Adeseori, rezolvarea problemelor de sanatate urgente o gasim chiar acasa, in ghiveciul cu flori. Mai ales in perioada de criza, cand veniturile noastre sunt tot mai putine in raport cu preturile enorme ale medicamentelor, putem sa infiintam pe pervaz un plafar cu plante medicinale de camera. La loc de cinste vom pune un ghiveci cu aloe. Datorita aspectului sau suculent, ghimpos, aloe este confundata adesea cu cactusii. Dar rudele sale adevarate sunt lalelele si zambilele.
Putina istorie
In Europa, planta a fost adusa de negustorii arabi pe la 1700, dar calitatile ei terapeutice sunt cunoscute din urma cu 3300 de ani. Alchimistii antici preparau elixirul vietii lungi, cu suc de aloe concentrat prin vaporizare. La unele popoare din Orientul Apropiat, s-a pastrat pana in zilele noastre un obicei foarte vechi: un ghiveci cu aloe se atarna deasupra intrarii in casa, unde planta se dezvolta si infloreste, uneori fara sa fie udata, timp de cativa ani. Se considera ca ea are puteri magice, favorizand longevitatea si prosperitatea stapanilor casei. Denumirea plantei in cea mai veche limba semita - limba accada - este si-bu-ru, pe care arabii au transformat-o in saber, ce se traduce prin „rabdare, tenacitate“. Asa se explica de ce siropul de aloe obtinut prin vaporizare se numeste sabur.
Daca vom arunca o privire in profunzimea veacurilor, putem vedea ca planta a fost folosita de Hipocrate si Paracelsus, Avicena, Karl Linne, Columb, Nefertiti si Cleopatra. Iar descrierea ei o gasim in cartea sfanta a hindusilor, in papirusul egiptean Eber, in Biblie si in Tora.
Cultivarea plantei la domiciliu
Aloe este o planta nepretentioasa, dar trebuie sa-i oferiti putina atentie ca sa va bucurati de aspectul ei superb. Prefera un sol usor, asa ca pamantul trebuie amestecat cu carbune de lemn si cu faramituri de caramida. Pentru drenare, la fundul ghiveciului se pune un strat de pietricele mici sau coji de nuca zdrobite. Deasupra se aseaza un strat subtire de rumegus de lemn stropit cu ingrasaminte, iar femeile la tara pot pune balegar uscat, amestecat cu muschi faramitat. Cand radacinile plantei vor consuma substantele nutritive din ghiveci si vor creste pana la fund, planta va primi un impuls de crestere si se va dezvolta mai bine.
In perioada de iarna, aloe se tine la 12-14 grade C, in locuri luminoase, iar vara, are nevoie de multa caldura, soare si umezire moderata. Ca sa creasca mai repede, se folosesc ingrasaminte naturale, dar daca nu doriti sa-l folositi pentru tratamente, puteti sa puneti ingrasaminte din comert pentru cactusi. Plantele tinere se muta in ghivece mai mari si li se schimba pamantul in fiecare primavara, iar plantele batrane - o data la 3 ani. Nu se dezvolta bine daca in pamant se adauga turba de balta. In conditii bune, planta se dezvolta repede si nu se imbolnaveste.
In natura se cunosc 350 de specii de aloe, majoritatea cresc in locurile cu o clima tropicala si secetoasa, in deserturile din Africa de Sud, in Somalia si Etiopia. Speciile difera mult, dupa aspectul lor: de la ierburi perene, copacei si arbusti, pana la liane.
Frunzele sunt bogate in vitamina C si microelemente. Cercetarile stiintifice au aratat ca sucul din frunze are o actiune bactericida si antiseptica. De aceea, ranile tamponate cu suc se vindeca mai repede, la fel ca si arsurile, ulcerele varicoase, abcesele si dermatozele.
In medicina populara, sucul si frunzele se folosesc in cazuri de anemie, astm bronsic, ulcer stomacal si duodenal, gastrita cronica si scaderea imunitatii. Aloe mareste efectul influentei plantelor care sunt consumate in acelasi timp cu sucul ei, de aceea in medicina populara se folosesc des preparate complexe, cu mai multe componente.
Prepararea sucului de aloe
Pentru preparatele terapeutice din aloe se aleg cele mai groase frunze, in lungime de 15 cm, din partea de jos a plantei, care are nu mai putin de 3 ani. Se taie si frunzele de la mijlocul tulpinei, daca ele sunt groase si carnoase. Frunzele se spala, se usuca si se invelesc in hartie alba, in forma de tub, cu capetele deschise, pentru circulatia aerului. Timp de 8-12 zile, frunzele se tin pe raftul de jos al frigiderului (se formeaza biostimulatori care accentueaza efectul tratamentelor).
O intreaga farmacie la domiciliu
In organismul uman, biostimulatorii maresc imunitatea, nivelul de metabolism. Frunzele biostimulate se scot din frigider, se inlatura partile stricate. Se recomanda ca frunzele sa nu intre in contact cu metale, mai bine le rupeti manual, le pisati cu o lingura de lemn si stoarceti sucul prin ciorap de dama. Sucul se prepara inainte de folosire, uneori se fierbe timp de 3 minute, ca sa poata fi pastrat 2-3 zile. Sucul se foloseste pentru tratarea arsurilor, furunculozei, ranilor si inflamatiilor.
Problemele stomatologice si ale cavitatii bucale se diminueaza folosind gargara cu suc.
Se poate folosi in ginecologie, sub forma de tampoane imbibate cu suc.
Cate 5-8 picaturi puse in nas, la interval de 3-5 ore, opresc dezvoltarea rinitei acute.
Compresele cu suc de aloe diminueaza durerile de cap, imbunatatesc cresterea parului.
De regula, sucul se bea cate o lingurita de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Tratamente cu aloe
Sistemul digestiv
Afectiuni gastrice: Se amesteca 1 lingura de aloe, 2 linguri de frunze de vita-de-vie, 4 linguri de flori de sunatoare, 1 lingura de radacina de iarba mare. Peste plante se toarna un litru de apa clocotita, se aduc pana la fierbere si se lasa pe un foc mic, 15-20 minute. Se infuzeaza pana la racire. Se beau cate 125 ml, de 3 ori pe zi, cu 5-10 minute inainte de masa.
Afectiuni ale ficatului si colecistului:
1. Se amesteca 1 lingura frunze de aloe cu 2 linguri de frunze de vita-de-vie, 4 linguri de flori de sunatoare, 1 lingura de radacina de iarba mare. Peste plante se toarna un litru de apa clocotita si se fierb pe foc mic, 15-20 minute. Decoctul se infuzeaza 2 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 125 ml de 3 ori pe zi, in timpul mesei.
2. Un pahar de suc de varza murata se amesteca cu 2 linguri de suc de aloe proaspat stors. Se beau cate 150 ml de 3 ori pe zi, timp de 45-60 de zile.
Imbunatatirea functiilor ficatului si ale colecistului. In 750 ml de lapte fierbinte, se adauga cate o lingura de frunze de aloe tocate, frunze de visine, flori de sunatoare, radacini de urzica. Laptele se aduce pana la fierbere si se tine pe foc mic, 30-40 minute. Dupa racire, se strecoara si se storc bine plantele. Se beau cate 4 linguri, de 3 ori pe zi, dupa masa si inainte de culcare, timp de 1,5-2 luni.
Dureri in zona ficatului si colecistului. O sfecla de marime medie se curata de coaja, se taie cubulete sau se da pe razatoare si se fierbe intr-un litru de apa, 30-45 minute, apoi se strecoara. In decoct se adauga 2-3 linguri de suc de aloe si 4 linguri de tinctura de sunatoare. Se beau cate 125 ml pe zi, inainte de masa principala.
Colecistita. O lingura de pelin, o lingura de sunatoare si 2 linguri radacini de cicoare se infuzeaza 30 de minute in 3 pahare de apa clocotita, in termos. Se toaca o frunza de aloe pana se obtine o lingura de terci si se adauga in infuzia strecurata, cu miere de albine sau zahar dupa gust. Se bea fierbinte, cate 150 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
(continuare in numarul viitor)
Elena Josan