozitiile, prin acest intens joc optic, sunt dinamice.
Poate exista in societatea canadiana, alaturi de setea de peisaje nemarginite, un rapel la pictura originara, adica cea academica a secolelor XVIII – XIX din America de Nord. Intalnim in lucrarile lui Emmanuel GARANT, cum ar fi in pictura „Canyon“, nevoia de a regasi imagini si valori care comunica ceva intim. Astfel, picturile lui Jérémy PIQUET, care fac referire clara la banda desenata, pot fi usor adoptate de privitor putandu-se insera in orice interior ca o nota de veselie si tinerete. Acelasi spirit nonsalant guverneaza si lucrarile foarte tanarului Carl PILOTE, peisaje construite din pasta, culoare si semn liber.
Intimist dar si majestuos, prin picturalitatea de real profesionalism exprimata in lucrarile sale, este stilul Daniellei MORIN, care cu tehnica cromatica savanta, ce a absorbit marile lectii ale fauvismului si expresionismului, figureaza compozitii cu personaje sau vaste naturi statice. De la acelasi profesionalism se impartasesc picturile semnate de Yvette BOULANGER, peisaje in nota clasica dar care atrag sustinut privirea. Vorbind despre artiste, interesant este si demersul lui Solange FALARDEAU a carei cromatica de o luminozitate placuta o particularizeaza.
Masca, spunea Jean-Pierre Vernant, confrunta spectatorul cu „alteritatea“, cu vidul din spatele imaginii si, din acest punct de vedere, are ceva terifiant. Dar nu astfel este cazul mastilor sculptorului-decorator Clément LEMIEUX ale carui masti se releaga vag, prin dimensiuni, de stratul artei arhaice, originare canadiene, de stalpii totemici amerindieni si prin cromatica, de veselia carnavalesca. Sculpturile sale decorative comunica de fapt exact un sentiment de placere si voiosie in spiritul aceleiasi nevoi de intimitate, deja amintite. Alaturi de acuarelele perfecte semnate de Ghislain LEFEBVRE, amintind de stampele ukyio-e, cu pasari si flori, am dori sa mentionam una din prezentele cele mai pretioase. Compozitiile lui Armand COTÉ, de relativ mici dimensiuni, se bazeaza pe stilizarea geometrizata, pe un vag parfum cubist, dar intr-o figurare a carei plasticitate tine de detaliul delicat si de o orchestratie savanta a cromaticii. Lucrarile sale sunt ca niste briliante ale caror raze se dezvaluie privitorului, comunicand o intensa „joie de vivre - joie de voir“.
Dr. Luminita Batali,
critic de arta