(continuare din numarul trecut)
Evanghelia confrunta filosofia greaca
Sederea lui Pavel al Atena ii prilejuieste intalnirea si interactiunea cu filosofii epicurieni si stoici. Curiosi, sau poate cu intentia de ai intenta un proces ca lui Socrate, acestia organizeaza o intrunire in Areopag pentru a asculta invatatura noua adusa de Pavel. In mesajul sau, Pavel le reaminteste de existenta Dumnezeului unic, creatorul tuturor lucrurilor, Dumnezeul total diferit de zeii greco-romani. El nu locuieste in temple facute de oameni, El nu are nevoie sa fie slujit, El nu pretinde de la oameni, ci daruieste oamenilor viata, suflarea si toate lucrurile (Fapte 17:22-34). Acest Dumnezeu cauzeaza frustrare in viata noastra, pentru a ne determina sa-L cautam si sa-L gasim. Dumnezeul creator porunceste tuturor oamenilor sa se pocaiasca, deoarece va trage lumea la judecata. Aceasta judecata este sigura si va fi infaptuita de Omul randuit de Dumnezeu, pe care L-a inviat din morti. Vedem in acest mesaj o doctrina crestina coerenta ce nu asteapta concilii pentru a fi formulata. Este evidenta doctrina creatiei, a sustinerii providentiale, a mortii substitutionare a lui Isus, a invierii si a cerintei de a raspunde prin credinta si pocainta. Este evidenta si doctrina judecatii finale a celor ce refuza sa creada Evanghelia. Filosofii greci au luat in deradere ideea invierii oamenilor, de aceea au refuzat sa mai asculte mesajul crestin. Totusi, Pavel a avut cativa convertiti chiar in capitala intelepciunii. Mai tarziu apostolul constata ca pentru mintea umana neregenerata mesajul mortii si invierii lui Isus este o nebunie (Prima Epistola a lui Pavel catre Corinteni 1:23). Se pare ca de aici inainte mesajul lui Pavel a fost foarte simplu prezentat , asa incat succesul sa fie explicat doar prin puterea lui Dumnezeu, iar nu prin puterea persuasiva a ideilor vorbitorului (1 Corinteni 2:1-5).
Corintul cucerit pentru Evanghelie
Inarmat cu aceasta convingere, Pavel incepe sa prezinte Evanghelia in Corint (Fapte 18:1-18), orasul viciat si plin de imoralitate al grecilor. Propovaduirea incepe din sinagoga, dar curand, din pricina impotrivirii iudeilor, centrul activitatii se stramuta la casa unui temator de Dumnezeu (termen tehnic ce descrie pe convertitii dintre Neamuri la credinta mozaica, dar care nu acceptasera inca circumcizia), casa vecina cu sinagoga. Printre cei castigati la credinta in Isus este si conducatorul sinagogii. Activitatea apostolului a dat rezultate, „si multi dintre corinteni, cari auzisera pe Pavel, au crezut si ei si au fost botezati.“ Succesul Evangheliei este demonstrat si de rascoala regizata de evrei impotriva lui Pavel, rascoala ce i-a determinat pe locuitorii Corintului sa se intoarca impotriva iudeilor persecutori ai credintei crestine. Pavel a ramas un an si jumatate in Corint, intarind in credinta pe cei ce s-au convertit prin invatatura sa.
Din Corint Pavel se indreapta spre Ierusalim, oprindu-se un moment in Efes. Iudeii sinagogii din Efes l-au rugat sa ramana la ei, dar Pavel, care se grabea sa ajunga la Ierusalim de sarbatorile care urmau, le promite ca ii va avea in vedere in calatoriile viitoare. Astfel se naste ideea celei de a treia calatorii misionare.
A treia calatorie misionara a lui Pavel
In aceasta calatorie apostolul viziteaza din nou bisericile pe care le-a infiintat in regiunea superioara a Asiei, apoi se stabileste pentru o perioada de peste doi ani in Efes si evanghelizeaza acest oras si regiunea inconjuratoare. Rezultatele sunt impresionante.
Un grup de ucenici ai lui Ioan Botezatorul sunt evanghelizati si primesc botezul crestin. Apostolul este foarte activ in sinagoga, unde castiga adepti, dar dupa trei luni este nevoit sa desparta pe ucenici de ceilalti membri ai sinagogii cari refuzau sa creada si inchiriaza spatiu intr-o scoala. Acolo activeaza timp de doi ani, in urma carora autorul declara ca „toti cei ce locuiau in Asia, iudei si greci, au auzit Cuvantul Domnului.“ Convertirile la crestinism se extind printre cei ce practicasera vrajitoria. Segmentul de populatie din provincia Asia care s-a convertit la crestinism este asa de mare incat breasla argintarilor din Efes, care nu isi mai putea vinde produsele idolatre legate de templul Dianei, porneste o actiune de protest si revolta cu scopul de a atata masele impotriva misionarilor. Revolta este potolita de un demnitar al orasului care aminteste celor adunati de posibilitatea interventiei autoritatilor romane (Fapte 19:1-41).
Din Asia apostolul Pavel se indreapta spre Macedonia, unde edifica pe credinciosii Bisericilor din acea provincie. De acolo pleaca in Grecia, unde sta trei luni, de unde se reintoarce prin Macedonia in drum spre Ierusalim. Grupul de lucratori crestini aflati in jurul apostolului Pavel este impresionant de mare. Sunt mentionate sapte nume de barbati care il insoteau in calatoria sa. Acestia se opresc impreuna cu apostolul in Troia pentru serviciul de inchinare de duminica, unde se aflau multi ucenici crestini. (Fapte 20:1-7) Din Troia grupul misionarilor se indreapta spre Milet, unde apostolul Pavel instruieste pe prezbiterii Bisericii din Efes cu privire la responsabilitatile ce le au. Acesti prezbiteri sunt numiti de apostol si cu apelativul de episcopi si cu acela de pastori, ceea ce arata ca cele trei nume erau sinonime (Fapte 20:17, 28). Din Milet pana la Ierusalim apostolul se opreste intr-o serie de orase in care existau crestini si biserici (Tir, Ptolemaida, Cezarea, si altele) (Fapte 21:1-16). Ajuns la Ierusalim, apostolul raporteaza Bisericii de acolo tot succesul pe care l-a avut in lucrarea sa de evanghelizare printre Neamuri.
(continuare in numarul viitor)